Bun venit pe Changer.ro, un blog de Rãzvan Olaru

Ia viata-n gluma!

Ia viata-n gluma, n-o mai lua direct in piept…

Mai e si varianta necenzurata a “versului” de mai sus dar sa trecem peste…

M-am trezit astazi dimineata, incredibil de dimineata fata de ora de trezire normala…

Si am stat cam o ora sa vegetez, spune-i meditatie pe ritmurile chillout difuzate cu ajutorul acestui radio, pe care-l recomand din inima, mai ales atunci cand vrei sa te linistesti.

Am ajuns la concluzia ca uneori ajung sa iau viata prea in serios, uit sa ma bucur de o gramada de lucruri, uit sa zambesc la cea mai mica urma de bunatate…

Devin atat de captivat de unele situatii incat si cand merg pe strada ma gandesc la ele…

AIUREA! ce sa zic

Hai sa ne bucuram pentru frigul de afara, pentru soarele ce bate la coltul primaverii, pentru copilul dragut ce te priveste, pentru pasarile ce canta.

Hai sa ne bucuram si pentru gunoiul de pe strada si gropile din asfalt ce stau acolo sa ne aminteasca sa fim macar noi responsabili, cand altii evident NU SUNT!

De ce ma iau atat de in serios?

Nici eu nu stiu…

Pana la urma sunt un student (unul oribil daca judeci dupa situatia scoalara), fara bani, cu o doza mare de optimism ce-ti zice pe un blog sa fii serios, sa fii atent si sa observi unele lucruri…

DEFAPT, ar trebui in primul rand sa ne traim viata si abia apoi, asa in background, sa ne-o construim!

Hai sa mai lasam seriozitatea, si mai ales visurile ce ne fac sa stam cu o foaie in mana pe care sa dam “check” pe masura ce facem lucruri… let`s live!

Atat de simplu, sa traim si punct, nu zic sa supravietuiesti, nu zic sa reactionezi la ceea ce se intampla in jurul tau, zic sa… TRAIM!

Sa ne luam 5 minute pauza de la tot haosul si captivatia din jurul nostru si sa stam degeaba, sa nu ne gandim la nimic, sa mergem intr-un parc si sa stam acolo 5-10 minute, sa privim in jur, sa ascultam plantele cum cresc si pasarile cum vorbesc!

Ma amuza teribil un lucru…

Acum 4-5 ani nu-mi pasa de nimic, decat de ceea ce se intampla in clipa curenta…

Ce planuri de viitor?

Esti nebun ba baiatule, n-ai tu timp de planuri de viitor, traieste-ti viata, stai la bere cu baietii, ai timp pentru ziua de maine…

Ce regrete din trecut?

Tu chiar esti dus cu pluta? de ce sa-mi para rau pentru ceea ce am facut, si oricum daca-mi pare rau nu mai pot face nimic, in afara de ce am facut deja si anume sa-mi cer scuze.

Ce ganduri de dezvoltare personala?

Tu chiar esti insistent observ, eu doar-mi traiesc viata, asa cum e ea… lasa-ma cu astea, is pentru aia care vor mai mult, prea mult…

Ce ….?

Nimic! doar imi traiesc viata, asa cum vine ea la pachet, cu scandaluri, certuri dar si destule clipe minunate, cu prieteni dar si “frustrati”…

Si culmea e ca ma simteam atat de bine si de relaxat, incat acum parca-s un monstru obsedat de control!

Cand ma gandesc, ca unul din motivele pentru care nu ma imbat este ca nu mai detin controlul asupra mea, si urasc lucrul asta!

Imi vine sa ma iau la palme-n oglinda, tipand… Ia viata-n gluma, n-o mai lua direct-n piept!!!

10.03.2010 Razvan Olaru De-ale mele 3 Comentarii

Reticenta la schimbare

Mi-am dat seama cat de reticenti sunt multi oameni la schimbari.

