Ma gandeam in noaptea asta cat de mult investim in retelele sociale…

Si jocurile sociale, de genul travian, triburile sau mai stiu eu ce bazaconii…

Investim timp si mai nou bani pentru a socializa, si investim din ce in ce mai putin timp in propria cunoastere…

Radeam candva de citate de genul “If you suck in real life, you suck on social media too”

Insa brusc dintr-un necunoscut poti deveni lider de opinie si ma indoiesc ca-s atat de multi care-si merita statutul cu adevarat, cati dintre cei care sunt ridicati la rang de zeu isi merita statutul si acum?

Nu am nimic cu nimeni, si de fel ma cert foarte putin, atat in viata personala si cu atat mai putin pe internet, dintr-un motiv simplu: poti influenta persoanele in alte feluri fara sa te certi, sa zici lucruri la nervi.

O argumentare la rece sau o discutie in care tu sa-ti expui punctul de vedere si atat, pentru mine suna mult mai bine.

Investim atat de mult timp in retelele sociale incat nu mai avem timp sa vorbim cu prietenii, si ne laudam cand descoperim un fost coleg de clasa pe facebook, sau twitter…

Insa nu trecem de aceasta bariera si sa-i invitam la un suc, ramanem la conversatiile online, care in final sunt atat de impersonale…

Sunt adeptul intalnirilor fata-n fata, pentru emotiile implicate, pentru zambetele ce nu au echivalent pe internet, pentru conexiunea si aproprierea emotionala…

Investim atat de mult timp in retele sociale incat uitam sa ne bucuram de vremea de afara, de venirea primaverii si de adierea vantului ce te face sa tremuri din toate incheieturile…

Uitam sa facem atat de multe lucruri care ne fac oameni, incat ma sperie!

Acelasi timp pe care-l petreci pe twitter, l-ai putea investi in cunoasterea unor oameni, in descoperirea unor talente personale, in adrenalina la cel mai inalt nivel.

Ganduri la 3 dimineata…

Share on Facebook