7 motive pentru care m-am hotarat sa devin trainer

Te-ai intrebat vreodata de ce ai ales meseria pe care vrei sa o practici?

Astazi o sa tin o prezentare / training pentru niste elevi de prin mai multe licee din Bucuresti dar si din restul tarii. Sunt un fel de “last minute solution” pentru ca persoana care trebuia sa-l sustina, nu poate veni.

Am fost pus in postura de a da un raspuns rapid la o solicitare legata de training.

Acest lucru m-a pus pe ganduri, pentru ca m-a facut sa ma intreb iar de ce am vrut sa devin trainer, ce anume din aceasta meserie ma atrage, ce anume-mi place.

Cele 7 motive pentru care m-am hotarat sa devin trainer:

1. Dorinta de a schimba oamenii.

De mic mi s-a parut ca unul dintre cele mai faine lucruri pe care poti sa le faci in viata este sa ajuti oamenii sa se schimbe.

Am avut mereu o dorinta de a imbunatatii oamenii din jurul meu. Cu timpul am invatat ca fiecare este responsabil pentru propria schimbare, insa dorinta a ramas.

Imi place mult sa ajut atunci cand pot, sa inteleg, sa ascult si sa ofer un sfat sau o intrebare atunci cand mi se cere.

2. Provocarile constante

Pentru mine trainingul este o activitate plina de provocari.

Trebuie sa fii mereu cat mai bun, sa stapanesti bine domeniul, sa jonglezi cu publicul cand e nevoie, sa oferi valoare, sa motivezi si sa oferi atunci cand poate si tu ai nevoie de motivare.

Nu stii niciodata ce o sa se intample in sala de training, nu stii cum o sa reactioneze persoanele din jur, nu stii ce intrebari o sa ti se adreseze.

E o meserie plina de incertitudini din multe puncte de vedere, singura solutie este sa devii cat mai bun si sa oferi mereu cat de mult poti in acel moment.

Provocarea principala pe care o am este sa devin mai bun fata de mine, cred ca aceasta este singura competitie sanatoasa pe care o poti avea.

Sa incerci sa devii mai bun de la training la training.

3. Mediul foarte fain

Cred ca sunt foarte multi traineri geniali iar eu sunt noroc pentru ca am in jurul meu astfel de oameni frumosi.

Oameni care devin mai buni, mai constienti, mai autentici cu fiecare zi care trece.

Multi dintre trainerii pe care-i cunosc sunt oameni care te sustin, te motiveaza si te ajuta atunci cand le ceri ajutorul. Pentru ca multi sunt in meseria asta din aceasi dorinta de a ajuta.

Se spune ca pentru a deveni o persoana de succes trebuie sa te inconjori cu persoane care deja au succes, din fericire trainingul iti ofera, din plin, aceasta posibilitate.

oameni de succes desen

Pentru ca stiu ca o parte din oamenii frumosi de care aminteam mai sus o sa citeasca acest articol. Vreau sa va multumesc pentru ca ma ajutati sa devin mai bun.

4. Posibilitatea de a calatori

Imi plac calatoriile, cu toate ca momentan calatoresc foarte putin spre deloc e unul din lucrurile pe care mi le doresc sa le fac mult si lucrez in catre acest scop.

Imi place trainingul pentru ca se poate baza foarte mult pe calatorii.

Am prieteni care calatoresc non stop prin intermediul activitatii de training, au cursuri in mai toata tara, uneori si prin strainatate.

Si am prieteni care nu calatoresc mai deloc cu toate ca sunt traineri de succes.

Cred ca e o optiune insa mai toti trainerii buni pe care-i cunosc eu au calatorit la un moment dat “in interes de serviciu”.

Eu fac parte din categoria trainerilor care-si doresc sa descopere locuri si persoane noi.

5. Oamenii surprinzatori.

Nu stii niciodata pe cine vei avea cu adevarat in sala de training.

Iti faci o analiza de nevoi, studiezi profilul participantului, studiezi si cauti pe internet toate persoanele care vor fi in sala in ziua trainingului insa asta tot nu te va ajuta sa-i intelegi cu adevarat. Sa-i cunosti.

