Momente de crestere

De cate ori ti s-a intamplat sa fii atat de captivat de o perioada din viata ta incat parca nu-ti faci timp pentru altceva…

Cred ca perioada asta, marcata vizibil prin posturile de pe blog, ultimul fiind scris pe 22 aprilie, a fost o perioada de crestere pentru mine.

Am participat la o conferinta internationala, am avut unul dintre cele mai mari “strech-uri” din viata mea prin oferirea de consultanta prin pregateste-te speakerilor de la tedx si acum continua prin diverse evenimente pe unde-mi fac aparitia intamplator doar pentru a-mi lua o anumita doza de invatare, de care am mare nevoie in momentele respective.

Am ajuns sa cred foarte mult in ceea ce simti sa faci si uneori pur si simplu nu mi se pare natural sa scriu pe blog, stiu ca teoretic “ar trebui” si ca am implicit o promisiune de onorat fata de tine, ca si cititor.

Iti multumesc si acum ca citesti aceste randuri dar si tuturor celorlalti care intra intamplator pe acest blog.

Sper doar ca prin ceea ce scriu aici si prin atitudinea oferita iti fac ziua mai buna, poate viata (cu toate ca e un scop maret)….

Insa realizez ca la sfarsitul zilei eu sunt cel mai important om din aceasta lume, poate parea arogant insa daca tu nu te respecti pe tine si nu-ti oferi timpul si spatiul de care ai nevoie e posibil sa fii dezamagit. Sa nu te poti bucura de unele momente pentru ca stii ca ar trebui sa faci altceva.

Uneori imi tot fuge gandul la bloguri, la ce am zis si ce vreau sa fac. Privesc cu jale faptul ca pe blogul “englezesc” am doar un post scris si ala nu foarte bine.

Erau multe planuri, inca sunt, insa in tot contextul asta nu cred ca-si au rostul momentan.

Constientizez ca avem momente de care ar trebui sa ne bucuram asa cum trebuie si ma bucur din suflet ca, deocamdata, nu trebuie sa dau cu subsemnatul pentru a-mi lua 2-3 zile pentru o conferinta geniala si ca uneori pot primi un telefon “ieri” pentru ca azi sa fiu la o conferinta, iar la finalul ei sa am senzatia ca trebuia sa fiu acolo.

E un lux pe care mi-l permit, deocamdata, cu multe sacrificii dar si la fel de multe recompense.

Sunt intr-o perioada de creste care uneori se accentueaza si trebuie sa-mi dovedesc mie ca pot, momente in care totul trece in plan secund. Raman eu si promisiunile facute pentru niste proiecte foarte dragi mie, sau unor persoane sau poate unor clienti…

Si acesta e doar un exemplu de post in care eu vorbesc mai mult cu mine, sincer, imi vorbesc ca si cum acest laptop cu marginile albe este de fapt o oglinda, si in spatiul dintre aceste margini albe vad un prieten caruia ii marturisesc intamplari dar totodata un mare, mare multumesc.

Asa ca vreau sa-ti multumesc tie. Pentru toate stangaciile pe care mi le accepti, din cand in cand pentru comentarile care apar si ma fac sa zambesc ca un copil si totodata pentru ca uneori doar stai si citesti toate prostiile pe care le debitez uneori. Prostii in care cred si pe care le scriu ca poate te-ar ajuta si pe tine, la fel cum m-au ajutat si pe mine…

 

 

Speak Your Mind

*