Ce imi place sa fac?

Imi plac lucrurile care-mi provoaca adrenalina…

Imi plac discutiile la marginea filozofiei, si sa ma plimb de nebun cateodata.

Imi place sa ajut oamenii, dar atat timp cat nu sunt luat de “prost” iar ajutorul meu sa fie transformat in ceva ce e de la sine inteles.

Urasc oamenii care cer ajutorul pentru toate lucrurile stupide, pe care le poti gasi printr-o cautare pe google, insa stiu ca uneori si eu fac acelasi lucru. Asa ca sunt foarte indulgent.

Imi place sa merg cu bicicleta si in locuri cat mai neatinse de oameni, insa nu prea fac asta de unul singur, si imi pare rau deoarece-mi dau seama ca am ratat multe clipe de neuitat din cauza asta.

Imi place sa calatoresc dar vreau totusi sa fiu intr-o zona de confort cand fac asta, in sensul ca trebuie sa fiu confortabil iar daca e cazul sa fie situatii mai extreme sau mai pline de adrenalina imi doresc deseori sa am pe cineva aproape. Eventual cineva cu experienta in calatorii de genul.

Imi place sa cunosc oameni care ma surprind, prin ceea ce fac si care ma intimideaza prin ceea ce fac, insa nu e vorba de intimidarea in sensul binecunoscut, ci e mai complicat.

Vorbesc despre o intimidare care ma face sa trec la actiunie, sa fac lucruri, ma simt oarecum complexat si in acelasi timp motivat.

E un sentiment bizar, atat de bizar incat nu stiu cum anume sa-l descriu cu adevarat. Nu pot sa-l descriu in cuvinte, doar pot sa-l simt si sa ma bucur de el. Sa-l pretuiesc, atat sentimentul cat si persoanele care le cunosc si-mi dau aceasta stare de spirit.

Imi place la nebunie sa invat lucruri noi, si in acelasi timp sa ma laud cu propriile cunostinte, e un fel de aroganta care face parte din propriul caracter, dar de care incerc sa ma lepad.

Imi place sa vorbesc in citate, si sa citesc lucruri interesante, scrise de oameni trecuti prin viata.

Imi place sa fac referire la ceea ce am invatat, si sa povestesc prin ceea ce am trecut. Uneori fac asta mult prea des sau prea mult, incat o sa ai impresia ca vorbesc doar despre mine.

Imi place in acelasi timp sa raman misterios si sa te provoc sa ma cunosti, sa fiu ca o cutie plina de surprize ce nu se mai termina. Ca un sac fara fund in care tot esti tentat sa bagi mana, sa iei mai mult si mai mult.

Imi place sa visez si sa ma implic in diverse lucruri, defapt imi place sa ma implic cam in orice activitate prin care pot sa ajut oameni si in acelasi timp sa invat si eu ceva.

Mai nou imi place sa citesc, si drept urmare o sa pun mai jos cartile care sunt acum pe lista de doleante, as vrea sa le citesc insa deocamdata nu am resursele materiale sa mi le cumpar.

Imi place sa ma uit la filme, insa practic foarte rar acest sport de unul singur, asa ca sa nu fii prea surprinsa daca te invit sa ne uitam la un film.

Imi place sa vorbesc, sa iubesc, si sa pun pasiune in ceea ce fac, iubesc sa ma distrez, insa mereu imi iau un mic ragaz intre petreceri, cat sa ma bucur cu adevarat de ele.

Imi place sa educ oameni sau sa le dau sfaturi, mereu am incercat sa fiu acolo cand cineva are nevoie de ajutorul meu, cu toate ca poate uneori nu am avut dispozitia necesara sa fiu acolo.

Imi place la nebunie sa scriu, si posturile de genul asta sunt cele care stau marturie acestei declaratii.

Imi place sa ma joc si sa invat jucandu-ma, deseori sunt un adevarat copil ce se bucura de toate lucrurile marunte ce viata ti le arunca-n fata, acele lucruri marunte care au puterea sa-ti schimbe intreaga viata, sau cel putin ziua respectiva.

Imi place psihologia si in special tot ceea ce intra in aria motivationalului si a dezvoltarii personale, imi place sa citesc si sa vorbesc mult despre aceste lucruri.