La schimbarile minore din propriile vieti…

Ieri, discutasem cu, colegul de camera sa dam jos din “geam” stolurile ce fac ca aici sa fie mereu noapte,  stam in lumina unui neon albastru si a unei veioze rosii, super atmosfera dar nu stiu ce sa zic cand vine vorba de sanatate.

Zis si facut, aseara am dat frumusel stolurile jos pentru ca in dimineata asta, la nici 10 ore de cand se luminase camera, sa le punem la loc, pe motivul ca el nu poate rezista, si oricum s-a obisnuit cu “vechiul” aspect al camerei.

Acum vreo doua zile am trecut cu alta persoana printr-o experienta asemanatoare.

La cea mai mica forma de schimbare primul instinct al multora e sa puna mana pe arme si sa pregateasca atacul pentru a reveni la starea initiala.

E o proprietate a creierului nostru, ce incearca mereu sa ne pastreze in aceleasi constante, in limite foarte apropiate, numeste-o zona de confort sau dupa denumirea oficiala “homeostazia“.

Din aceasta cauza multi raman in relatii daunatoare, fac zi de zi lucruri ce le fac doar rau pe termen lung, sunt violenti si agresivi cand incerci sa-i “ajuti”.

Haideti macar saptamana asta, ce tipa a primavara, sa imbratisam orice mica schimbare, sa ne trezim la 8 dimineata in loc de 9, sa citim 5 pagini pe zi (daca nu citim deloc, sau 5 in plus), si lista poate continua foarte, foarte mult!

Atunci cand brusc  nu esti de acord cu un lucru, intreba-te de ce nu esti de acord?

Sigur tu controlezi situatia? sau poate ea te controleaza pe tine?

Toti se vand ca fiind oameni liberi, caci in final ne mandrim cu statutul de cetatean (“locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice  si care are anumite oobligatii fata de acel stat” – sursa).

Dar cum poti sa fii liber atunci cand nu tu controlezi situatia actuala, cand propriul comportament, cand vine vorba de unele lucruri, este dictat sub forma unui impuls?

Primul pas pentru a scapa de sub jgheabul impulsurilor este sa observi, sa observi atunci cand mintea-ti conduce viata, atunci cand deciziile tale sunt defapt o forma de aparare…

Va urma…

09.03.2010 Razvan Olaru Concepte 4 Comentarii

Influenta jocurilor

Am dat astazi de un filmulet foarte tare despre influenta jocurilor asupra noastra, si din pacate (sau fericire pentru ca il vezi) e si foarte adevarat.

Vizionandu-l mi-am dat seama ca si eu am ratat ceva momente, ori clipe ce ar fi fost mult mai placute din cauza jocurilor, si tin sa mentionez ca nu am fost niciodata un gamer inrait.

Am realizat totusi devreme influenta atat de negativa asupra propriei vieti, punctul culminant a fost cand am refuzat sa plec cu prietenii la munte din cauza  unor evenimente in joc.

A doua zi m-am trezit, singur, intr-o camera mare, cu un calculator aprins in fata mea, si cu niste ochi ce daca ar fi putut, ar fi tipat de durere.

Ma usturau ochii, ma dureau mainile, o stare acuta de foame, si un inceput de migrena, si toate astea pentru ce?

Pentru o “mare” realizare in joc…

Durerea si mai mare a fost cauzata de povestile prieteniilor despre peripetiile de la munte, si distractia aferenta. Povestile despre oamenii cunoscuti intamplator acolo, si cum deja se revad cu ei, devenind buni prieteni.

A fost momentul in care mi-am promis ca nu o sa mai fac prostia asta niciodata, si de atunci n-am mai facut ceva atat de penibil…

Cel mult am intarziat la 2-3 intalniri, ori mi-am pierdut cateva nopti cand a doua zi trebuia defapt sa fiu “fresh”.

Tu de cate ori ai ratat ceva din cauza unui joc pe calculator?

De cate ori ti-ai zis ca nu o sa te mai joci atat de mult?

Hai sa ne bucuram impreuna de primavara, fara jocuri!