In fiecare training pe care l-am tinut pana acum a fost cel putin o persoana fascinanta, pe care nu as fi putut sa o cunosc altfel.

Imi plac oamenii buni, oamenii frumosi, oamenii generosi. Nu sunt atat de rari pe cat am crede, trebuie doar sa le oferim ocazia sa se manifeste, sa-si manifeste bunatatea.

Prin intermediul trainingului creezi contexte pentru a cunoaste astfel de oameni, contexte in care acestia se pot manifesta.

6. Complexitatea meseriei.

Trainingul e o meserie in care devii mai bun odata cu timpul, este un job care evolueaza constant. Bazele raman aceleasi insa nuantele sunt infinite.

Cand privesc inapoi imi dau seama ca am inceput cu vorbitul in public, intrucat mi-am zis ca a vorbi bine in public este o calitate esentiala pentru orice trainer.

Apoi am invatat facilitare si debriefing – doua dintre competentele cheie in meseria de trainer.

Insa drumul continua sa-mi ofere noi provocari de invatare, doar in 2012 am inceput sa studiez intens si sa ma preocupe foarte mult gamification si facilitarea grafica.

Astazi fac lucruri de care habar nu aveam ca exista acum cateva luni.

E fascinant.

Abilitatea de a fi un trainer bun se bazeaza pe multe alte domenii.

Nu cred ca o sa existe vreodata un moment in care o sa pot spune ca nu mai am de invatat nimic.

Partea buna este ca imi place sa invat si de asta imi si place atat de mult trainingul – pentru ca ma provoaca sa invat, ma provoaca sa devin mai bun.

Construieste viitorul

7. Impact-ul pe care-l ai

Imi place trainingul pentru ca poate avea un impact urias.

Poti ajuta un om sa-si schimbe viata, cu toate ca acest lucru se intampla destul de rar.

Insa in momentul in care o persoana iti transmite dupa un an sau doi de la un training sustinut de tine ca ai ajutat-o sa-si schimbe viata ti se vor inmuia instant genunchi si ti se va face pielea de gaina.

Sau cel putin eu asa am reactionat in momentul in care mi s-a intamplat. Am fost suficient de norocos incat sa mi se intample de doua ori pana acum. Si astept cu nerabdare momentele viitoare de acest gen.

 

Cam astea au fost cele 7 motive pentru care eu am ales aceasta meserie, din acestea reies multe oportunitati de invatare, de crestere, de cunoastere. Unele mai interesante ca altele.

Sunt curios…

Tu de ce ti-ai ales meseria pe care o practici in prezent, sau pe care vrei sa o practici intr-un viitor apropiat?

Suntem egali.

Nu poti fi mai bun fata de alte persoane

Exact asa cum nu poti fi nici mai rau fata de altele

Poti fi doar tu, mergand pe drumul tau. Atat.

Fiecare dintre noi avem propriul drum plin de experiente unice care ne modeleaza si ne fac sa fim noi. Fiecare dam o alta intepretare aceluiasi eveniment, aceeasi experienta are pentru fiecare dintre noi o alta insemnatate.

Cel mai simplu exemplu pe care-l cunosc e format dintr-o intrebare:

Gandeste-te la ceva dulce si apoi spune-mi intr-un comentariu la ce te-ai gandit.

Eu unul m-am gandit la crema de zahar ars facuta de mama :-).

Fiecare dintre noi este unic, asa ca:

  • Nu mai judeca pe altii
  • Nu te mai compara cu nimeni
  • Nu mai incerca sa dai sfaturi care nu ti se cer
  • Nu mai spune ca tu ai face altceva daca ai fi in pozitia x. Pentru ca nu esti.
  • Nu (mai) fi arogant sau superior si nici nu te simti inferior. Pentru ca suntem egali in diversitatea noastra.

Si tu si eu suntem buni la ceva, gaseste acel ceva si fii cat de bun poti fi tu. Si crede-ma cand iti zic sa nu fii arogant, mereu se va gasi in cele din urma unul mai bun ca tine, mai tanar, mai puternic.

Insa satisfactia de a da tot ce poti pentru o cauza, pentru un proiect, pentru ceva in care crezi – nu ti-o poate lua nimeni.

