Oamenii care-ti fura visurile

Suntem inconurati de oameni, de cand ne nastem pana murim o sa avem in jurul nostru diverse persoane.

Prieteni, familie, frati, surori, parinti, oameni alaturi de care am copilarit, persoane carora abia asteptam sa le impartasim noile idei si visuri.

Oameni care ne enerveaza prin autobuze, persoane pe care iti vine sa-i bati pentru ca au lovit un caine neajutorat.

Persoane alaturi de care te inhaitezi la provocari, prieteni ce te motiveaza sa alergi un maraton ba mai mult sunt dispusi sa te sune in fiecare dimineata sa vada daca te-ai trezit si ai alergat kilometrul pe care ti l-ai propus pe astazi.

Suntem incojurati de oameni ce o sa-ti puna bete-n roate si oameni care o sa te ajute sa ajungi pe alte culmi, o sa te ajute sa ajungi pe culmile implinirii personale.

razboinici

[Read more…]

Eu si prietenii…

Am realizat iar ca iubesc sa irosesc timpul aiurea; in loc sa citesc mai bine ma uit la o comedie stupida. Cu toate ca-mi place cartea ce am inceput-o.

Incerc mai nou, sa-mi schimb modul cum privesc aceste 2 lucruri, astfel incat cititul chiar sa devina o placere; o pasiune si timpul investit aiurea, sa fie cea mai mare durere!

Pe langa asta, azi am mai realizat ceva, ca-s prea comod sa fac lucruri de unu singur sau poate prea fricos.

M-am obisnuit sa am cate un prieten pe care sa-l sun sa fac absolut orice nebunie, sa am suficienti prieteni incat unu sa fie dispus sa mearga cu mine pe drumul ales.

Ultima data cand am fost acasa spre exemplu, nu m-am dus pana pe malul Siretului, intr-o zi calduroasa si foarte misto de toamna, pentru ca nu am avut cu cine sa merg. Ma pot minti spunand ca am vrut sa impart momentul cu cineva.

Intr-o mica parte, chiar simt sa vorbesc cu unii oameni, sa ma descarc, dar in acelasi timp ma mint singur, caci iubesc clipele in care-s doar eu singur, sa-mi pot pune intrebari intr-un mediu atat de linistitor… pe marginea unei ape.

Pot sa ma mint, si implicit sa va mint, mult si frumos dar totusi nu acesta este rolul acestor randuri….

Mai am de crescut in proactivitate si sunt sincer cand zic ca stau varza la acest capitol, in mare parte. Sigur ca fac lucruri, dar depinde in final cu cine te compari.

Eu ma compar cu mine insumi, eu cel facand lucrurile ce le iubesc, luandu-mi provocari pentru fiecare zi, si eu cel de acum care nu prea face lucruri… si amana mult si bine.

Tot zic, mai ales ziceam, in sus si jos ca “It`s time to start LIVING!” dar eu fac asta cu pasi marunti, putini si rari cred ca in mare parte pentru ca sunt putin speriat. De necunoscut….

In spatele mastilor ce mi le-am ridicat pentru aparare, si pe care is acum incerc sa le dobor… una cate una. Se afla defapt un copilas ce se lupta pentru supravietuire, cu toate ca de cativa ani buni e bombardat de lovituri…

Sunt fericit ca inteleg un lucru ce-mi lumineaza calea in intuneric…

Pentru ca barbatul sa se nasca, copilul trebuie adus la tacere!