Sarbatorim prea des

Uneori cred ca sarbatorim prea mult si cam degeaba.

Astazi e ziua mea de nastere si pentru prima data in cei 23 de ani de cand sunt pe acest pamant nu prea-mi vine sa sarbatoresc.

Inainte sa zici ca am inebunit si am intrat intr-o depresie irecuperabila lasa-ma sa-ti explic.

http://www.flickr.com/photos/emdot/

Sarbatorim tot felul de chestii, de la Craciun la Pasti si mai apoi la tot felul sarbatori importate, gen Valentin (si unii tot se plang ca  nu sarbatorim destul)

Insa ce facem sa meritam sa sarbatorim zilele respective?

Doar pentru ca asta-i traditia inseamna ca trebuie sa ne luam pe noi costumul de oaie si sa mergem cu capul plecat la taiat? In cazul acesta la cheltuit bani…

Fara nici o tragere de inima?

Anul trecut pe vremea aceasta mi-am propus niste lucruri, mi-am setat cateva obiective, vreo 7 la numar.

La un an diferenta, astazi adica, trecand prin foaia respectiva am observat cu stupoare ca am indeplinit doar 2 din cele 7 propuse initial. DOAR 2!

Acum nu sunt vreun hater si sa zic ca a fost un an aiurea, ba din contra.

A fost un an in care am cunoscut niste oameni incredibili, am ajuns mai aproape de propriile vise, am inceput sa construiesc si sa ma implic mai mult in lucrurile care conteaza pentru mine.

Dar ma obsedeaza gandul ca am indeplinit doar 2 obiective din 7, daca eram manager pe undeva probabil eram dat afara dupa un an de genul acesta. Acum nu o sa ma dau singur afara din viata, ca intre noi doi fie vorba, sinuciderea mi se pare ca e pentru lasi.

Si ma intreb ce-i de facut?

Pe langa faptul ca instant imi vine-n gand citatul referitor la prostii care fac mereu acelasi lucru si vor alte rezultate, mi-a tresarit ideea de a nu sarbatori cei 23 de ani.

Asa ca anul acesta fara party, ci doar o bere, doua cu diversi prieteni de prin Pascani, pentru ca mi-am luat libertatea de a veni si sta acasa 2 saptamani.

Sa lucrez la mine, si la propriile proiecte. Sa-mi pun ordine-n ganduri si in viitoarele actiuni.

Ce e de notat insa, de tinut minte de catre mine e reactia impulsiva pe care am avut-o cand mi-a venit prima oara gandul acesta.

Cum adica sa nu sarbatoresc? Ce o sa zica prietenii? O sa zica ca nu am bani de dat o bere. O sa ma arate cu degetul. O sa rada de mine pe la spate. O sa ma simt prost dupa ca nu am facut-o. Si multe alte ganduri de genul asta intr-un timp foarte scurt.

Anul asta imi propun sa merg mult mai mult pe ceea ce simt si cum simt sa fac asta… 🙂

In rest, sunt bine, sanatos (din cate stiu / simt), voinic si cu chef de dărmat munţi.

Si daca vrei sa-mi faci un cadou, poti sa ma ajuti cu promovarea blog-ului despre vorbit in public si Changer. Multumesc anticipat.

Te las cu un discurs de-al rapperului TI despre de ce sarbatorim ca asa sunt de acord cu el…

sursa foto

Speak Your Mind

*