No bullshit policy

Nu stiu tu cum te simti cand citesti unele bloguri de dezvoltare personala, sau carti…

Eu insa, cred ca unii dintre oamenii astia scriu doar cand sunt foarte “sparti” sau intr-o stare avansata de ebrietate, astfel nu pot sa-mi explic de ce toate-s roz, toate-s usoare si autorul e mereu cu zambetul pe buze.

Si eu zambesc mult, insa asta nu ma impiedica din cand in cand sa ma uit in oglinda si sa zic “Esti un dobitoc! / Esti un maaaareeee prost”

Si tot felul de cuvinte de astea dragute, deseori imi spun lucruri frumoase pentru ca ajuta la stima de sine si tine de respectul pe care-l am fata de mine.

Ba mai mult, in fiecare situatie incerc sa aflu cate o lectie, sa gasesc de ce s-a intamplat anumite lucruri, vezi exemplul cu tableta sparta.

Dar unii depasesc limitele normalitatii si nu stiu ce sa zic. [Read more…]

Aceiasi oameni ce stau si asteapta

Te plimbi prin orasul de bastina, te uiti pe stradutele ce s-au mai schimbat in timp, a mai aparut o casa noua sau poate s-a mai renovat una ce-ti era draga cu spiritul ei batranesc.

Plimbandu-te, ajungi aproape de un loc pe care-l stii bine, obisnuiai sa mai stai cu oamenii la vorba, la o punga de seminte, poate o bere, si sa vorbesti despre diverse subiecte.

Si mai ales vorbeati despre cum o sa cuceriti voi lumea!

Te apropii de locul cu pricina si incepi sa auzi rasete si galagie, auzi aceleasi discutii si iti spui in gand “ce bine ca nu au murit traditiile”, te bucuri de copii ce v-au luat locul.

Odata ajuns la locul cu pricina insa, simti un fior ce-ti strabate coloana, ii vezi pe ei!

Aceiasi oameni cu, care imparteai si tu punga de seminte, si sticla de cola sau bere, ce stau acum pe o banca din fibra de sticla si nu pe vechiul lemn ce a fost martor la atatea discutii.

Sunt mai batrani acum, unii au chelie si o poarta cu mandrie, altii au invatat sa se mai imbrace si nu-si mai iau camasa la pantalonii de treining, unii chiar arata mai bine, mai mari, mai maturi.

Pana si punga de seminte nu mai e la fel, acum Nutline-ul tine loc pungii cu seminte vrac cumparate de la magazinul din colt.

Ii saluti si te alaturi lor pentru 5 minute, realizezi ca sunt aceleasi discutii, vorbesc despre cum ei o sa darame lumea, despre cum o sa calatoreasca si o sa viziteze tot globul asta mic numit Pamant…

Doar daca ar fi avut mai multi bani, sau poate mai multe relatii.. Sigur una din astea doua e de fapt problema.

Mai multi bani sau mai multe relatii…

Incerci sa le spui de cutarescu, cum ca el a reusit, si acum e prin America si duce o viata buna. Inevitabil cineva te intrerupe, si iti spune de nu stiu ce matusa sau unchi ce l-a ajutat sa ajunga acolo. Cum ca el de fapt niciodata nu a fost sarac, si mereu a fost ajutat de parinti…

Iti zici ca trebuie sa fugi de acolo, si ramai surprins cum au trecut anii, si au trecut multi pe acolo, insa ei raman, si povestesc mereu de aceleasi lucruri.

Despre politicenii corupti, despre cum candva preturile erau mai mici si parca nici copii nu erau asa obraznici ca-n ziua de astazi…

A trecut timpul si ei si-au acceptat menirea de a povesti seara de seara, weekend de weekend pe banca din fata blocului, despre toate nebuniile posibile si despre cat de mari ar fi fost ei daca ar avea ceva mai multi bani sau 2-3 relatii-n plus.

Si parca stau si asteapta, dar nu te asteptau sigur pe tine… Asteapta o schimbare ce nu a venit insa in ultimii 10-12 ani…

Au un avantaj totusi, in tot acest timp au invatat macar sa fie rabdatori si sa zica cu tarie acum, ca mereu e vina altcuiva…

Dar tu… Tu, pe cine astepti?

De maine ma schimb

Vorbim mai des de schimbare decat orice, criza si schimbare m-am saturat sa aud de ele, si nu e ca si cum m-as satura vreodata sa aud de oameni care se schimba un lucru, care fac ceva misto sau bun cu viata lor, sau a celor din jurul lor…

M-am saturat pana peste cap de oameni care se schimba de maine, oameni care de maine o sa fie fericiti.

Ok, vrei sa te schimbi, toti vrem asta, putini au taria sa recunoasca.

Pentru ca primul pas intr-o schimbare personala inseamna ca prima data sa te uiti in oglinda si sa spui sincer celui din fata ca e un prost, apoi sa zici cu tarie si convingere “sunt un prost… si asta o sa se schimbe!