Indiferent daca castigi sau nu, daca reusesti sau nu… sa stii ca, chiar ai facut tot ce putea, fara nici un regret – e o realizare pe care putini oameni o intalnesc in viata.

Bucura-te de ea de fiecare data cand o intalnesti.

5 modalitati prin care sa devii mai responsabil

De cat de responsabil esti depinde succesul tau, in momentul in care oamenii nu te considera responsabil nu o sa aibe incredere in tine, iar daca persoanele din jurul tau nu vor avea incredere in tine – nu vor vrea sa lucreze sau sa faca afaceri cu tine.

Vreau sa iti prezent 5 pasi simpli, 5 etape prin care eu am trecut in lupta cu mine pentru a deveni mai responsabil.

1. Constientizeaza efectele actiunilor tale.

Unul dintre cele mai grele lucruri pe care a trebuit sa le fac pana acum a fost sa constientizez ce anume inseamna ca eu nu sunt responsabil, ba mai mult sa simt pe pielea mea asta.

In momentul in care spui ca vei face ceva oamenii se incred in tine si isi fac planuri in concordanta cu ceea ce tu ai zis ca vei face. Daca ii spui prietenului tau cel mai bun ca il vei ajuta cu proiectul la facultate, el o va lua de buna si se va concentra pe altceva.
Daca tu, din oricare ar fi motivele si scuzele, nu mai faci ceea ce ai promis, el va avea de suferit niste consecinte – poate va pica un examen, insa sigur il vei indispune si enerva prin actiunile tale.

Personal, cand cineva imi spune ca o sa facem ceva, deseoriincep sa imi fac tot felul de scenarii – exact ca un copil care-si imagineaza ce va primi de Craciun. Ma transpun in viitor si incerc sa planific, sa vad ce altceva as putea sa fac, cum o sa ma ajute asta si tot asa. In momentul in care cineva in care am incredere  nu mai face ceva ce a zis – sunt dezamagit profund pentru cateva momente sau zile.

In momentul in care realizezi impactul actiunilor si promisiunilor tale in viata celor apropiati ceva in tine se schimba. Incearca sa vezi ce ai provocat in momentele in care nu ti-ai dus la bun sfarsit o indatorire.

2. Nu trebuie sa promiti pentru a-ti da cuvantul.

Una din provocarile mele a fost sa inteleg ca nu trebuie sa promit ceva pentru a da de inteles ca voi face un lucru, e de ajuns sa spun in treacat si persoana respectiva sa o ia de buna.
In naivitatea mea credeam ca a-ti da cuvantul  pentru ceva inseamna ca trebuie sa promiti ca faci un lucru – de asta inca sunt reticent in a promite lucruri.
Am inteles insa ca nu trebuie neaparat sa juri ca vei face un lucru pentru ca o persoana sa-si puna bazele in tine.
E de ajuns sa-i spui si el va incepe sa-si faca planuri si sa se bazeze pe tine.
Stiu ca pare un pic naiv pasul acesta, dar e unul din principalele lucruri pe care le-am invatat, pentru ca eu eram foarte responsabil fata de promisiunile facute, nu si fata de lucrurile pe care spuneam ca o sa le fac.

Acum sunt consinder o promisiune – un cuvant dat, chiar daca aceasta inseamna “iti trimit eu cursul de la facultate” si mi le notez in to do list, pentru a ma tine de ele.

3. Invata sa spui NU!

Unul dintre motivele pentru care eu nu eram responsabil si observ ca multe persoane din jurul meu sunt in aceasi situatie este faptul ca ma supra-aglomeram cu lucruri de facut.
Cu toate ca aveam intentia sa ma tin de cuvant, imi propuneam asta si eram dispus sa fac totul pentru a-mi duce la bun sfarsit “promisiunea” mi-am dat seama ca nu pot sa fac asta pentru ca ziua are 24 de ore pentru fiecare dintre noi si nu pot sa ma impart in prea multe locuri deodata, cu toate ca mi-as dori asta.

