Esti un catelus umil?

Hai sa vorbim putin despre frica numarul 1 a barbatilor de pretutindeni, implicati intr-o relatie, ori aflati la inceputul uneia.

Nu ma refer la frica de a fi inselat, sau parasit.. aia e asa pe locul doi, cel putin din punctul meu de vedere.

Ma refer la frica de a nu deveni un catelus intr-o relatie, chiar daca multi nu o recunosc, toti ne gandim la asta mai devreme sau mai tarziu. Si e o mare tampenie.

Da, sunt foarte multe cazuri, insa si foarte multe cazuri discutate subiectiv de niste oameni care nici nu prea cunosc intreaga problema, situatie, sau mai bine spus nu cunosc relatia in cauza.

E atat de usor sa zici… uite si catelusul ala, o arde romantic…

Am o problema cu barbatii care intra intr-un mindset de injosire doar pentru a obtine anumite beneficii de la o femeie, ma refer in primul rand la cele sexuale.

Si oricat ne-am invarti in jurul cozii, se intampla asta prea des si iar cred ca e o prostie, mai ales cand multi realizeaza, ba mai mult pleaca din start de la strategia asta…

“Hai sa-i fac pe plac, si sa par dragut pana ajung sa fac sex cu ea, apoi oricum e a mea / oricum ma despart de ea”

Sau mai stiu eu ce mentalitati defectuase (si da am facut si eu asta candva).

Mi se pare o tampenie insa ca aceasta frica, de a nu fi privit ca un catelus (dragut si mereu saritor) de catre cei din jur, a devenit un motiv sa nu faci o gramada de lucruri misto, sau simpatice cel putin.

Nu mai poti da un buchet de flori unei fete ca esti un catelus, si ma refer acum la cazurile cand nu incerci sa-ti cumperi drumul in patul ei. Nu poti sa ii vorbesti dragut, sau sa iesi la o plimbare cu prietenele ei pentru ca imediat se gaseste unu sa afirme.. uite-l si pe catelusul ala.

A devenit o scuza, si un motiv de a nu face lucruri si asta e o prostie, ne ascundem dupa inca un pretext pentru a nu face lucrurile ce le simtim ori am vrea defapt sa le facem.

Nu-ti zic acum, hai frate fa tot ce zice societatea sa faci pentru o fata, defapt asa numitul curtat reprezinta pentru mine o colectie de norme ce ar trebui sa le faci, cand esti poate prea las sa faci ceea ce simti cu adevarat.

Cred ca adevarata problema cu etichetarea drept un catelus umil, este defapt atunci cand te opreste sa faci ceea ce simti cu adevarat.

E inca o dovada. O dovada ce zice ca suntem inca foarte mult influentati de ceea ce zice lumea din jur, si sa mor de ar trebui sa fie asa.

Uneori trebuie sa ai taria sa treci peste ceea ce zic toti din jurul tau, peste toate sfaturile de bine primite, dar necerute, peste toate parerile celor din jur si doar sa faci ceea ce simti…

Si iti doresc, si imi doresc sa ajungem impreuna sa traim mindsetul “what I do is neither bad or good, IT JUST IS” in fiecare clipa a vietii, pentru ca atunci toate copilariile de genul ce o sa zica x, y sau z. Toate grijile de genul oare o sa creada ca sunt un catelus, sau un pervers sau un timid sau etc… O SA DISPARA.

my 2 cents 🙂

Co-dependenta

Incep sa urasc cuvantul asta, defapt intregul concept…

Si doare, cu toate ca eu nu sunt intr-o relatie de genul, si o sa incerc mereu sa fac tot ce-mi sta in putinta nici sa nu ajung… ma uit in jur si e enervant rau.

E enervant pentru ca ne sabotam singuri viitorul fiind implicati in relatii bazate pe dependenta.

In loc sa ne traim visele, trebuie sa suportam compromisuri si sa lasam visele pe alta data, avem acasa o iubita sau un sot “iubitor”. Insa de la cel mai mic gest izbucneste un intreg razboi, ce se descarca doar prin cearta si in loc de sex pasional, avem parte de certuri din pasiune.

Am o sumedenie de prieteni care se plang de relatiile in care sunt, de certurile in cuplu, de toate lucrurile care nu ar fi trebuit sa-si aibe locul intr-o relatie…

Iar cand, indraznesti, sa ii intrebi “te-ai gandit sa te desparti de ea / el?” instant vine replica, dar il / o iubesc.

Si tu inghiti in sec, si-ti promiti sa nu ajungi in cazul lor…

Uneori e mult mai bine sa fii singur, sa te bucuri de viata si de placerile ce ti se ofera de unul singur, ca mai apoi sa poti sa valorifici cu adevarat viata de cuplu.

