Despre viata…

Ma amuza starile de spirit, te urci intr-un fel de carusel al trairilor si uneori nu stii ce te asteapta si in ce doze, stii doar ca vrei mai mult si vrei sa simti cum iti curge viata prin vene.

M-am tot gandit weekendul asta la o gramada de lucruri si cum uneori ma arunc cu capul inainte doar pentru ca vreau sa simt lucruri noi, de la relatii ce incep cu totul diferit pana la proiecte din care nu stiu cum voi iesi…

Asa a inceput si GROW defapt, sau ma rog implementarea lui in Iasi, era urmatorul pas pe care am simtit sa-l fac, fricos si timid…

Ma vad acum la cateva luni in functia de “project manager” si mai ales tinand si traininguri in cadrul proiectului.

A tine traininguri si a implementa un proiect au fost cam primele vise pe anul acesta ce le-am atins…

E genial cum oamenii te privesc cu admiratie si vor sa afle cat mai mult despre tine, iar tu incerci mereu sa spargi orice bariera si sa le arati ca le esti in primul rand prieten si apoi “trainer” sau orice alta denumire vrei tu sa-i dai acestei ocupatii.

Defapt e ciudat, nu-s fricos si timid in nimic, si in acelasi timp sunt fricos in legatura cu multe lucruri, si timid.. insa tocmai asta e placerea vietii pentru mine, sa stii ca ti-ai depasit inca o limita si incerci la suprafata sa fii cat mai calm astfel incat sa nu panichezi oamenii din jurul tau.

Imi pare bine ca-s un visator si un optimist incurabil, si uneori imi doresc sa ma duc la 3-4 profesori care i-am avut si sa le tip in fata, sunt un visator ce-si traieste viata…

Cu sau fara bani, cu sau fara resurse, cu sau fara multe alte lucruri…

Scuze vom gasi mereu pentru ceea ce ar trebui sa facem, si din pacate si eu stiu prea multe despre abilitatea de a-ti gasi scuze…

Incep sa simt si sa traiesc cu adevarat dupa propriile principii: Honesty; Truth; Respect & Freedom.

Nu o sa-ti zic ca e usor, dar totodata au zis-o multi altii inaintea mea, deseori ceea ce vine usor in viata nu-ti ofera nici prea multa placere…

Si chiar daca ofera, nu te vei bucura prea mult de ea pentru ca vine prea usor.

Suntem oameni si sta in fiinta noastra sa vrem mai mult de la noi, sa ne dorim respectul si aprecierea celor din jur, si cei care zic ca nu vor asta cred ca ar trebui sa se uite in oglinda si sa tipe in gura mare… SUNT UN PROST!

Caci in final, fiecare celula din corpul meu tipa la mine uneori… VIATA MEA DEPINDE DOAR DE MINE!

va urma…

Ia viata-n gluma!

Ia viata-n gluma, n-o mai lua direct in piept…

Mai e si varianta necenzurata a “versului” de mai sus dar sa trecem peste…

M-am trezit astazi dimineata, incredibil de dimineata fata de ora de trezire normala…

Si am stat cam o ora sa vegetez, spune-i meditatie pe ritmurile chillout difuzate cu ajutorul acestui radio, pe care-l recomand din inima, mai ales atunci cand vrei sa te linistesti.

Am ajuns la concluzia ca uneori ajung sa iau viata prea in serios, uit sa ma bucur de o gramada de lucruri, uit sa zambesc la cea mai mica urma de bunatate…

Devin atat de captivat de unele situatii incat si cand merg pe strada ma gandesc la ele…

AIUREA! ce sa zic

Hai sa ne bucuram pentru frigul de afara, pentru soarele ce bate la coltul primaverii, pentru copilul dragut ce te priveste, pentru pasarile ce canta.

Hai sa ne bucuram si pentru gunoiul de pe strada si gropile din asfalt ce stau acolo sa ne aminteasca sa fim macar noi responsabili, cand altii evident NU SUNT!

De ce ma iau atat de in serios?

Nici eu nu stiu…

Pana la urma sunt un student (unul oribil daca judeci dupa situatia scoalara), fara bani, cu o doza mare de optimism ce-ti zice pe un blog sa fii serios, sa fii atent si sa observi unele lucruri…

DEFAPT, ar trebui in primul rand sa ne traim viata si abia apoi, asa in background, sa ne-o construim!

Hai sa mai lasam seriozitatea, si mai ales visurile ce ne fac sa stam cu o foaie in mana pe care sa dam “check” pe masura ce facem lucruri… let`s live!

Atat de simplu, sa traim si punct, nu zic sa supravietuiesti, nu zic sa reactionezi la ceea ce se intampla in jurul tau, zic sa… TRAIM!

Sa ne luam 5 minute pauza de la tot haosul si captivatia din jurul nostru si sa stam degeaba, sa nu ne gandim la nimic, sa mergem intr-un parc si sa stam acolo 5-10 minute, sa privim in jur, sa ascultam plantele cum cresc si pasarile cum vorbesc!

Ma amuza teribil un lucru…

Acum 4-5 ani nu-mi pasa de nimic, decat de ceea ce se intampla in clipa curenta…

Ce planuri de viitor?

Esti nebun ba baiatule, n-ai tu timp de planuri de viitor, traieste-ti viata, stai la bere cu baietii, ai timp pentru ziua de maine…

Ce regrete din trecut?

Tu chiar esti dus cu pluta? de ce sa-mi para rau pentru ceea ce am facut, si oricum daca-mi pare rau nu mai pot face nimic, in afara de ce am facut deja si anume sa-mi cer scuze.

Ce ganduri de dezvoltare personala?

Tu chiar esti insistent observ, eu doar-mi traiesc viata, asa cum e ea… lasa-ma cu astea, is pentru aia care vor mai mult, prea mult…

Ce ….?

Nimic! doar imi traiesc viata, asa cum vine ea la pachet, cu scandaluri, certuri dar si destule clipe minunate, cu prieteni dar si “frustrati”…

Si culmea e ca ma simteam atat de bine si de relaxat, incat acum parca-s un monstru obsedat de control!

Cand ma gandesc, ca unul din motivele pentru care nu ma imbat este ca nu mai detin controlul asupra mea, si urasc lucrul asta!

Imi vine sa ma iau la palme-n oglinda, tipand… Ia viata-n gluma, n-o mai lua direct-n piept!!!