Pentru ca incercam sa ajut pe toata lumea – am inteles ca de fapt nu ajutam pe nimeni cu adevarat, nu faceam lucrurile pana la capat din lipsa timpului sau mai rau, le faceam prost

Lucrul asta s-a schimbat cand mi-am stabilit o lista de prioritati si am inceput sa refuz proiecte si rugaminti ale prietenilor fiind sincer si spunandu-le ca nu am timp si sunt prea aglomerat, pot sa-i sfatuiesc cum sa faca dar nu pot sa-i ajut pana la capat in respectiva privinta.

4. Suporta durerea

In drumul asta spre a deveni cu adevarat responsabil, fata de tot ceea ce zici si faci, o sa simti o anumita doza de durere fizica dar mai ales mentala.
Doare sa te tii de cuvant, sa faci ceea ce ai spus ca faci.
Pentru ca va trebui sa treci peste activitati placute pentru tine si sa aloci timp unei responsabilitati, va trebui sa treci peste stari de plictiseala acuta in a face lucrurile respective, va trebui sa stai nedormit doar pentru a duce la bun sfarsit o activitate pentru altcineva.

Nu e usor, probabil de asta e si atat de pretuita aceasta abilitate, aceasta valoare.

Pot sa iti zic sincer insa ca durerea resimtita de tine e mult mai mica fata de dezamagirea provocata de o persoana in care ai incredere. Te simti pur si simplu tradat si chiar daca, pe moment zici ca e ok – ceva inauntrul tau se schimba si nu vei mai putea avea niciodata acelasi grad de incredere in persoana respectiva.
Va trebui sa-ti recastige increderea prin comportament si nu prin vorbe de genul “imi pare rau” – iar asta nu e deloc usor.

5. Fii sincer

Cred ca ultimul pas e uneori si cel mai greu.
Cu toate ca uneori treci prin toti ceilalti 4 pasi si esti dispus sa mergi pana in panzele albe pentru a-ti duce la bun sfarsit cuvantul – iti va fi imposibil.
Suntem oameni si fiecare dintre noi facem greseli uneori. Nu stii cand intervine ceva neprevazut care este mai important decat orice altceva faci in momentul respectiv si care depinde doar de tine.

In aceste momente este vital sa fii sincer si sa ii spui persoanei sau persoanelor in cauza care este situatia.

Cu cat mai devreme inainte de “deadline” cu atat mai bine.

Ma enerveaza foarte tare oamenii care ma anunta pe ultima suta de metri ca nu vor face un anumit lucru cu toate ca stiau asta cu minim o zi inainte.

Stiu ca doare sa-ti asumi un esec, sa-ti asumi responsabilitatea pentru un lucru pe care nu l-ai facut.
Doare, insa dupa cum ziceam mai sus dezamagirea doare mai tare.

Am aceasta modalitate la final pentru ca o consider ultima alternativa.
In momentele in care incerc si nu reusesc, in care sunt in prima linie incercand sa-mi duc promisiunile la bun sfarsit – vine un moment in care, devin cosntient ca nu o sa pot face lucrul respectiv sau nu o sa-l pot face pe atat de bine pe cat se doreste de la mine sa-l fac.
In astfel de momente inteleg ca e mai important sa se intample si ca trebuie sa trec peste propriul ego anuntand persoanele in cauza care este situatia. Deseori le spun care este problema si in ce etapa am ajuns in activitatea respectiva – daca e ceva ce eu trebuie sa fac.
Ceea ce e placut este faptul ca in momentul in care fac asta intr-un mod autentic – si nu ca o scuza pentru a fugi de o responsabilitate – persoana in cauza ma ajuta sincer, trece peste propria debusolare si apreciaza efortul facut de mine. Cumva mereu se gaseste o solutie in cazurile astea.

Pe final vreau sa te las cu un foarte scurt fragment din Scarface – un citat ce ar trebui sa reprezinte un motto pentru fiecare om de succes 🙂

3 modalitati prin care sa nu-ti traiesti visurile

Nu inteleg de ce fiecare persoana pe care o intalnesc vrea sa-si traiasca visele, sa investeasca in ea, sa fie fericita.

De unde nevoia asta?

Industria TV, industria alcoolului si a jocurilor de noroc, industria farmaceutica. Toate au nevoie de tine, trist, posomarat si mereu stresat dintr-un motiv sau altul.