Si nu, nu merge cu o sa ma schimb in fiecare zi cate putin, nu merge pentru ca din start zici ca o sa incerci sa te schimbi, bine, fie… tu incearca sa te schimbi si eu o sa incerc sa apas pe tastele de la laptop!

Trebuie sa ai convingerea ca vrei sa te schimbi, si sa vrei sa te schimbi acum… sigur acel acum o sa fie in fiecare zi cel mai probabil, pentru ca in final nici Roma n-a fost construita intr-o zi!

Insa trebuie sa vrei sa te schimbi, si sa zici ca o sa o faci azi! nu maine, nu incepand cu maine, sa vrei sa te schimbi azi! iar maine sa zici din nou, aleg sa ma schimb azi! si tot asa…

Da… dar o duc bine si asa! de ce m-as schimba…

Nu zice nimeni ca poate nu o duci bine, sau ca nu e ok… insa ma uit in jur si vad numai lucruri ok, strada e cat de cat buna, chiar daca are 2-3 gropi prin ea, parcul e cat de cat curat, oamenii sunt uneori fericiti, am din cand in cand bani sa fac ce vreau, am din cand in cand fata “perfecta” langa mine si tot asa…

Problema e ca se intampla doar uneori sau din cand in cand.

Nu stiu tu ce vrei… insa eu vreau sa pot spune la 80 de ani despre viata mea ca a fost extraordinara, si ca doar din cand in cand am avut momente de dualiate, si din cand in cand mi-a mers mai rau, in rest vreau sa zic ca a fost o viata frumoasa, extraordinara si imi doresc ca toti prietenii sa aibe una ca a mea!

Si ca sa faci asta nu poti ramane un mediocru, va trebui sa te expui, sa incerci si sa dai gres dar cel mai important… sa incerci din nou!

Bine bine, de maine ma schimb si o sa-mi fac o viata extraordinara…

Bine atunci, de maine o sa-ti ascult si eu plangerile, de maine o sa ma apuc si eu sa traiesc, caci in fond… mai sunt doar cateva ore pana maine, cateva minute… cateva secunde care trec pe langa mine, nici nu trebuie sa le bag in seamna caci in fond sunt cateva….

De maine sigur o sa devin mai bun, si o sa ajut oamenii, o sa fiu generos si vesel doar cateva secunde mai dureaza pana sa incep…

Reticenta la schimbare

Mi-am dat seama cat de reticenti sunt multi oameni la schimbari.

La schimbarile minore din propriile vieti…

Ieri, discutasem cu, colegul de camera sa dam jos din “geam” stolurile ce fac ca aici sa fie mereu noapte,  stam in lumina unui neon albastru si a unei veioze rosii, super atmosfera dar nu stiu ce sa zic cand vine vorba de sanatate.

Zis si facut, aseara am dat frumusel stolurile jos pentru ca in dimineata asta, la nici 10 ore de cand se luminase camera, sa le punem la loc, pe motivul ca el nu poate rezista, si oricum s-a obisnuit cu “vechiul” aspect al camerei.

Acum vreo doua zile am trecut cu alta persoana printr-o experienta asemanatoare.

La cea mai mica forma de schimbare primul instinct al multora e sa puna mana pe arme si sa pregateasca atacul pentru a reveni la starea initiala.

E o proprietate a creierului nostru, ce incearca mereu sa ne pastreze in aceleasi constante, in limite foarte apropiate, numeste-o zona de confort sau dupa denumirea oficiala “homeostazia“.

Din aceasta cauza multi raman in relatii daunatoare, fac zi de zi lucruri ce le fac doar rau pe termen lung, sunt violenti si agresivi cand incerci sa-i “ajuti”.

Haideti macar saptamana asta, ce tipa a primavara, sa imbratisam orice mica schimbare, sa ne trezim la 8 dimineata in loc de 9, sa citim 5 pagini pe zi (daca nu citim deloc, sau 5 in plus), si lista poate continua foarte, foarte mult!

Atunci cand brusc  nu esti de acord cu un lucru, intreba-te de ce nu esti de acord?

Sigur tu controlezi situatia? sau poate ea te controleaza pe tine?

Toti se vand ca fiind oameni liberi, caci in final ne mandrim cu statutul de cetatean (“locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice  si care are anumite oobligatii fata de acel stat” – sursa).

Dar cum poti sa fii liber atunci cand nu tu controlezi situatia actuala, cand propriul comportament, cand vine vorba de unele lucruri, este dictat sub forma unui impuls?

Primul pas pentru a scapa de sub jgheabul impulsurilor este sa observi, sa observi atunci cand mintea-ti conduce viata, atunci cand deciziile tale sunt defapt o forma de aparare…

Va urma…

Despre schimbare.

Ma tot gandeam zilele astea la schimbare, desigur caci pana la urma sunt “Changer” insa ma gandeam la schimbare in alte feluri…

Si anume la faptul ca desi ne hotaram sa ne schimbam o “lalaim” atat de mult incat poti sa zici ca nici nu te schimbi.