Pe final o dedicatie muzicala, inspirata de soarele de afara…

08.03.2010 Razvan Olaru De zi cu zi Un Comentariu

De ce-ti este frica?

Tocmai ce am terminat de citit “Who moved my cheese?” de Spencer Johnson si imi tot sta pe limba o intrebare.

De 30 minute ma gandesc mult de tot la ea, si anume DE CE ANUME-TI ESTE FRICA?

Care-s schimbarile de care esti constient ca o sa se intample?

Ce anume te opreste sa lucrezi la ele?

Ce te opreste sa-ti urmezi visele?

In afara de bani? :-) )

Cred ca e o carte geniala si brusc trebuie sa daruiesc cuiva o ciocolata, sper sa citeasca ea aceasta insemnare caci in final e o multumire.

Si e ciudat totusi, stiu de carte de aproape un an, puteam sa o citesc de sute de ori de atunci si abia acum am dat de ea, din intamplare.

Eram in librarie si a fost ceva de genul: “uita-te cartea portocalie” “aaaah who moved my cheese, ce tare”. Si am luat-o, am rasfoit-o, 3-4 ore mai tarziu o citisem.

O recomand din inima, eu stiu sigur ca luni o sa o recitesc, dis de dimineata, sau poate maine seara :-)

Si cum nu cred in concidente, poza e gasita cu un search pe google care duce la urmatorul articol, chiar dragut!

Cartea o puteti gasi aici.

07.03.2010 Razvan Olaru Resurse Un Comentariu

Ce imi place sa fac?

Imi plac lucrurile care-mi provoaca adrenalina…

Imi plac discutiile la marginea filozofiei, si sa ma plimb de nebun cateodata.

Imi place sa ajut oamenii, dar atat timp cat nu sunt luat de “prost” iar ajutorul meu sa fie transformat in ceva ce e de la sine inteles.

Urasc oamenii care cer ajutorul pentru toate lucrurile stupide, pe care le poti gasi printr-o cautare pe google, insa stiu ca uneori si eu fac acelasi lucru. Asa ca sunt foarte indulgent.

Imi place sa merg cu bicicleta si in locuri cat mai neatinse de oameni, insa nu prea fac asta de unul singur, si imi pare rau deoarece-mi dau seama ca am ratat multe clipe de neuitat din cauza asta.

Imi place sa calatoresc dar vreau totusi sa fiu intr-o zona de confort cand fac asta, in sensul ca trebuie sa fiu confortabil iar daca e cazul sa fie situatii mai extreme sau mai pline de adrenalina imi doresc deseori sa am pe cineva aproape. Eventual cineva cu experienta in calatorii de genul.

Imi place sa cunosc oameni care ma surprind, prin ceea ce fac si care ma intimideaza prin ceea ce fac, insa nu e vorba de intimidarea in sensul binecunoscut, ci e mai complicat.

Vorbesc despre o intimidare care ma face sa trec la actiunie, sa fac lucruri, ma simt oarecum complexat si in acelasi timp motivat.

E un sentiment bizar, atat de bizar incat nu stiu cum anume sa-l descriu cu adevarat. Nu pot sa-l descriu in cuvinte, doar pot sa-l simt si sa ma bucur de el. Sa-l pretuiesc, atat sentimentul cat si persoanele care le cunosc si-mi dau aceasta stare de spirit.

Imi place la nebunie sa invat lucruri noi, si in acelasi timp sa ma laud cu propriile cunostinte, e un fel de aroganta care face parte din propriul caracter, dar de care incerc sa ma lepad.

Imi place sa vorbesc in citate, si sa citesc lucruri interesante, scrise de oameni trecuti prin viata.

Imi place sa fac referire la ceea ce am invatat, si sa povestesc prin ceea ce am trecut. Uneori fac asta mult prea des sau prea mult, incat o sa ai impresia ca vorbesc doar despre mine.

Imi place in acelasi timp sa raman misterios si sa te provoc sa ma cunosti, sa fiu ca o cutie plina de surprize ce nu se mai termina. Ca un sac fara fund in care tot esti tentat sa bagi mana, sa iei mai mult si mai mult.

