Solutie profitabila pentru ursii din Dambovita

Avem o situatie ce a fost ridicata la rang de “calamitate” de catre presa din Romania…

Un urs a ucis un braconier (in a sick way… how’s this a bad thing? 🙂 ) si acum e cautat, mai ceva ca teroristul Romaniei – Omar Hayssam, pentru a fi ucis.

Doar ca intre timp au aparut mai multi ursi si, din ceea ce am inteles eu din relatari, sunt prea multi ursi in zona respectiva si ar trebui redus numarul. Am inceput sa aud des cuvintele redusi, omorati si alte nebunii de genul acesta.

Intr-o discutie am venit cu o idee ceva mai buna, mai profitabila… pentru cei care zic sus si tare ca nu se poate face nimic. Prin multe carti de dezvoltare personala ni se recomanda sa inlocuim cuvantul problema cu oportunitate.

Ei bine, situatia in cazul acesta este chiar o oportunitate… sa va explic pe scurt.

Nu e un secret pentru nimeni ca, familii bogate din alte tari vin sau ar veni (daca li s-ar oferi ocazia) la vanat de ursi in Romania.

Ba mai mult, din cate stiu eu, o astfel de vanatoare e al naibii de scumpa – undeva la 30 000 euro ar putea fi pretul de intrare intr-un astfel de concurs.

Insa ursii sa nu fie ucisi, ursii sa fie vanati cu tranchilizante; fiecare participant sa aibe alt marker pe tranchilizant. Cel ce doboara cel mai multi ursi – sa primeasca o medalie de la statul roman sau o nebunie de genul acesta, recunoscuta oficial.

Asa ca ajungi cu mai multi ursi tranchilizati, calculezi exact cati ar trebui sa ramana in acea zona si… in loc sa-i omori, ii exporti.

Ii vinzi, intr-o forma sau alta, unor tari precum Germania, Spania, Italia… unde ursii au devenit subiect de istorie, aproape.

Banii rezultati ii reinvestesti in padurea / zona respectiva si brusc ai avea un buget de… 500 000 euro, pentru urmatorii 5 ani pentru zona respectiva, doar dintr-o activitate de genul.

Dupa 5 ani reiei tot procesul.

Simplu, eficient… creativ.

Dar nu! Noi, hai, sa fim banaieri si sa-i omoram… ca si asa in multe tari din Europa sunt specii protejate.

Si sincer, ursul ce este vanat acum pentru ca a ucis un braconier ar trebui sa fie transformat in statuie ce sa serveasca drept avertizare, cu un mesaj de genul: “Nu mi-a convenit ca m-ai vanat ilegal asa ca am luat atitudine”. A ucis un braconier si a mobilizat o armata in cautarea sa… O fi bun la de-a v-ati ascunselea.

Acest articol este un pamflet… Sau nu 🙂

Stiri despre atacurile ursilor din zona Arges: 1 / 2 / 3

                                                                                                                                          Sursa Poza

 

Se poate!

Au trecut 4 zile de la evenimentul organizat de Lume Buna, si eu ma simt la fel de motivat si marcat de lucrurile ce s-au povestit / spus acolo.

Nu o sa vorbesc despre lucrurile organizatorice, si cat de placuta a fost atmosfera din sala pentru ca nici daca as vrea nu as gasi nimic de obiectat, unde mai pui ca am avut drept “gustare” morala si reviste DoR.

Vreau sa vorbesc insa de puterea unui mesaj personal.

Toti speakeri ce au venit in fata noastra au vorbit dintr-un punct de vedere foarte, foarte personal. Practic ni s-au aratat ca pe o tava imaginara si noi am putut vedea pentru o clipa valorile persoanelor din fata noastra, si am putut gusta din taria unor convingeri si pasiunile unor oameni pe care nu-i cunosteam.

Nu o sa va povestesc nici exact ce s-a discutat acolo, consider ca unele lucruri ar trebui sa ramana la locul si contextul in care s-au rostit prima oara, insa cu toate acestea…

Mi-a placut la nebunie reactia unei profesoare din sala atunci cand Traian Bruma ne povestea despre intamplarile lui in domeniul invatamantului din Romania si cum in acest moment se foloseste de sloganul “Nu lasa scoala sa-ti afecteze educatia” sau ceva de genu’. Intr-un fel imi pare rau ca nu m-am ridicat atunci.. dupa ce profesoara a fost luata putin peste picior de 2-3 raspunsuri sincere din sala, sa-i zic ca defapt un citat foarte asemanator ii apartine lui Mark Twain.

Insa imi pare bine ca acea profesoara s-a aprins, inseamna ca cele spuse de Traian au atins o coarda sensibila, iar eu simt aceleasi lucruri cand vine vorba de scoala, din pacate avem in fata un sistem cu totul rigid ce nu s-a schimbat deloc in zeci de ani, ci doar a fost putin machiat… incercand sa i se ascunda ridurile.

Am zis-o si ma repet, cred cu tarie ca viata unui individ depinde doar de acesta, cu cat acceptam asta mai repede cu atat vom putea merge mai departe. Ne putem minti in continuare, si sa acceptam calea usoara prin care un sistem de invatamant te invata sa nu-ti mai pui prea multe intrebari si sa crezi ca tot ceea ce ti se spune in scoala, reprezinta adevarul pur.

Insa pe langa aceasta discutie care mereu imi face placere sa o port, un alt lucru mi-a captivat cu adevarat atentia. Si anume povestile unor oameni care isi traiesc pasiuniile, si fac tot ce le sta in putinta sa ajute oameni (sau mai bine spus sa ofere) cu ajutorul acestora.

Fie ca e vorba sa ofere o poveste spusa in premiera, sa ofere un sfat sau doar un zambet…

Insa vorbim aici de niste oameni care fac lucruri cu adevarat importante (cel putin din punctul meu de vedere), fiind invitati la acest eveniment Tincuta Baltag (Directorul general al Fundatiei Dinu Patriciu); Traian Bruma (membru fondator – CROS); Eliza Rogalski (CEO Tempo Creative Group); si un om pe care vroiam sa-l cunosc de vreo doi ani… Alex Gavan (Alpinist).

Am fost pentru prima oara la un eveniment in care speakeri au abordat povesti atat de personale, si cred ca tocmai in acest lucru a constat “succesul” si impactul evenimentului.

Am avut placerea sa aud povestile de succes ale unor oameni ce au trecut prin ceva greutati pana sa ajunga sa faca ceea ce fac acum, ba mai mult i-am vazut povestindu-le cu zambetul pe buze…

Ah si sa nu uit, printre lucrurile care au fost in comun in toate povestile celor 4 se numara munca, asa ca hai sa nu ne mai mintim si sa ne punem pe treaba.

Iar pe final, vreau sa ma repet spunand… Multumesc Lume Buna!