Sau cel putin eu asa vad lucrurile…

Trebuie sa lucrezi la tine de unul singur si nu sa-ti gasesti completarea intr-o relatie care din start incepe dintr-un motiv gresit.

Pentru ca inainte sa poti darui fericire trebuie mai intai sa o ai tu insuti, pentru ca inainte sa te bucuri de viata de cuplu trebuie sa-ti iubesti propria-ti viata.

Oricand ai o alegere de facut, insa cand aceasta iti este constransa de frica de a nu gasi pe altcineva, de frica de necunoscut, ajungi in cele din urma sa nu mai poti face vreo una, ci doar sa te impaci cu gandul ca poate in final o sa fie… mai bine.

Si e pacat, caci o viata avem si mai mult una de care ar trebui sa ne bucuram din plin, insa cum bine stiu si eu, fricile ne stau mereu in cale, limitandu-ne prea mult fata de cat am dori defapt.

E alegerea ta…

Fara gelozie

Azi am realizat, poate mai bine spus constientizat, cat de putin ma manifest cand vine vorba de gelozie.

Sigur mai simt cate un impuls, insa imi traiesc emotia, o savurez pentru a putea sa ma bucur cu adevarat de viata.

Am toate motivele sa fiu gelos 24 de ore pe zi, insa nu fac asta nici macar o ora pe saptamana…

De ce?

Pentru ca cel care este gelos este controlat, si toti am simtit sau vazut cel putin o data asta…

Atunci cand esti gelos te lasi condus de emotii, si sunt multi prin inchisori care au ajuns acolo pentru ca nu si-au controlat impulsul!

Nu am descoperit secretul vietii fara de moarte insa gandindu-ma, mi-am dat seama cam ce am facut eu sa ajung aici…

1. Nu ma compar cu nimeni…

E ca un fel de crez, si cand ma compar o fac doar pentru motivatie!

ATAT!

Atunci cand te compari cu ceilalti (in ritm constant), devii nesigur si incepi sa ai griji de genul daca-mi fura iubita?

Uite el are defapt mai multi bani, e mai frumos si e mai… 🙂 daca ajunge in dormitor cu iubita atunci cand eu plec pana la baie?

Cand te gandesti la lucrurile astea, transmiti nesiguranta in exterior, si cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun ca nu e bine.

2. Atitudinea…

De-a lungul vremii am devenit putin cam prea increzator in sine in unele domenii (si nu e un lucru bun).

Insa de cativa ani am o mentalitate de genul “daca e bun, sa o ia de langa mine“. Pe langa faptul ca pare foarte arogant, pe mine ma ajuta enorm.

Pentru ca atunci cand s-a intamplat sa fiu “inselat” sau “lasat”, mi-am dat imediat seama ca trebuie sa ma apuc iar de munca si sa evoluez.

Din start dau vina pe mine, asa cum si e defapt, si in cel mai rau caz devin  nervos pe mine…

Uneori ma gandesc cum as reactiona daca-mi vad persoana iubita cu altul in pat, probabil cu lacrimi in ochi (sau poate nu 🙂 ) as zice ceva de genu`: iti doresc o viata fericita, si as pleca, nu as mai da nici un semn de viata si nu cred ca as mai vorbi cu ea decat sa aflu “de ce?”.

Dar acum realizez ca si asta ar fi o prostie, sa intrebi de ce?, cel mai probabil o sa primesc un raspuns de genul, te iubesc dar pur si simplu nu m-am  putut abtine…

3. Respectul pe care-l ceri de la ceilalti

Aici recunosc ca inca am perioade in oscilez, si nu e bine…

Insa stiu ca trebuie sa ajung la un stadiu, in care  sa fii constient ca daca faci ceva aiurea, rasplata o sa vina imediat, sub forma unui act violent daca este nevoie. Si sa transmiti asta mai ales necunoscutilor.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci, e sa te respecti pe tine, sa nu te minti si sa vrei tot ceea ce este mai bun pentru tine.

Dupa lucrurile incep sa mearga de la sine…

Cred ca reactiile violente sunt cea mai proasta solutie la o situatie de gelozie, sau despartire, pentru ca sperii fata de langa tine, o faci sa fuga.

Daca esti perceput ca invidios sau gelos, pe langa ca esti inferior, mai aratzi ca te apasa lucrul asta o sa creezi repulsie, antidotul pentru atractie :-).

Consider ca mereu trebuie sa-ti lasi o portita deschisa, in orice relatie. Mereu sa continui sa faci lucrurile care te alcatuiesc ca si persoana, sa nu renunti la nu stiu ce hobby-uri pentru ca esti indragostit mai nou.

Sa nu mai faci nu stiu ce nebunie, ca dupa… ce zice iubita?

O relatie nu ar trebui sa fie niciodata un motiv pentru care sa nu iti traiesti viata!