Imi place sa visez si sa ma implic in diverse lucruri, defapt imi place sa ma implic cam in orice activitate prin care pot sa ajut oameni si in acelasi timp sa invat si eu ceva.

Mai nou imi place sa citesc, si drept urmare o sa pun mai jos cartile care sunt acum pe lista de doleante, as vrea sa le citesc insa deocamdata nu am resursele materiale sa mi le cumpar.

Imi place sa ma uit la filme, insa practic foarte rar acest sport de unul singur, asa ca sa nu fii prea surprinsa daca te invit sa ne uitam la un film.

Imi place sa vorbesc, sa iubesc, si sa pun pasiune in ceea ce fac, iubesc sa ma distrez, insa mereu imi iau un mic ragaz intre petreceri, cat sa ma bucur cu adevarat de ele.

Imi place sa educ oameni sau sa le dau sfaturi, mereu am incercat sa fiu acolo cand cineva are nevoie de ajutorul meu, cu toate ca poate uneori nu am avut dispozitia necesara sa fiu acolo.

Imi place la nebunie sa scriu, si posturile de genul asta sunt cele care stau marturie acestei declaratii.

Imi place sa ma joc si sa invat jucandu-ma, deseori sunt un adevarat copil ce se bucura de toate lucrurile marunte ce viata ti le arunca-n fata, acele lucruri marunte care au puterea sa-ti schimbe intreaga viata, sau cel putin ziua respectiva.

Imi place psihologia si in special tot ceea ce intra in aria motivationalului si a dezvoltarii personale, imi place sa citesc si sa vorbesc mult despre aceste lucruri.

Imi plac lucrurile simple si aerul de munte, iubesc sa inot si sa ma bucur de apa.

Deja am scris cam multe, te mai las si pe tine sa descoperi cate ceva despre mine…

06.03.2010 Razvan Olaru Eu cine sunt (cartea) Fara Comentarii

Despre schimbare.

Ma tot gandeam zilele astea la schimbare, desigur caci pana la urma sunt “Changer” insa ma gandeam la schimbare in alte feluri…

Si anume la faptul ca desi ne hotaram sa ne schimbam o “lalaim” atat de mult incat poti sa zici ca nici nu te schimbi.

Cunosc persoane care de vreo 4-5 ani tot incep sa se schimbe, sau au ramas la acelasi statut… Cred ca dupa un an sau doi ar trebui sa te apuci de citit si experimentat mai mult, sa te apuci sa excelezi la capitolul “facut greseli” si “invatat lectii din esecuri”.

De ce tot amani?

Zi-mi un motiv!

Acum scrie-l pe o bucata de hartie si apoi arde hartia in fata ta…

Gata ai scapat de toate problemele in viata asta… Sau poate nu e asa?

Tocmai ai ramas fara un motiv pentru a amana, ia si treci la treaba, scuzele sunt pentru pierzatori si mediocrii. Depinde doar de tine sa aduci un impact in propria viata.

Am ajuns sa apelez la scuze cand trebuie sa mananc, asa ca hai sa dam mana cu mana si sa scapam putin de frustrare; adevarul doare, ma doare si pe mine al naibii de mult, dar stiu ca prin asta trebuie sa trec pentru a schimba un obicei cu unul mai prosper….

Sau poate ai nevoie de un profesor, sau de cineva care sa te invete. Uite, pentru ca pe mine m-a ajutat enorm, o sa-ti fac cunostinta cu cel mai bun profesor al zilelor noastre, e foarte indulgent totusi…

Tu esti cel care trebuie sa se ocupe de disciplina, de pedepse si recompense, tu esti cel care trebuie sa se motiveze singur. El doar vine cu cea mai importanta posesie a omului, cunostintele!