Imi plac lucrurile simple si aerul de munte, iubesc sa inot si sa ma bucur de apa.

Deja am scris cam multe, te mai las si pe tine sa descoperi cate ceva despre mine…

Surprize

Ziceam acum ceva vreme, ca in 2010 o sa pregatesc ceva surprize.

Prima deja e aproape implementata, e vorba despre noua tema pe blog (sper ca va place mai mult decat precedenta), mai ramane de facut un header pe masura, dar deja lucrez la asta intr-un fel.

A doua si cea pe care o anunt acum oficial este una care o sa ma ajute mult pe mine, dar sunt sigur ca va avea un impact si asupra ta 🙂

E vorba despre un serial, saptamanal, in care o sa raspund pe rand la intrebarile din cartea Eu cine sunt?, scrisa de catre Mihail Musat.

Un post dragut ce abia a aparut despre aceasta carte il gasiti AICI

Inca nu m-am decis daca va fi o zi anume din saptamana, sau va fi aleatorie ziua in care va aparea articolul pe blog.

Voi raspunde la intrebari ori in ziua respectiva, ori cu 2-3 zile inainte, cu toate ca am raspuns deja la majoritatea dintre ele, vreau sa le reiau. Sa fie continut de actualitate.

O viitoare surpriza pe care o pregatesc este o serie de interviuri, dar imi va fi foarte greu sa ajung la unii oameni pe care-i vizez, in general e vorba despre grafferi.

Cum trec peste starea de demotivare?

Introspectie in urma workshop-ului “Despre Motivatie” din cadrul Eu cine sunt?.

Mereu ma gasesc, ma surprind in stari in care sunt demotivat.

sursa poza aici.

Cum trec peste ele este o adevarata provocare, cateodata e de ajuns sa fac un lucru, oricare. Chiar daca nu are nici o legatura cu ce ar trebui sa fac.

Realizez totusi ca recurg prea des la aceasta metoda. Mult prea des ma chinui singur facand lucruri de care nu am, momentan, nevoie.

Le fac doar ca sa mai treaca timpul.

Alteori pur si simplu raman in starea respectiva pana ce devine frustrare si apoi trec la munca, cu alte cuvinte folosesc frustrarea pentru motivare.

Dar cum pot sa fac asta constant?

Sa nu mai am momente in care investesc propriul timp in mod deficitar.

Mai jos solutiile care-mi trec acum prin gand. Le voi testa pe rand, daca nu am facut-o deja si doar mi le reamintesc…

1. Cred ca ar trebui sa nu ma mai opresc din facut lucrul respectiv.

E unul dintre principalele motive pentru care intru in stari de lene, de demotivare.

2. Ar trebui sa incep sa renunt mult mai greu la lucrurile / activitatile care conteaza, mai ales pe termen lung. Si fiind “commited” nu as mai lasa starea de demotivare sa se instaureze.

Ma gandesc acum la programul de 100 de flotari pe care l-am inceput iar dar inca nu l-am terminat. Dar care la care am cam renuntat dupa ce m-am oprit din intamplare intr-o zi din serie.

Apoi am gasit multe motive sa incep saptamana viitoare, si apoi am amanat iar…

3. Ar trebui sa-mi gasesc 2-3 lucruri care imi provoaca o placere enorma, si sa ma recompensez sau refugiez in ele cand intru iar in stari de demotivare.

4. Atatea solutii si totusi nu prea la folosesc 🙂

5. Un sistem de tracking si care sa ma anunte ca trebuie sa fac un lucru, ca o mama cicalitoare.

Sau sa-mi zica mereu, MAI AI 5 MINUTE pana sa faci lucrul X. (Google Calendar? optiunea sms activata?)

6. Un sistem de setari obiective si to do list astfel incat sa nu am timp sa intru in stari patetice de demotivare, suna chiar bine acum…

7. Prieteni care sa ma intrebe…

Bah ai facut x sau y?

De ce nu?

Cand ai de gand sa faci asta?

Sau chiar eu sa fiu cel care noaptea, inainte sa adorm sa ma intreb lucruri de genul.

Note to self, fii dur si lasa scuzele la o parte :-).