Eu zic sa continui sa faci asta, doar nu vrei sa-i dezamagesti acum. Tocmai acum, lasa ca mai e si maine o zi in care sa nu-i dezamagesti.

Si tocmai pentru aceasta vreau sa te ajut. Vreau sa-ti prezint 3 modalitati prin care sa fim siguri ca nu o sa-ti atingi niciodata visele si ca o sa sustii in continuare industriile care au nevoie de tine trist.

Pe primul loc neaparat trebuie sa fie scuzele.

Trebuie sa iti faci in continuare tot felul de scuze.

Nu ai bani, nu esti suficient de bun, arati urat, esti gras(a), nu provii dintr-o familie bogata, nu ai relatii, am pomenit ca nu ai bani?, esti invizibil, esti prea mic ca sa contezi, nu  stii destule, nu ai citit cartea despre fericire, nu ai pe cineva care sa te sustina, nu ai prieteni adevarati – si daca-i ai nu-s aia pe care-i vrei acum langa tine, ti se pare doar ca-s prietenii tai.

Astea sunt doar unele, sunt sigur ca poti gasi mult mai multe.

Hai incearca.

Ia o bucata de hartie si scrie pe ea minim 10 scuze pentru care nu poti sa-ti traiesti visul acum, apoi lipeste-o in 3-4 locuri prin casa sa fii sigur ca nu uiti detaliile importante. Neaparat una dintre copii sa o lipesti pe oglinda din baie.

Al doilea element important sunt obiceiurile.

Obiceiurile proaste merg mana-n mana cu scuzele.

Dormi mai mult, nu fa sport, bea multa cafea, mananca doar fast-food, nu te duce la controale medicale, nu-ti scrie gandurile, nu-ti fa niciodata un plan – doar poti sa improvizezi – planurile te incoltesc, te limiteaza.

Nu alerga, nu incepe munca mai devreme, termina totul pe ultima suta de metri, nu spune lucruri frumoase oamenilor din jurul tau, nu fii recunoscator pentru nimic din viata ta – totul ti se cuvine.

Este esential sa cultivi un numar cat mai mare de obiceiuri proaste in viata ta.

Acestea vor fi garda de siguranta, un fel de securitate a visurilor neimplinite.

Pentru ca, daca, Doamne fereste!, reusesti sa treci peste scuze si azi sa faci ceva pentru visul tau – maine va trebui sa fii oprit neaparat de la o asemenea neobrazare!

Cine esti tu sa-ti permiti sa iti traiesti visul?

Obiceiurile vor fi cele care iti vor taia elanul, obiceiurile pe care le cultivi si le practici incepand de astazi te vor asigura ca peste zile, luni, ani sa nu pleci in cautarea visurilor tale.

Si cireasa de pe tort in cazul neimplinirii visurilor va ramane mereu frica.

Frica – aceasta iluzie magnifica, frica-  acest spectacol demn de cele mai mari teatre din lume, pus in scena de creierul nostru zi de zi. Frica – aceasta senzatie a tot prezenta in momentul in care incerci sa faci ceva nou.

Ei trebuie sa ne inchinam, in fata ei trebuie sa ingenunchiem.

Pe ea trebuie sa o respectam. Frica apare mereu din temeiuri fondate, ea are grija ca noi sa ramanem in viata si sa nu ne traim visele!

Acestea sunt cele 3 modalitati prin care tu poti sa nu-ti traiesti niciodata visele, ai incredere pentru ca ele nu te vor dezamagi niciodata.

Daca insa vrei sa ajungi sa-ti traiesti visele considera articolul acesta un pamflet si renunta la toate negatiile din text. 🙂

Motivul pentru care nu-ti poti schimba obiceiurile

Toata lumea vorbeste despre schimbare si mai ales despre schimbarea obiceiurilor. Logic as spune.

In toate articolele astea frumoase si valoroase despre schimbare lipseste un amanunt.
Unul mic care poate face toata diferenta in ceea ce priveste “succesul” schimbarii.