Sunt sigur ca si tu l-ai cunoscut, si ai interactionat de 2-3 ori minim cu el, il cheama www.google.ro si stie atatea lucruri ca la un moment dat te sperie… :)

Pe mine m-a ajutat enorm, sunt sigur ca tie-ti va veni in ajutor oricand, o sa dureze totusi putin pana inveti sa-i gadili orgoliu ca sa-ti intoarca raspunsurile potrivite, dar hey! orice mentor isi are propriile principii, si iti arunca in fata teste pe care trebuie sa le treci pentru a avansa la nivelul urmator.

Sau poate vrei sa apelezi la un prieten, crezi ca ai nevoie de un amic care sa-ti ofere raspunsuri, la fel cum am patit si eu uneori. Da-ti doua palme de fiecare data cand crezi ca devii lenes si apuca-te de treaba, scuzele nu ar trebui sa existe in vocabularul tau.

Sau o prietena cicalitoare care sa te sune la 6 dimineata sa-ti zica treci la treaba, ai un proiect important de facut azi! si tu sa o iei la misto, zicandu-i ca deja ti-ai facut treaba…

Tine minte totusi: niciodata nu te lua prea in serios, viata e o gluma buna, dar traieste-o cu pasiune!

Dar la sfarsitul zilei tu esti cel care-si da notele, cel care decide daca ai facut destule sau nu, si e unul dintre cele mai grele lucruri, caci e un moment in care sinceritatea fata de tine conteaza enorm!

05.03.2010 Razvan Olaru Idei Fara Comentarii

Am o solutie fulger!

M-am saturat sa aud asta, mi-a ajuns pana in gat, apoi a trecut, mi-a ajuns pana-n univers.

Peste tot in jurul meu aud despre solutii rapide la tot felul de probleme fundamentale, solutii rapide ce fac mult mai mult rau adevaratei persoane, adevaratului TU.

Am fost multa vreme adeptul solutilor rapide, prea mult timp defapt, cat inca sa mai fiu si acum cateodata. Dar am inceput sa ma gandesc de 5-6 ori inainte sa ma mai arunc la o solutie rapida pentru o problema complexa.

E in natura noastra sa apelam la ele, mai ales dupa atata programare sociala, care te face sa crezi ca totul are o singura solutie, deseori bani sau ceva ce poti cumpara cu bani.

Asa ca hai sa muncim ca robii, sa facem bani pe care apoi sa-i cheltuim pe nimicuri, sa intram in datorii ca sa putem lucra mai mult, sa fim adevarati sclavi ai societatii moderne.

Te simti deprimat? Simplu ia o pastila, o sa-ti treaca.

Nu-ti gasesti locul in societate? mai ia o pastila, o sa te distrezi mai tare drogat fiind, printre ceilalti drogati din cluburi.

Nu ai nici un scop in viata?

Ia alta pastila, asta sigur o sa rezolve problema.

Orice problema ai avea ia o pastila, chiar daca pastila inseamna o masina, o casa, o copila care sa o intretii (a se citi pitzipoanca) si lista poate continua mult.

Ciudat e ca oricate pastile, sau la oricate solutii rapide / externe ai apela, oricate droguri ai lua, acestea nu o sa-l schimbe niciodata pe cel din interiorul tau, care cauzeaza toate problemele.

NU o sa-l schimbe pe omuletul din interiorul tau care te face sa te simti prost, deprimat, nu o sa-l schimbe niciodata pe omuletul din interiorul nostru care ne iroseste viata, care ne face sa traim cateodata fara nici un scop.

Te rog inainte sa mai apelezi la o pastila gen “Fukitol” sa te gandesti 2-3 ori inainte, si sa te intrebi daca nu cumva drumul mai greu si anevoios e cel pe parcursul caruia o sa gasesti fericirea. Si o sa continui mergand, alaturi de ea pe drumul vietii.

04.03.2010 Razvan Olaru Idei 2 Comentarii

Retele sociale si timpul

Ma gandeam in noaptea asta cat de mult investim in retelele sociale…

Si jocurile sociale, de genul travian, triburile sau mai stiu eu ce bazaconii…

Investim timp si mai nou bani pentru a socializa, si investim din ce in ce mai putin timp in propria cunoastere…

Radeam candva de citate de genul “If you suck in real life, you suck on social media too”

Insa brusc dintr-un necunoscut poti deveni lider de opinie si ma indoiesc ca-s atat de multi care-si merita statutul cu adevarat, cati dintre cei care sunt ridicati la rang de zeu isi merita statutul si acum?

