Expertule care eşti tu

De multă vreme mă tot lovesc de experţi, peste tot şi de toate felurile.

Problema e că a devenit un trend să-ţi pui pe cărţile de vizită că eşti expert în nu ştiu ce domeniu obscur, sau se cred experţi după un an de vânzări, 100 de ore de training sau că au citit 4 cărti de marketing, printre care şi una de Seth Godin, şi brusc îl parafrazează ca şi cum ar fi un sfânt.

Experţi pe toate drumurile care nu fac nimic altceva decât să fie experţi, fără experienţă, fără sfaturi din practică, fără nimic… doar ei şi cu ceva teorie citită din cărţi pe care acum o recită tuturor, pentru că dă bine.

Ştiu că suntem un popor de părerişti dar totuşi, când o să vedem la televizor şi prin presă şi ceva experţi adevăraţi, sunt… dar prea puţini, restu sunt nişte părerişti.

Până şi întrebările sunt “Ce părere aveţi despre…?” ; “Ce credeţi despre…?”

Şi la o întrebare de genul ăsta vreau să aud la tv un… eu nu am păreri, am concluzii şi rezultate, vorbesc din fapte, şi ştiu fapte despre… nu doar păreri pe care şi un neavizat în domeniu ar putea să le formuleze…

Şi că tot sunt aici, vă rog eu… vreau să nu mai văd psihiatri la televizor ce sunt prezentaţi drept psihologi “experţi” şi nici oameni care-şi dau cu părerea despre “nişte” fenomene fără nişte studii în spate, cu ceva statistică, un eşantion si o validitate a rezultatelor.

Mulţumesc!

Tu cam ce experţi de aştia ai mai văzut pe la tv şi prin presă? :D

Conform unor cercetători americani acest post va supăra pe vreo 2-3 persoane, care sper eu să se simtă vizate.

Afacerea din spatele facultăţilor

Aş putea să comentez muuulte aici, şi să-mi spun părerea, cred însă că următorul video o spune mai bine decât mine.
PS. Dacă nu te vezi făcând măcar o mică parte din viaţa ta, “meseria” pe care o înveţi în facultate, pe gratis.. eu zic că trebuie să schimbi ceva.

Oamenii pe care îi admirai

De fiecare dată când vin pe acasă mă loveşte ceva…

Văd pe stradă oamenii ce, copil fiind, îi admiram. Erau persoanele nebune ce trăiau viaţa din plin şi în fiecare convorbire cu ei se vedea pasiunea…

www.worksource.ca

Dar s-a întâmplat ceva…

Mă plimb acum pe străduţe şi îi văd, cu privirea în jos şi mergând posomorâţi pe străzi, mă plimb şi trecând pe lângă ei îmi spun în primă fază că nu are cum să fie el cel din faţa mea. El era plin de viaţă şi când mergea pe stradă strălucea de fericire… la propriu :D .

Traseul explorimentarii

A venit momentul să anunţ şi traseul pentru explorimentare. Ştiu că e unul cam mare dar tind să mă mint că e mai mult decât realizabil, ba mai mult o să fie foarte amuzant şi plăcut…

Targoviste
Curtea de arges
Ramnicu valcea
Tg jiu
Craiova
Drobeta Turnu Severin (si Orsova :) de fapt orsova e destinatia)
Timisoara
Arad
Deva -> Salasul de sus
Alba Iulia
Cluj
Oradea
Satu Mare
Baia Mare
Bistrita
Tg Mures
Sighisoara
Sibiu
Brasov
Tulcea
Constanta

 

Nu e unul foarte mare, însă suficient de elaborat încât să mă ţină pe drumuri ceva vreme :D

După cum ziceam şi în posturile trecute, dacă mă poţi caza intr-unul dintre oraşele de mai sus, dă un semn. Daca ştii pe cineva care ar fi dispus să investească / să sponsorizeze o asemenea escapadă, dă un semn. Dacă vrei să-mi dai feedback, dă un semn. Şi pentru toate celelalte… dă un semn :D

 

Despre Explorimentare – prima parte

Uneori îţi vine câte o idee care-ţi pare atât de nebunatică încât să vrei să o pui în practică.

O astfel de idee a fost iniţial explorimentarea, când ne-am luat de mână 6 oameni şi am plecat cu primul tren ce pleca din Bucureşti, noi neştiind unde o să ajungem; fără bani, cu 10 lucruri la noi şi un weekend în care ne puteam descoperi şi mai ales puteam fi… noi.

Mi-a plăcut atât de tare numele încât am zis să-l păstrez şi pentru următoarea provocare.

Scriam acum câteva luni despre “Când te-ai lăsat provocat ultima dată?” şi simt că asta e următoarea mea provocare.

De multă vreme mă gândeam că nu am mai făcut nimic cu adevărat nebunesc, după propriile standarde şi pe principiul ai grijă ce îţi doreşti că s-ar putea să se întâmple…

Am început să-mi doresc să fac turul României cu autostopul, de fapt vreau asta de vreo 2 ani, însă simt că acum a sosit momentul.

Nu am planificat mare lucru în afară de un traseu, şi îmi voi petrece următoarele 2-3 săptămâni căutând cazare prin cele 22 de oraşe prin care voi trece.

Nu am nici un buget de călătorie, aşa că dacă crezi că-mi poti dona ori împrumuta echipamente, te rog să-mi dai un semn pe razvan at changer.ro însă găseşti datele mele de contact şi aici.

O să revin cu mai multe detalii şi traseul săptămâna aceasta, acest post este scris pentru cei care m-au întrebat despre ce e… “explorimentarea”.

De la ce vine?….

