Atentia si contractele

Ti s-a intamplat vreodata sa fii atat de adanc bagat in propriile ganduri si lucrurile pe care le ai de facut incat parca restul se deconecteaza?

Sunt sigur, ca macar o data pana acum ai fost pe genul asta de pilot automat “suprem”.

Momente in care tu parca nu ai control asupra propriei persoane…

Ei bine, anul acesta am avut un astfel de episod ce m-a invatat  sa ma uit mereu pe ce semnez. Lasa-ma sa-ti povestesc…

[Read more…]

Admira nu compara

Vreau sa-ti prezint o solutie alternativa la impulsul natural de a ne compara cu altii de care povesteam ieri.

Ce ar fi ca in loc sa te compari cu unii oameni mai buni ca tine sa apreciezi cate ceva la ei, fara menajamente, sa apreciezi cu adevarat, sa te indragostesti de calitatea respectiva a persoanei din “fata” ta.

O sa-ti dau 3 exemple simple si reale din viata mea

Apreciez multi oameni asa ca o sa iau aleatoriu cei cu care am intrat in contact in ultimele zile.

1. Abilitatea de a darui si ajuta neconditionat

[Read more…]

Te compari cu altii?

Ca fiinte umane facem unele lucruri de-a dreptul prostesti, fara sens si le facem stiind ca nu au nici un efect sau stiind ca nu ajuta la nimic.

Sunt multe exemple, unul de care sigur te-ai lovit a fost sa apesi mai tare butonul de la telecomanda, stiind de fapt ca nu merge din cauza bateriilor. Dar tot ai incercat si ai apasat mai tare, mai tare si te-ai si enervat ca nu merge…

Insa niciunul din cate am intalnit, nu e mai stupid si mai daunator decat compararea ta cu altii.

Bai sincer acum, e o prostie!

[Read more…]

Sarbatorim prea des

Uneori cred ca sarbatorim prea mult si cam degeaba.

Astazi e ziua mea de nastere si pentru prima data in cei 23 de ani de cand sunt pe acest pamant nu prea-mi vine sa sarbatoresc.

Inainte sa zici ca am inebunit si am intrat intr-o depresie irecuperabila lasa-ma sa-ti explic.

http://www.flickr.com/photos/emdot/

[Read more…]

Nu o sa poti

As vrea sa am un moment frumos pentru fiecare persoana care-mi spune ca nu o sa pot…

De fel, stiu ca sunt un optimist incurabil, genul de persoana care crede ca poate face orice din si prin  lumea asta (daca sunt dispus sa platesc pretul aferent).

Orice idee e buna si demna de pus in practica, doar ca asta ne omoara pe toti… practica.

O sa fac bani, o sa ma plimb prin lume, o sa pot spune despre mine ca mi-am trait viata cu aceleratia la maxim.

Dar pe parcurs mereu mai apare cate cineva care-mi spune… Nu poti, esti naiv, esti prostut, esti idiot, esti copil, esti mic, nu se poate, nu a mai reusit nimeni sa faca asta, nu ai relatii, nu cunosti pe nimeni, NU AI BANI, nu o sa te ajute nimeni, esti un nimeni, nu esti indeajuns de disciplinat, nu ai facut nimic pana acum, cine esti tu sa faci asta… [Read more…]

Eu merit sa…

Eu merit sa…

De fiecare data cand aud o persoana pe care o cunosc si stiu ca nu este proactiva in ceea ce priveste urmarirea viselor rostind aceste cuvinte ma trece un fior pe coloana.

Genul de fior care daca ar fi mai concentrat te-ar face sa-i dai respectivului un “capac” si sa-l trimiti sa se apuce de munca.

Toti credem ca meritam mai multe, ca poate am fost cumva, trasi pe sfoara de actuala conducere, de cei din jurul nostru, de prieteni, de fetele dragute, de baietii extraordinari, de parinti, de circumstante.

Ba mai mult nici norocul nu tine cu noi.

Suntem niste minunati si meritam tot ce este mai bun pe lumea asta.

Si asa si este!

Intrebarea de un milion de dolari este: ce faci zi de zi ca sa fii sigur ca o sa primesti ceea ce meriti?

[Read more…]

Cum ar fi…

Am fost aseara in teroarea de la Unirii.

Am stat pentru ca mi-a placut sa vad furia oamenilor, am injurat dobitocii care au vandalizat lucrurile platite din banii nostri, ai tuturor. Am fost acolo. Am simtit pulsul dintre ei.

Am respirat greu din cauza gazului si am fugit sub teroarea jandarmilor care lasau impresia ca loveste in tot si toate, cel putin asta era vibe-ul din mjlocul huliganiilor.

Erau 500 – 1000 de oameni la Unirii cand am ajuns eu si doar vreo 50 maxim 100 care aruncau cu pietre in magazine, care spargeau si stricau tot ce se putea.

Cum te apropiai sa le zici ceva, in caz ca nu erai luat la pumni, imediat ti se reprosa ca esti un tradator si ca e revolutie astazi!

Dupa experienta de aseara, ma gandesc la un singur lucru.

Cum ar fi sa vedem un grup de 1000 de oameni cu masti de gaze care sa ramana nemiscati, scandand indiferent daca “se trage” cu gaze. Imbracati in alb si pozitionati in Piata Universitatii.

Cum ar fi sa iasa mai multi oameni fata de momentele in care se deschide un magazin cu lucruri “moca”, sa vina mai multi oameni fata de un concert, mai multi oameni fata de orice s-a vazut pana acum in Romania democratica.

