Imagineaza-ti ca ai fi un loc, in care mereu lumea vine si povesteste, stai acolo si iti faci treaba ta fara sa zici nimic. Orice subiect de care ai fi pasionat il asculti doar si nu poti sa comentezi, nu poti sa-ti zici parerea.

Ar fi atat de trist, gandeste-te ca cineva ar incepe sa vorbeasca despre autorul tau preferat si i-ar stalci numele, ai simti din strafundul fiintei tale sa-l corectezi.

Continui in ritmul asta zi de zi. Ba mai mult, cateodata, te blochezi caci lumea a uitat sa aibe grija de tine, in interiorul tau oamenii incep sa se panicheze, incep sa simta ca nu mai au aer, incearca din greu sa se calmeze.

Si tu ai vrea sa-i ajuti, sa se calmeze, sa le zici ca nu au de ce sa se panicheze, caci in fond nu au de ce, mecanismul tau e unul foarte performant, iti iei treaba foarte in serios si tii foarte mult la oamenii care-ti calca pragul.

Te mai enerveaza cate unul cand iti scuipa peretii, sau poate scriu numere de telefon cu mesaje foarte romantice de genul “Sunt gay, suna-ma ca sunt fierbinte” ; “Ofer discretie bla bla bla” i-ai bate, i-ai apostrofa si ai incerca sa le faci si lor ce-ti fac ei tie.

Sa-i denigrezi, sa-i tatuezi cu mesaje stupide de parca ar fi un om foarte cultivat din punct de vedere cultural care se duce sa-si tatueze un simbol chinezesc doar pentru ca arata bine, ba mai mult ca sa te razbuni complet i-ai tatua cu 100% bumbac.

Ai imbratisa oamenii care-ti cresteaza materialul din care esti facut cu zambete,si mesaje de iubire.

Ai vrea sa faci poze de fiecare data cand cineva se saruta pentru prima oara in inima ta, pasional sau timid, pe furis sau in atentia tuturor.

Share on Facebook