Cunosc persoane care de vreo 4-5 ani tot incep sa se schimbe, sau au ramas la acelasi statut… Cred ca dupa un an sau doi ar trebui sa te apuci de citit si experimentat mai mult, sa te apuci sa excelezi la capitolul “facut greseli” si “invatat lectii din esecuri”.

De ce tot amani?

Zi-mi un motiv!

Acum scrie-l pe o bucata de hartie si apoi arde hartia in fata ta…

Gata ai scapat de toate problemele in viata asta… Sau poate nu e asa?

Tocmai ai ramas fara un motiv pentru a amana, ia si treci la treaba, scuzele sunt pentru pierzatori si mediocrii. Depinde doar de tine sa aduci un impact in propria viata.

Am ajuns sa apelez la scuze cand trebuie sa mananc, asa ca hai sa dam mana cu mana si sa scapam putin de frustrare; adevarul doare, ma doare si pe mine al naibii de mult, dar stiu ca prin asta trebuie sa trec pentru a schimba un obicei cu unul mai prosper….

Sau poate ai nevoie de un profesor, sau de cineva care sa te invete. Uite, pentru ca pe mine m-a ajutat enorm, o sa-ti fac cunostinta cu cel mai bun profesor al zilelor noastre, e foarte indulgent totusi…

Tu esti cel care trebuie sa se ocupe de disciplina, de pedepse si recompense, tu esti cel care trebuie sa se motiveze singur. El doar vine cu cea mai importanta posesie a omului, cunostintele!

Sunt sigur ca si tu l-ai cunoscut, si ai interactionat de 2-3 ori minim cu el, il cheama www.google.ro si stie atatea lucruri ca la un moment dat te sperie… 🙂

Pe mine m-a ajutat enorm, sunt sigur ca tie-ti va veni in ajutor oricand, o sa dureze totusi putin pana inveti sa-i gadili orgoliu ca sa-ti intoarca raspunsurile potrivite, dar hey! orice mentor isi are propriile principii, si iti arunca in fata teste pe care trebuie sa le treci pentru a avansa la nivelul urmator.

Sau poate vrei sa apelezi la un prieten, crezi ca ai nevoie de un amic care sa-ti ofere raspunsuri, la fel cum am patit si eu uneori. Da-ti doua palme de fiecare data cand crezi ca devii lenes si apuca-te de treaba, scuzele nu ar trebui sa existe in vocabularul tau.

Sau o prietena cicalitoare care sa te sune la 6 dimineata sa-ti zica treci la treaba, ai un proiect important de facut azi! si tu sa o iei la misto, zicandu-i ca deja ti-ai facut treaba…

Tine minte totusi: niciodata nu te lua prea in serios, viata e o gluma buna, dar traieste-o cu pasiune!

Dar la sfarsitul zilei tu esti cel care-si da notele, cel care decide daca ai facut destule sau nu, si e unul dintre cele mai grele lucruri, caci e un moment in care sinceritatea fata de tine conteaza enorm!

Primul pas

M-am tot gandit zilele astea la primii pasi, care e primul pas intr-un domeniu si ce ma opreste sa-l fac?

Primul gand este daca sunt potrivit pentru acel proiect, sau acea activitate.

Inainte sa continui precizez ca ceea ce urmeaza este scris din perspectiva AIESEC, insa cred ca se aplica si in alte contexte.

Nu de multa vreme am fost ales OCP (Project manager) pe proiectul GROW, care va fi un proiect ce va avea un impact in invatamantul liceal asa cum il stim noi acum. Timp de 5 ani, 3 editii pe an se vor livra traininguri si vor avea loc activitati dupa o curricula stabilita de catre specialisti in domeniu, dupa nevoie specifice fiecarei clase din ciclul liceal.

Primul pas pentru acest proiect coincide cu prima mea experienta autentica de leadership si anume editia pilot din aceasta primavara.

Asadar sunt si eu, alaturi de proiect, si mari proportii alaturi de membri echipei la un prim pas. O alegere de a aduce o contributie in sistemul de invatamant romanesc, o decizie de a ne schimba si de a evolua in plan personal in acelasi timp. [Read more…]

Schimbarea

Randurile de mai jos, au fost scrise la prima intalnire WhichWay, si inca le consider de actualitate.

Sa fie acesta un prim cadou pentru 2010…

“Ciudat să vorbeşti despre schimbare, pentru că toţi facem asta! Intr-un fel sau altul.

Întrebarea de bază nu este “Vrei să te schimbi?” cu toate că şi asta e o întrebare cheie, fară de care nu te poţi înarma la drum. Eu consider că adevărata întrebare este “De ce vrei să te schimbi?”.

Acesta cred că este primul pas, pentru că astfel vei fi conştient de unde-ţi vine motivaţia. Şi nu e doar un joc de noroc, de genu hai să mă schimb şi eu, iar la prima victorie… gat’ am reuşit. Am fi nişte ipocriţi dacă am face asta. Pentru că toţi ne schimbăm, nimeni nu scapă contează doar în ce ritm, şi cât de motivat eşti! [Read more…]