După mine vine direct din provocare şi părăsirea zonei de confort, însă termenul din punct de vedere semantic vine din unirea cuvintelor “explorare” şi “experimentare”; cuvinte ce cred eu că descriu foarte bine acest stil de călătorie.

va urma…

Ce ai face?

De 4-5 zile mă tot chinuie gândul…

“Ce ai face ACUM dacă nu ţi-ar fi frică?”

Şi nu pot să scap de el, am făcut unele lucruri de care-mi era frică, dar nimic, sunt parcă obsedat de el, şi aş putea povesti zeci de poveşti în care mi-am învins frica şi cum m-am simţit mult mai bine după.

Cred însă că toţi ştim asta, şi doar trebuie să ni se reamintească uneori că… trebuie să facem lucrurile de care ne este frică pentru a scăpa de ele…

Aşa că am postat aceste rânduri să-mi aduc aminte… Să fac lucrurile de care-mi este frică…

 

Call your fears adventure! :)

Refinantarea si cadoul ascuns – part 2

Ieri am vazut cam cum ai ajuns in situatia de a dori o refinantare si poate am exagerat putin ce-i drept insa nu-i nimic, sa fim hateri pana la capat :)

Bun, ai ceva credite pe cap si te gandesti sa scapi de ele, cele multe, printr-o refinantare si astfel ai ajunge sa ai doar unul, ce se intinde poate pe vreo doi ani in plus, insa ratele sunt mai mici si astfel o sa ai si bani de ceasul ala dragut pe care l-ai vazut in vitrina, sau ma rog, o sa ai bani pentru acel lucru, sau acea excursie pe care o vrei!

Dar mai intai sa vedem cam de unde isi castiga banii o banca, pentru ca in fond si bancile sunt niste afaceri (chiar profitabile si cu viziune pe termen lung spre foarte lung):

Astfel bancile atrag bani prin depozite si conturi curente pentru care ofera dobanzi iar banii din depozite si conturile curente sunt folosite pentru a oferi credite celor nevoiasi. Deasemenea bancile permit transferurile de bani intre conturile curente.  Profitul vine din diferenta de dobanda oferita (depozitelor) / ceruta (creditelor) si din taxele aplicate transferurilor / retragerilor / depunerilor de bani.

Practic tu printr-o refinantare, devii un muncitor al bancii, pentru ca luna de luna vei cotiza cu o “cota parte” din banii pe care i-ai imprumutat efectiv (o sa-i numim principal), si o dobanda ce va intra in conturile bancii, pentru ca banca in generozitatea ei ti-a oferit banii de care aveai nevoie acum si aici, si nu a trebuit sa muncesti 30 de ani pentru a strange banii de care aveai nevoie pentru o casa.

Refinantarea si cadoul ascuns – part 1

Te gandesti la o refinantare deja dar nici nu mai stii cum ai ajuns aici? :)

Totul s-a petrecut probabil acum 4-5 ani, cand orice “copil” de 18 ani isi putea lua un lcd de 932″ pe credit, sau tu iti puteai lua un lucru pe care nu ti-l puteai permite pe moment, nu trebuia sa te gandesti cum o sa faci rost de banii respectivi, tot ce trebuia sa faci era sa te prezinti cu buletinul, si o tipa binevoitoare iti arata solutia perfecta: credit pe 5 ani.

Vazand ca e asa usor sa-ti iei orice, ai inceput sa-ti faci planuri de casa noua, si brusc tot ceea ce ai acum in jurul tau e probabil luat printr-un credit, in afara de frigiderul si masina de spalat primite cadou la nunta.

Acum dupa 2-3-4 ani, daca esti norocos, ai 24 de ani si propria casa si masina, partea “buna” e ca trebuie sa platesti cam 4 rate pe luna (una pt creditul de locuinta, una pentru masina, una pentru plasma, si una pentru creditul de nevoi personale cu, care ai fost sa faci sex cu 2 tipe odata ~ greu de crezut, dar e o poveste adevarata!).

Asa ca ti se pare mult, si ti-ai zis ca mai bine bagi o refinantare, scapi de 4 rate… te alegi cu una, ca si asa ai fi ramas cu vreo 3 pe termen lung si astfel e mult mai bine asa.

Introspectii prin plimbare

O sa va fac cunostinta cu arta pierduta a plimbarilor nocturne, plimbari ce involuntar se transforma deseori in introspectii sau cugetari.

Tin minte perfect ca inca de cand eram mic copil mi-a placut la nebunie sa ma plimb noaptea pe stradute, uneori plec acompaniat de muzica chillout, alteori prefer sa ascult muzica (sau linistea?) orasului.

 

pixdaus.com

Sa ma plimb fara nici o grija, pe stradute, sa-mi tremure inima cand trec printr-un grup mare de caini sau oameni ce stau la “ghioscul” din colt, si sa respir usurat atunci cand trec de teritoriul cainilor nemarcat. Ce-i drept nu am mai fost muscat din copilarie, dar asta nu inseamna ca nu au incercat! :-)

Mirajul asertivitatii

Comunicarea asertiva a devenit in ultima vreme un must si nu cred ca e nimic rau in asta, dimpotriva.

Ma deranjeaza insa modul in care este inteleasa aceasta comunicare, brusc daca injuri pe cineva care te-a enervat al naibii de tare – nu esti asertiv, chiar daca poate i-ai explicat de 3 ori cum stau lucrurile.

Sa nu injuri, sa vorbesti calm ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Sa nu iti exteriorizezi deloc starea de spirit – nici macar prin cuvinte.

Sa nu critici! – cam astea sunt sfaturile pe care le-am primit de la diversi cand vine vorba de comunicare asertiva.

Asertivitate