Nu am nimic cu nimeni, si de fel ma cert foarte putin, atat in viata personala si cu atat mai putin pe internet, dintr-un motiv simplu: poti influenta persoanele in alte feluri fara sa te certi, sa zici lucruri la nervi.

O argumentare la rece sau o discutie in care tu sa-ti expui punctul de vedere si atat, pentru mine suna mult mai bine.

Investim atat de mult timp in retelele sociale incat nu mai avem timp sa vorbim cu prietenii, si ne laudam cand descoperim un fost coleg de clasa pe facebook, sau twitter…

Insa nu trecem de aceasta bariera si sa-i invitam la un suc, ramanem la conversatiile online, care in final sunt atat de impersonale…

Sunt adeptul intalnirilor fata-n fata, pentru emotiile implicate, pentru zambetele ce nu au echivalent pe internet, pentru conexiunea si aproprierea emotionala…

Investim atat de mult timp in retele sociale incat uitam sa ne bucuram de vremea de afara, de venirea primaverii si de adierea vantului ce te face sa tremuri din toate incheieturile…

Uitam sa facem atat de multe lucruri care ne fac oameni, incat ma sperie!

Acelasi timp pe care-l petreci pe twitter, l-ai putea investi in cunoasterea unor oameni, in descoperirea unor talente personale, in adrenalina la cel mai inalt nivel.

Ganduri la 3 dimineata…

25.02.2010 Razvan Olaru Idei Un Comentariu

Administrative…

Imi cer scuze pentru caderile copilului de zilele astea, si prin copil ma refer la prezentul blog…

Aveam un host de la siteulmeu.com si am trecut pe un host oferit prin bunavointa de Gabi, de le HaiPa.ro.

Pentru cei care se intreaba ce am mai facut, cred ca raspunsul cel mai bun este “m-am plimbat” si chiar mult, as zice…

Am fost plecat o saptamana pe la Bucuresti, m-a apucat o melancolie grozava, iubesc orasul!

M-am plimbat ceva pe jos, prin capitala…

Am participat la Train the Coordinators pentru editiile pilot (3 la numar: Iasi, Cluj, Bucuresti) unde am discutat / participat la traininguri / distrat alaturi de cei de la Scoala De Valori.

Si sunt mai increzator ca niciodata in proiectul GROW (site-ul e in constructie inca)!

Am fost apoi pe la concertul Guess Who & Spike, din seria TUr de la suceava, poze gasiti aici, si a fost genial. A meritat fiecare secunda si ban cheltuit :)

Urmeaza sa plec joi dimineata la Tusnad pentru o noua conferinta AIESEC, si anume SprinCo, voi merge acolo pentru pregatirea project managerilor.

Abia astept suflul conferintei, agitatia, entuziasmul, distractia, discutiile, voia buna, asa-numitele “Aha Moments”, noutatea dar si necunoscutul!

Si tot alaturi de cei din AIESEC imi voi petrece si ziua de nastere, ce se aproprie veritginos…

Pentru cei ce vreti sa-mi faceti un cadou si nu stiti ce.. mi-ar place cartea asta

24.02.2010 Razvan Olaru AIESEC, De-ale mele Un Comentariu

N-am citit in viata mea o carte

M-am saturat de oamenii care se lauda cu asta, a devenit un adevarat laitmotiv romanesc.

E ca si cum te-ai lauda ca esti analfabet, ca nu stii pe ce lume traiesti, si ca esti un mediocru fara nici o speranta de scapare, fara nici o dorinta de a deveni mai bun.

Acum poate o sa zici ca trebuie sa existe si oamenii de genul asta, dar totusi de ce sa te lauzi cu asta?

Am auzit persoane care tipau in gura mare formulari de genul, in mall-uri, pe strazi aglomerate, ba chiar prin mijloacele de transport in comun.

