Zilele astea peste tot se aude despre revolutionarii Romaniei.

Nu mi-o luati in nume de rau,  chiar ii respect pentru ce au facut. Si pentru ca din cauza lor noi traim azi intr-o Romanie libera! asa zis democrata.

Dar totusi de ce trebuie sa ne amintim de ei doar acum?

De pe 20 decembrie incep valurile de amintiri,  povesti cutremauratoare la TV, actiuni politice pentru ajutorarea familiilor si lista poate continua prea mult.

Personal am cunoscut cativa, si dupa ce am vorbit cu ei timp de cateva minute, am ramas bulversat si am plecat de acolo admirandu-i, zicandu-mi cu voce tare, astfel incat sa auda si “povestitorul” ca eu n-as fi avut curajul sa fac asa ceva.

Replica venea repede, si adeseori era cam in acelasi ton… Nu a fost vorba de curaj, ci mai mult de context.

Ma doare cand vad ca se vorbeste sus si jos despre revolutionari 5-10 zile pe an. Si in rest sunt uitati, ignorati si lipsiti de “drepturi”.

Ma doare cand aud batranei vorbind despre o Romanie libera, dar mie-mi vin in gand doar amintiri neplacute… De genul:

Multimi, defapt sate intregi care se bateau pentru un salam aruncat de nu stiu ce parlamentar /  primar sau mai stiu eu ce candidat la vreo functie politica…

Oameni care-si pierd umanitatea pentru 10 lei in plus la un salar, si isi tradeaza prieteni, cunostintele si ar fi in stare sa calce  peste cadavre pentru inca 15 lei pe nota de plata.

Ma doare cand vad o Romanie corupta decat una libera. Ma indoiesc ca revolutionarii nostri dragi au murit luptand, pentru ca rudele lor sa moara pe patul de spital daca nu cotizeaza la nu stiu ce medic.

Ma enerveaza la maxim cand vad ca in loc de alegeri si campanie electorala se ajunge la altceva. Defapt cred ca ar trebui ca in viitor nici sa nu se mai numeasca asa.

Hai sa fim sinceri si onesti, fara ipocrizie si sa le numim simplu… SCANDALURI POLITICE, defapt mafiote, dar sa fiu dragut  totusi. Cred ca nu as / am gresi deloc daca le-am numi asa.

Mai bine ma opresc aici, caci lista ar putea fi prea lunga.

Dar da, hai sa-i omagiem pe revolutionari 5 zile pe an , aceleasi zile  in care in toata tara se cerseste bani pentru campanii umanitare (de parca doar in preajma sarbatorilor exista cazuri de genul, dar sa nu intram in discutia asta).

Sa-i cinstim, si sa-i pomenim. Sa le ducem coroane doar in astea 5 zile…

In rest sa ne batem joc de tot ce a insemnat revolutia din `89. Sa ne vindem pentru 10 lei la salar, o felie de paine, un mititel cu mustarul aferent…  In timp ce in difuzoare se aude nu stiu ce lautar.

Dupa 2-3 luni m-am uitat 3 zile la rand la tembelizor, si am prins doua “buletine de stiri” doar ca sa ma apuce durerea de cap si sa ma forteze sa scriu aceste randuri…

Ma gandeam initial, pe drumul spre “barul cu internet”  sa caut filmulete pe youtube sa le atasez postului. Am hotarat sa nu fac asta, poate asa o  parea o gluma proasta, a unui adolescent frustrat…

Mi-ar place la nebunie sa fie astea doar in imaginatia mea, dar nu sunt. Si sunt la fel de sigur ca nu doar eu le vad.

Tot ce ramane  de facut e sa fim optimisti, si sa incerci sa te schimbi tu…

Ironic, azi m-am intalnit cu un prieten, care mai face si unele activitati ilegale pe net, un tanar de 20 de ani care castiga pana si la 12 000 euro pe luna din asa ceva, si m-am surprins pe mine la o cafea cum ii explicam ca eu vreau sa fiu trainer sa ajut oameni, ca sunt voluntar…

Iar el zambea cu un ceas de 2000 de euro la mana, o geaca de vreo mie si adidasi de inca vreo 200, ca de ce as face asta?

Si brusc mi-am adus aminte ca eu defapt traiesc intr-o bula de balon care se cheama AIESEC, si cativa prieteni apropiati. Care impreuna ne sustinem dar in acelasi timp cred ca ne si  mintim cate putin.

Si ca brusc mi-am adus aminte…

La praznicul lui taica-miu de 40 de zile, am stat de vorba ceva mai mult, cu preotul Cristea din Pascani, unul dintre putinii duhovnici pe care i-am intalnit pana la ora actuala.

Si din vorba-n vorba, am ajuns noi sa vorbim despre revolutie si despre asasinarea dictatorului nostru iubit…

Si cum a ajuns dumnealui, pe muntele Athos, si a discutat cu anumiti calugari, mergand din ce in ce mai sus spre varful muntelui. Ca la un moment dat sa primeasca o veste “bomba”.

Nu a putut urca la nu stiu ce manastire, de pe munte dintr-un singur motiv. Urmatoarele randuri incerc sa le zic cat mai exact, de asta le pun si in “citat”.

Romanii sunt un popor de pacatosi, care vorbesc despre schimbare si care sunt cu adevarat binecuvantati de catre Dumnezeu, dar in acelasi timp pacatosi. Pacatosi pentru ca si-au ucis fara pic de compasiune crestina dictatorul in a treia zi de Craciun. Iar tu pentru ca esti roman, nu poti ajunge astazi la manastirea X.

Si cu asta am zis totul…

Am scris postul asta doar pentru ca am vazut prea multi fluturasi la televizor, prea multe bile albe, prea mult frumos ce are drept scop imbunatatirea imaginii de sine. Nu am nimic cu asta, dar hai sa nu mai fim ipocriti 3 zile pe an doar pentru ca e Craciunul.

Si ca sunt constient ca pentru a ajunge intr-un punct trebuie sa stii de unde pleci, pentru a nu avea batai mai mari de cap pe parcursul drumului la care sa nu stii cum sa raspunzi.

Devin schimbarea care vreau sa o vad in lume!

Share on Facebook