Sa vad oameni care stau, pasnic si se uita cum scriu istoria. Oameni care sa fie mandri ca sunt romani si sa-si cunoasca drepturile.

Oameni care la vazul oricare politician infiltrat printre ei, doar pentru imagine, sa fie luat la suturi si dat afara din multime.

Oameni care nu se lasa filmati si nu dau interviuri in care doar se plang.

Oameni care sa zica ca tura aceasta ca suntem aici sa tragem un semnal de alarma si data viitoare cand se intampla ripostam.

Dar sa fim multi, foarte multi, prea multi!

In momentul in care se vrea evacuarea sa nu ne miscam, daca incep sa loveasca protestatari pasnici sa ripostam astfel incat sa inteleaga un mesaj, singurul mesaj care se pare ca functioneaza in Romania, daca ne lovesti, lovim!

Sa aratam ca stim cine a fost Gustave Le Bon si ca nu suntem chiar atat de usor de influentati.

Sa fim acolo!

Vad un protest de genul asta un semnal de alarma ce nu a mai fost tras de prea multa vreme.

Din pacate, sunt constient ca nu o sa se intample niciodata.

As fi vrut sa vad partidele care pana acum, aduceau cu zecile de autocare oameni, luati aproape cu forta de prin tara, sa faciliteze transportul acelora care vor sa vina pentru un protest pasnic in Bucuresti.

De fapt nici nu l-as numi protest, l-as numi trezire.

Insa pentru prima oara, dupa multa vreme, intr-un exces de naivitate din partea mea cred ca li s-a facut frica, macar putin. Au simtit un fior ce nu se va vrea simtit o perioada de acum incolo.

Si poate extermul, mi-ar placea ca oamenii sa NU protesteze scandand ca statul nu face nu stiu ce lucruri pentru ei, pentru noi.

As vrea sa vad un “protest” fata de piedicile puse cu ajutorul birocratiei, taxele nejustificate (o mica parte) si a coruptiei.

Copyright poza

No bullshit policy

Nu stiu tu cum te simti cand citesti unele bloguri de dezvoltare personala, sau carti…

Eu insa, cred ca unii dintre oamenii astia scriu doar cand sunt foarte “sparti” sau intr-o stare avansata de ebrietate, astfel nu pot sa-mi explic de ce toate-s roz, toate-s usoare si autorul e mereu cu zambetul pe buze.

Si eu zambesc mult, insa asta nu ma impiedica din cand in cand sa ma uit in oglinda si sa zic “Esti un dobitoc! / Esti un maaaareeee prost”

Si tot felul de cuvinte de astea dragute, deseori imi spun lucruri frumoase pentru ca ajuta la stima de sine si tine de respectul pe care-l am fata de mine.

Ba mai mult, in fiecare situatie incerc sa aflu cate o lectie, sa gasesc de ce s-a intamplat anumite lucruri, vezi exemplul cu tableta sparta.

Dar unii depasesc limitele normalitatii si nu stiu ce sa zic. [Read more…]

10 pasi pentru a deveni un mediocru

Prezentul post se vrea a fi un pic mai funny faţă de celelalte din motive bine intenţionate (a se citi pamflet).

Toţi putem cădea uşor în capcana mediocrităţii.

Inainte de a începe cei 10 paşi, te rog să-ţi pui câteva întrebări.

Cum este viaţa ta? Eşti ok? Te simţi bine? Nu-ţi lipseşte mare lucru şi te simţi confortabil aşa cum eşti?

Dacă răspunsul la a doua şi ultima întrebare este da, te rog să-ţi răspunzi la aceasta:

(Dar) Este viata ta extraordinara?

Fiecare dintre noi am putea trăi vieți extraordinare, așa cum vedem prin filme și un pic mai mult.

Doar dacă nu ne-am mai sabota atât de tare…

Cei 10 pași de mai jos sunt un fel de checklist scorat negativ, în momentul în care îți dai seama că sigur bifezi vreo unul din cele 10 puncte de mai jos, te rog să iei o decizie și să schimbi lucrul acesta.

1. TV-ul este Dumnezeul tău! [Read more…]

Atasamentul de lucrurile materiale

Probabil ti s-a mai zis sa nu te atasezi de lucrurile materiale, sa fiu sincer am citit/auzit/spus asta de atat de multe ori incat am pierdut numaratoarea.

Insa, atunci cand ti se intampla un lucru de genu, sa pierzi ceva de care te-ai atasat, sau sa ti se strice un lucru de care te foloseai zilnic vezi ce inseamna cu adevarat si cat de bine ar fi fost sa urmezi sfatul de mai sus.

De curand am patit-o si eu destul de urat, foarte de curand si sa zicem ca e un timp record in care mi-a fost testat acest atasament.

De vreo 2 luni mi s-a pus pata sa-mi iau un kindle, dupa ceva cercetari mi-am dat seama ca as putea sa-mi iau o tableta.

Trebuia sa o cumpar exact inainte de Craciun insa nu s-au aliniat planetele si nu s-a intamplat, long story short mi-am cumparat saptamana trecuta tableta mult dorita, arata bine, am stat 30-40 minute cu vanzatorul, timp in care m-am jucat cu ea.

El imi explica diverse chestii, eu “butonam”.

Pentru ca la nici 2 ore (dupa momentul cumpararii) sa o gasesc in stadiul asta:

 

Prima stare a fost una de enervare maxima incat mai aveam putin si o aruncam in primul perete, dupa 5 secunde m-am calmat, am sunat omul de la care am luat-o i-am zis ce s-a intamplat, am vorbit calm o sa trebuiasca sa astept vreo 2 saptamani si o sa vad ce putem rezolva. [Read more…]