Ziceau “nu am citit nici o carte in viata mea” de parca ar fi cea mai mare realizare a propriei vieti.

Sau asta inseamna ca esti un “bad boy” sau echivalentul feminin?

Daca nu ai citit nici o carte-n viata devii automat un rebel?

Din propria experienta stiu ca nu prea e asa, sunt prea putine cazuri de analfabeti care sa fie golanasi sau mai bine spus bad boy`s (ma refer la badboy`s in adevaratul sens al cuvantului)

Fa diferenta te rog intre baiatul de cartier si bad boy-ul de prin filme…

Pentru a deveni un “baietas de cartier” e usor, parerea mea…

Uite un ghid rapid…

Te iei de primul copil pe care-l vezi, il bati in vazul tuturor, nu conteaza ca are 5 ani mai putini ca tine, defapt nu conteaza ca il domini si intimidezi din toate punctele de vedere… BATE-L!!!

Pleci 2-3 zile din oras sa nu te omoare taica-su` si sa nu te prinda nici Politia…

Apoi le oferi protectie contra cost, ah era sa uit cel mai important lucru.

Mereu ceri cate 5 mii sau 10 mii de la oricine, nu conteaza ca-l cunosti sau nu, si cu atat mai putin conteaza daca ai bani in buzunar sau nu, tu ia si cere!

Daca victimile alese nu au bani, cere tigari sau suturi in fund :) )).

Hai sa revenim ca deja deviez de la subiect…

Pentru a fi un bad boy consider ca trebuie sa te duca capatana indeajuns de mult incat sa poti ajunge sa castigi niste bani, sa ai un lifestyle ceva mai luxos si dinamic decat scara blocului.

Si mai toti asa zisi bad-boys pe care ii stiu eu, au cel putin 2-3 carti citite caci trebuie sa se invarta prin anturaje in care trebuie sa stie sa citeasca un om si sa poarte discutii mai cu oricine.

Si citind carti iti largesti orizontul, incepi sa te gandesti la lucruri putin mai profunde decat existenta umila (poate chiar mediocra) a zilei de astazi.

Incepi sa faci tranzitie intre deciziile importante ale zilei de astazi… sa te duci sa bei sa te imbeti, sau sa te duci la discoteca, sau poate la meci sa mananci seminte si sa tipi ca o gorila pe acolo, la unele mai profunde, mai de esenta… Ce prietenii ma “trag” in jos, ce busteni car in spate inutil?

Si daca te intrebi cine o mai fi si “asta micu de respira greu”, de-si da el cu parerea si pare ca le stie pe toate… iti zic doar ca o perioada am crescut / trait printre astfel de oameni, de la baieti de cartier (mancati-as) pana la baietii rai care fac bani din nimic, si care te lasa gura casca atunci cand ii superi.

Am fost si eu un naiv care mai avea putin si se lauda ca nu a prea citit la viata lui, insa consider ca si acum e adevarat. Nu am citit prea mult, dar cred ca tot ceea ce am citit mi-a prins foarte bine, chiar si Legendele Olimpului, chiar si poeziile lui Eminescu pe care le recitam prin casa prin clasele primare.

O sa citesc mai mult si mai mult, citesc in fiecare zi pe net minim 3-4 articole si, de o bucata de vreme incoace, inca minim 20-30 de pagini dintr-o carte. Si e doar inceputul…

Si crede-ma ca viata mi-e mult mai usoara acum, cu 4-5 carti citite, decat fara nici una, macar acum stiu ca pot purta o discutie si cu un om cult, dar si cu baiatul ala de cartier ce te sperie cand il vezi noaptea pe strazi…

Asa ca hai si lauda-te ca nu ai citit nici o carte si continua in ignoranta ta, fii fericit te rog!

Dar gandeste-te ca niciodata nu o sa poti obtine maretia, nu o sa poti fi declarat GRANDIOS!

18.02.2010 Razvan Olaru De-ale mele Un Comentariu

Insemnari Anterioare
Insemnari Recente