Intr-o zi vei muri

Am inceput sa uitam ca pe acest pamant suntem nemuritori doar daca ajungem in carti sau facand lucruri remarcabile.

Ajungem sa fim nemuritori doar daca contam cu adevarat pentru cei din jurul nostru.

Imi aduc aminte de povestile pe care le-am auzit de la diversi bunici, ai mei sau ai altor prieteni, despre cum era sa cresti cand erau ei copii. Cum era mereu o teama de razboi, de foamete, sau de securitate – mai tarziu.

Cum moartea era “un lucru” prezent in viata lor cotidiana.

Candva cimitirele erau in centrul orasului, acum ar fi puse in cele mai indepartate colturi ale comunitatilor in care traim.

Cred ca pentru a trai cu adevarat trebuie sa intelegem, sa acceptam, sa realizam ca intr-o zi vom muri.

Ba mai mult, acea zi e mult mai aproape de cat ne-am inchipui-o noi.

Ne facem planuri ca si cum am trai inca 20-30 de ani de acum inainte, insa e posibil ca la orice colt de strada sa intre un dobitoc cu masina-n tine si tu sa nu ai nici o vina.

In momentele alea nu vei mai avea formulari de genul “intr-o zi”.

“Intr-o zi” e formularea oamenilor care cred ca vor trai vesnic, mai ales daca printre acele lucruri pe care spunem ca o sa le facem intr-o zi se numara propriile visuri, propriile ambitii si magia personala.

E ciudat, insa am impresia ca moartea a devenit o chestie “popcorn”. A devenit o imagine pe care o vedem la televizor si ni se pare ca e “activitate” ce tine de benzile desenate.

Vedem filme de actiune in care mor actori pe capete dar am ajuns sa intelegem ca e doar ceva metaforic, stim ca ei de fapt se vor intoarce din morti o data cu strigarea “Taiati”.

Imi aduc aminte cat de prezent am fost zilele in care mi-a murit cineva drag. Dintr-un concept teoretic a devenit “ceva” cat se poate de prezent, a devenit o realitate.

Nu mai exista pentru mine intr-o zi, nu exista o sa fac asta candva.

Intr-un mod magic, aveam (si imi faceam) timp pentru tot ceea ce era important pentru mine in acele momente, apoi au inceput filmele si intreaga spalare pe creier sa-si reintre in fire si iar moartea era ceva distant, filozofic, un lucru care mie nu o sa mi se intample.

Si nu zic astea ca si cum m-as astepta sa descopere nu stiu ce cercetatori britanici secretul nemuririi, o zic dintr-un punct de vedere strict metaforic.

Asa ca te rog sa te intrebi macar astazi, daca tu ai muri in aceasta saptamana ce ai face?

Raposatul Steve Jobs are un discurs fenomenal pe aceasta tema, sau care cuprinde si acest punct de vedere.

Genul de discurs pe care l-am vazut de 10 ori pana acum si tot nu ma satur de el, te invit sa-l mai vizionezi si tu inca o data alaturi de mine (sau poate chiar in premiera):

Speak Your Mind

*