Vreau prea mult de la mine?

Am impresia cateodata ca vreau prea mult de la mine, sau prea putin. Sunt constient ca nu voi fi niciodata intr-un echilibru, oricat de precar ar fi acesta.

echilibru

 

Dar totusi ma doare! Caci stiu ca pot mai mult de atat, stiu ca ma limitez prin propriile frici, ma sabotez singur. Mai stiu ca multa lume face asta, insa de ce sa o fac si eu?

Am ajuns la stadiul in care sa vreau din ce in ce mai mult de la mine, sa trag mai mult si mai tare, sa am pretentii din ce in ce mai mari, sa fiu printre cei mai… buni!

Stiu ca am mult de munca pana acolo, dar cu lipsa mea de disciplina si ruperea de autoritati (nu doar politie, guverne ci si de sefi, etc). O sa-mi fie greu, poate prea greu. Sunt genul de om pe care trebuie sa-l inspiri, nu sa-l conduci in sensul traditionat bully style.

Dar nimic din ceea ce e usor nu dureaza, si nici nu-ti da satisfactii atat de mari…

Anul 2010 va inseamna pentru mine printre altele disciplina, mai bine zis impunerea ei!

Stiu ca va fi al naibii de frustrant pe alocuri, dar sunt pregatit… de ce sa nu vreau cei mai bun pentru mine in fond?

Cel mai greu imi va fi sa trec peste distractiile de termen scurt, sarit peste niste indatoriri, pentru stiu eu ce distractie (placuta, spre foarte placuta 🙂 ) de moment…

Presimt ca o sa am momente cand nu o sa am “chef” sa fac lucrurile ce mi le-am propus si o sa-mi dau palme zicandu-mi ca sunt un puturos si sa ma apuc de treaba!

O sa ma enervez si o sa am porniri violente, din fericire am invatat sa mi le controlez in principal prin sport, sa traiasca tenisul de masa si kick-boxul de care ma voi apuca.

Doare al naibii de mult sa ma cenzurez, sa stiu ca ma limitez de unul singur, sa simt cum imi investesc in cel mai prost mod posibil timpul, si acum ma gandesc ca fac asta de o saptamana intr-un ritm in care chiar sa se simta, si am ganduri de genul, si ma bucur al naibii de mult.

Vreau sa ajung sa am 0 toleranta impotriva irosirii timpului, sa-mi investesc timpul mai precaut ca banii, caci in fond orice ai face, ziua nu are mai multe secunde sau minute, orice ai da, si orice ai vrea sa faci, pur si simplu NU ARE!

Si atunci de ce sa nu abuzam de fiecare secunda din zi, fiecare clipa sa nu treaca nesavurata sau mai rau neobservata?

De ce sa trecem pe langa viata, lasand-o sa ne surprinda pe alocuri, cand putem fi noi cei care surprindem?

De ce sa ne hranim cu povestile de succes ale altor oameni, cand noi insine putem fi povestea de succes care sa inspire pe ceilalti?

 

Sursa poza

Comments

  1. De ce?
    Pentru ca oamenii nu prea au simtul disciplinei, aia impotriva careia ne revoltam noi in liceu, ca trucii impotriva lui Stefan cel Mare.

    Good luck with learning auto-discpline. When you master, please let me know, perhaps there’s a chance for me too.

  2. De ce?
    Pentru ca oamenii nu prea au simtul disciplinei, aia impotriva careia ne revoltam noi in liceu, ca trucii impotriva lui Stefan cel Mare.

    Good luck with learning auto-discpline. When you master, please let me know, perhaps there’s a chance for me too.

  3. Razvan Olaru says:

    Cred ca o sa vezi pe parcurs mai multe in sensul asta 🙂

  4. Razvan Olaru says:

    Cred ca o sa vezi pe parcurs mai multe in sensul asta 🙂

Trackbacks

  1. […] pentru motivare ShareDe la postul precedent, in care ma intreb, retoric mai mult, daca “vreau prea mult de la mine?” m-am refugiat in 2-3 […]

  2. […] pentru motivare ShareDe la postul precedent, in care ma intreb, retoric mai mult, daca “vreau prea mult de la mine?” m-am refugiat in 2-3 […]

Speak Your Mind

*