Se vorbeste foarte mult despre beneficiile schimbarii si clar ca sunt acolo, insa pentru orice beneficiu la care te poti gandi,  va trebui sa muncesti si  sa te lupti cu tine insuti.

Pentru ca fizica ne invata ca pentru fiecare actiune exista o reactiune.

Astfel pentru fiecare actiune de schimbare exista o reactiune provocata de rezistenta la schimbare.
Uneori reactiunea poate fi atat de mare si puternica incat schimbarea la care visam nu se produce. Rezultatul direct fiind ca devenim mai frustrati si ne aprofundam si mai tare in “obiceiul” pe care dorim sa-l schimbam.

Si pentru ca nu-mi place sa vorbesc ipotetic vreau sa iti dau un exemplu.

Cum m-am lasat eu de fumat

Acum ceva timp am fumat si sunt printre “norocosii” care s-au lasat de fumat –  sunt ani buni de cand nu am mai fumat o tigara.

Imi aduc amunte ca imi doream mult sa ma las de fumat.
Eram constient de toate efectele negative ale fumatului insa asta nu ma oprea sa-mi aprind o tigara cand eram intr-un anumit context sau intr-un anumit anturaj.

Stiam ca daca ma las de fumat o sa pot juca mai bine tenis de masa si o sa ajung la un grad de performanta mai ridicat, spre exemplu. Sa fie o coincidenta faptul ca la un an dupa ce m-am lasat de fumat am iesit campion judetean la tenis de masa ?!?

Stiam ca o sa am iar miros printre altele si ca o sa ma pot bucura de multe alte lucruri – plus ca probabil nu m-ar mai fi durut plamanii la prima activitate fizica mai intensa.

Mereu ma gandeam la lucrurile pozitive, la lucrurile bune si frumoase care o sa se intample in momentul in care ma las de fumat. Insa asta nu m-a ajutat cu aproape nimic.

Pentru ca de fiecare data cand incercam, rezistenta la schimbare intervenea si ma sabota – inca ma surprinde cat de creativa poate fi uneori rezistenta, indiferent de ce incercam sa schimbam la noi.

Pentru a reusi sa ma las de fumat a fost necesar sa-mi pun pe hartie toate partile mai putin placute pe care o sa le experimentez pentru ca renunt, de exemplu:

  •  nu mai aveam un context de socializare cu cei din jur – nu mai pot iesi, teoretic, la o pauza de tigara (intre noi doi fine vorba, am continuat sa ies si inca fac asta – doar ca acum nu mai fumez).
  • Nu mai aveam ceva de facut cu mainile – eu fiind foarte ADHD de fel mi-am dat seama ca un motiv important pentru care fumam era faptul ca trebuia sa fac ceva cu mainile sa ma joc cumva sau cu ceva
  • un alt motiv era senzatia de calmare -in acea perioada eram foarte impulsiv si deseori aveam nevoie de o scuza pentru a ma calma.

Pentru a reusi sa-mi schimb obiceiul a trebuit sa devin constient de lupta care se asternea in fata mea, a trebuit sa devin constient ca ma voi ura pe mine de fiecare data cand voi ceda in fata fumatului, a trebuit sa devin constient ca nu va fi usor deloc – pentru ca voiam sa renunt la un obicei practicat de multa vreme.

Si cel mai important este faptul ca a trebuit as fiu constient ca daca vreau sa SCHIMB obiceiul va trebui sa am cu ce sa-l schimb. Logic nu?

Insa multa lume nu pune deloc accent pe acest schimb, pentru a reusi sa te schimbi va trebui as inlocuiesti obiceiul negativ cu unul care-ti satisface aceleasi nevoi primare intr-un mod pozitiv / sanatos si benefic pe termen lung.

Sunt convins ca efectele benefice pe care le vei experimenta odata ce renunti la un obicei negativ sunt foarte importante in acest proces.
Cred cu tarie ca la fel de important este si partea negativa, la fel de important este si lupta cu tine de care vei avea parte si care daca nu esti constienti de ea te va invinge de fiecare data fara sa stii macar ce te-a lovit. Rezultatul fiind doar dezamagire, tristete si pierderea treptata a increderii in sine.

La ce obiceiuri vrei sa renunti anul asta?

