Sa ne indeplinim visele!

Inainte sa continui, te rog sa te gandesti la un vis pe care vrei sa-l atingi.. poate sa fie o masina, o personalitate mai expansiva si mai stiu eu ce-ti doresti tu.

Si hai sa ne promitem, amandoi, ca vom incerca cu adevarat sa ni-l atingem.

Despre ce vise vorbeam aici?

In primul rand ma refeream la “Rapel” de pe Casa de Cultura a Studentilor Iasi…

Pare banal… insa, de mic eu am avut frica de inaltime si pe la varsta de 13 ani m-am decis ca vreau sa scap de aceasta povara…

Au urmat o serie de pasi prin care sa privesc in jos de la anumite inaltimi sau sa ma simt in totalitate “liber” si la inaltime (sensul propriu de data aceasta).

Printre incercari.. vizite la prietenii ce stateau pe la etajul 9-10 doar ca sa ma uit in jos, urca-te pe blocuri si aproprie-te cu frica de balustrada pentru a privi in jos… pana la lucruri mai extreme gen, cand urcam pe munte sa ma uit intentionat dupa bucati de stanca de unde as putea privi in jos…

Drumul spre Crucea de la Caraiman mi-a oferit multe astfel de privelisti si m-a facut pe alocuri sa pasesc mai temator ca niciodata…

Vineri insa mi s-a oferit ocazia de care va aminteam mai sus putin si anume, rapel de pe CCS Iasi…

Rapel

Dupa am fugit repejor la o sesiune de training tinuta pentru GROW care a iesit foarte bine zic eu, mai jos aveti o poza si de acolo 🙂

Ca mai apoi sambata sa continuam in stil mare, la Campania Nationala de Impartit Zambete, ma bucur enorm ca am reusit sa aduc acolo cam 40 de elevi participanti in cadrul GROW, pentru a simti cat de mult conteaza uneori un zambet si mai ales ce impact poate avea, unul, asupra unui necunoscut.

De fiecare data cand particip mi se pare genial, si mereu sfarsesc prin a-mi promite ca o sa mai fac asta cel putin o data-n viata, si mai ales imi promit ca voi zambi si mai des…

Acum sa-ti ofer si tie un zambet,  unic 🙂

Zâmbeşte

Weekend-ul incepuse si avea sa se termine cu un alt vis, cam greu de explicat incat sa nu va fac foarte curiosi (si nu prea vreau asta) dar in acelasi timp nici nu vreau sa spun exact in ce consta…

Are de-a face foarte, foarte mult totusi cu simbolul personal.

🙂

Tu ce mai astepti?

Urmeaza-ti visele…

Despre viata…

Ma amuza starile de spirit, te urci intr-un fel de carusel al trairilor si uneori nu stii ce te asteapta si in ce doze, stii doar ca vrei mai mult si vrei sa simti cum iti curge viata prin vene.

M-am tot gandit weekendul asta la o gramada de lucruri si cum uneori ma arunc cu capul inainte doar pentru ca vreau sa simt lucruri noi, de la relatii ce incep cu totul diferit pana la proiecte din care nu stiu cum voi iesi…

Asa a inceput si GROW defapt, sau ma rog implementarea lui in Iasi, era urmatorul pas pe care am simtit sa-l fac, fricos si timid…

Ma vad acum la cateva luni in functia de “project manager” si mai ales tinand si traininguri in cadrul proiectului.

A tine traininguri si a implementa un proiect au fost cam primele vise pe anul acesta ce le-am atins…

E genial cum oamenii te privesc cu admiratie si vor sa afle cat mai mult despre tine, iar tu incerci mereu sa spargi orice bariera si sa le arati ca le esti in primul rand prieten si apoi “trainer” sau orice alta denumire vrei tu sa-i dai acestei ocupatii.

Defapt e ciudat, nu-s fricos si timid in nimic, si in acelasi timp sunt fricos in legatura cu multe lucruri, si timid.. insa tocmai asta e placerea vietii pentru mine, sa stii ca ti-ai depasit inca o limita si incerci la suprafata sa fii cat mai calm astfel incat sa nu panichezi oamenii din jurul tau.

Imi pare bine ca-s un visator si un optimist incurabil, si uneori imi doresc sa ma duc la 3-4 profesori care i-am avut si sa le tip in fata, sunt un visator ce-si traieste viata…

Cu sau fara bani, cu sau fara resurse, cu sau fara multe alte lucruri…

Scuze vom gasi mereu pentru ceea ce ar trebui sa facem, si din pacate si eu stiu prea multe despre abilitatea de a-ti gasi scuze…

Incep sa simt si sa traiesc cu adevarat dupa propriile principii: Honesty; Truth; Respect & Freedom.

Nu o sa-ti zic ca e usor, dar totodata au zis-o multi altii inaintea mea, deseori ceea ce vine usor in viata nu-ti ofera nici prea multa placere…

Si chiar daca ofera, nu te vei bucura prea mult de ea pentru ca vine prea usor.

Suntem oameni si sta in fiinta noastra sa vrem mai mult de la noi, sa ne dorim respectul si aprecierea celor din jur, si cei care zic ca nu vor asta cred ca ar trebui sa se uite in oglinda si sa tipe in gura mare… SUNT UN PROST!

Caci in final, fiecare celula din corpul meu tipa la mine uneori… VIATA MEA DEPINDE DOAR DE MINE!

va urma…