Hai sa vedem impreuna ce ne-ar putea opri in procesul de schimare a unor obiceiuri

Te-ai inscris cu succes la curs

Iti multumesc pentru ca te-ai inscris cu succes la cursul “Primii Pasi in Vorbirea in Public

In urmatoarele zile vei primi prima lectie din curs:

De ce este important vorbitul in public

In aceasta prima lectie vom vorbi despre cat de important este vorbitul in public in contextul actual.

Pana atunci te invit sa citesti si alte articole de pe www.changer.ro sau sa te alaturi comunitatii de pe facebook

Mi-e frica sa nu ma pierd

Am o frica teribila.

Am descoperit-o cu ajutorul unei metode de educatie nonformale care m-a facut sa privesc puternic inauntrul meu si sa imi constientizez propriile emotii si trairi in timp ce ma aflam intr-un “labirint” si eram legat la ochi intr-o seara de septembrie pe plaja.

In timpul primului teatru labirint la care am participat mi-am dat seama ca mi-e frica sa nu ma pierd. Sunt ingrozit de faptul ca intr-o zi o sa ma pierd pe “drumul vietii”.

Frica asta stiu ca inca este in mine pentru ca de curand am fost in vizita acasa, in Pascani.

Dupa 7 ore de mers cu trenul si alte 3 de dormit am fost cu mama la cumparaturi in Kaufland-ul proaspat deschis.

In scurt timp m-am simtit ca si cum as fi intr-o depresie cronica.

Peste tot in jurul meu erau oameni in care credeam candva. Tineri ca si mine, care promiteau atat de multe. Tineri scriitori, pictori si in general oameni frumosi care inca nu si-au dat seama de propriul talent si potential. [Read more…]

Cat va mai rezista scoala?

Dacă mergi pe stradă şi întrebi oamenii mai toţi îţi vor spune că şcoala este foarte importantă.

Dacă vrei să reuseşti în viaţă trebuie să ai o diplomă de facultate, trebuie să înveţi toceşti bine, să rezişti timp de câţiva ani pe băncile scolii şi apoi, când termini vei începe să munceşti.

Aş întreba unde să munceşti, dar asta nu e relevant.

Unele familii trec prin situaţii dificile doar pentru ca odrasla lor să termine facultatea, fac credite în bancă şi mănâncă doar pate-uri şi parizer, doar pentru ca el, sau ea, să aibe o diplomă.

Nu o să fiu ipocrit, avem nevoie de o şcoală, însă nu de una ce a fost construită şi gândită acum 150 de ani, ce a suferit mai puţine modificări faţă de o clădire cu aceeaşi vechime.

Pe alocuri şcoala a fost un chin pentru mine, un chin prin care am învăţat să tac din gură şi să nu provoc profesorii, să nu le pun întrebări dificile şi doamne fereşte să întreb de ce facem un anumit lucru.

Recunosc că am fost însă şi binecuvântat cu puţini profesori care au făcut diferenţa, iar acum în facultate am mai mulţi astfel de profesori… Profesori care înţeleg ce înseamnă educaţie nonformală şi se folosesc de asta.

De câţiva ani însă cred că şcoala e un chin, un fel de tortură pentru generaţia ADHD.

Şi cred că e prea puţin vorba de adhd cât e de obişnuinţă.

Iei un copil care la 5 ani deja caută lucruri pe google şi se documentează despre ce nu ştie,se uită la desene animate, se joacă şi îl bagi în şcoală.

Începe prin a învăţa să scrie, nu contează că el ştie deja asta, trebuie să facă bastonaşe, să scrie frumos că dacă nu e posibil să primească o riglă peste mână. La fel cum am făcut şi eu acum 20 de ani. Acelaşi proces de învăţare pentru un context cultural total diferit…

Iei studenţii şi îi pui în sala de curs să urmărească un profesor citind din propria carte despre technologia de acum 5 ani. Le predai şi îi pregăteşti pentru o technologie pe care ei nu o vor prinde pe piaţă.

Mă tot întreb cât va mai rezista şcoala în formatul actual, care va fi schimbarea şi cât vom mai încerca să reparăm un sistem ineficient, demodat ce nu mai dă rezultatele dorite.

Şcoala pe care noi o cunoaştem e pe moarte, însă acum nu doar la modul figurat, imaginativ.

A apărut o şcoală în Suedia care nu mai are “clase”.

În Anglia deja este implementat un sistem prin care elevii experimentează.

Şi ca şi exerciţiu de imaginaţie vreau să te las cu un om care investeşte enorm în schimbare…

Şi când te gândeşti că Waldorf e considerată de către masele din societatea noastră şcoală pentru “handicapaţi”…

 

Proiectul INSTALL – SNSPA

Din când în când aud de câte un proiect fain, un proiect care te face să te gândeşti la lucrurile extraordinare pe care unii oameni le fac.

Când îi şi mai “cunoşti” cât de cât pe oamenii care fac proiectul, parcă te simţi şi mai bine. Şi rar de tot, cel puţin pentru mine până acum, proiectul e făcut de unii profesori / lectori pe care îi ai la facultate, lucru care te face să zici cu încredere că învăţământul nostru mai are o şansă…

Este vorba despre un proiect ce vine în ajutorul studenţilor de la SNSPA care au probleme cu promovarea examenelor. [Read more…]

Solutie profitabila pentru ursii din Dambovita

Avem o situatie ce a fost ridicata la rang de “calamitate” de catre presa din Romania…

Un urs a ucis un braconier (in a sick way… how’s this a bad thing? 🙂 ) si acum e cautat, mai ceva ca teroristul Romaniei – Omar Hayssam, pentru a fi ucis.

Doar ca intre timp au aparut mai multi ursi si, din ceea ce am inteles eu din relatari, sunt prea multi ursi in zona respectiva si ar trebui redus numarul. Am inceput sa aud des cuvintele redusi, omorati si alte nebunii de genul acesta.

Intr-o discutie am venit cu o idee ceva mai buna, mai profitabila… pentru cei care zic sus si tare ca nu se poate face nimic. Prin multe carti de dezvoltare personala ni se recomanda sa inlocuim cuvantul problema cu oportunitate.

Ei bine, situatia in cazul acesta este chiar o oportunitate… sa va explic pe scurt.

Nu e un secret pentru nimeni ca, familii bogate din alte tari vin sau ar veni (daca li s-ar oferi ocazia) la vanat de ursi in Romania.

Ba mai mult, din cate stiu eu, o astfel de vanatoare e al naibii de scumpa – undeva la 30 000 euro ar putea fi pretul de intrare intr-un astfel de concurs.

Insa ursii sa nu fie ucisi, ursii sa fie vanati cu tranchilizante; fiecare participant sa aibe alt marker pe tranchilizant. Cel ce doboara cel mai multi ursi – sa primeasca o medalie de la statul roman sau o nebunie de genul acesta, recunoscuta oficial.

Asa ca ajungi cu mai multi ursi tranchilizati, calculezi exact cati ar trebui sa ramana in acea zona si… in loc sa-i omori, ii exporti.

Ii vinzi, intr-o forma sau alta, unor tari precum Germania, Spania, Italia… unde ursii au devenit subiect de istorie, aproape.

Banii rezultati ii reinvestesti in padurea / zona respectiva si brusc ai avea un buget de… 500 000 euro, pentru urmatorii 5 ani pentru zona respectiva, doar dintr-o activitate de genul.

Dupa 5 ani reiei tot procesul.

Simplu, eficient… creativ.

Dar nu! Noi, hai, sa fim banaieri si sa-i omoram… ca si asa in multe tari din Europa sunt specii protejate.

Si sincer, ursul ce este vanat acum pentru ca a ucis un braconier ar trebui sa fie transformat in statuie ce sa serveasca drept avertizare, cu un mesaj de genul: “Nu mi-a convenit ca m-ai vanat ilegal asa ca am luat atitudine”. A ucis un braconier si a mobilizat o armata in cautarea sa… O fi bun la de-a v-ati ascunselea.

Acest articol este un pamflet… Sau nu 🙂

Stiri despre atacurile ursilor din zona Arges: 1 / 2 / 3

                                                                                                                                          Sursa Poza