Mi se pare genial cum fiecare dintre noi traim in propria lume, si stam atat de bine pe baricade incat uneori nici nu realizam asta si vrem mereu ca toti ceilalti, sa se comporte asa cum vrem noi.

Tot ceea ce vedem, zi de zi, pe langa noi ni se datoreaza in totalitate noua, daca viata noastra este de tot cacatul ghici ce…? NOI SUNTEM DE VINA!

Cred cu tarie ca tot ceea ce faci se revarsa inapoi intr-o forma sau alta, orice faci ti se intoarce intr-o forma sau alta inapoi, lucrurile astea au o tendinta de a se rezolva de la sine, asa ca nu-ti mai bate capul… si ofera neconditionat si din inima.

Ma intrebam uneori de ce tin traininguri, de ce vreau sa merg mai departe pe acest drum si de ce… imi place atat de mult.

Cred ca raspunsul cel mai sincer care-mi vine-n gand este ca, prin dezvoltare personala, prin cartile de “self help” am inceput sa ma schimb, si inca mult.

Candva cea mai mare aspiratie a mea, cel mai mare vis… era sa devin un golan, genul de “baiet” care-l vezi la coltul blocului si care impune respect oamenii din jurul sau.

Intre timp am aflat si care-s tipurile de respect in lume, si am descoperit ca respectul il poti obtine in doua feluri: prin frica  sau prin admiratie. Diferenta e ca cel datorat admiratiei e mult mai placut.

Acum imi doresc foarte mult sa ajut oameni si facand asta ma ajut si pe mine, e mult mai provocator si in acelasi timp e mirific!

Fiecare dintre noi traim in propria lume, judecam dupa experientele prin care am trecut si traim dupa propriile standarde.

In acelasi timp, mai toate conceptele au intelesuri putin diferite pentru fiecare dintre noi.

Sa luam un exemplu simplu…

Gandeste-te te rog pentru 2 secunde la ceva DULCE.

Eu m-am gandit la ciocolata, pe cand poate tu, poate, te-ai gandit la zahar, miere ori crema de zahar ars (si lista poate continua mult).

E trist insa, pentru ca traind in propriile  universuri oameni din jurul nostru nu ajung NICIODATA sa ne cunoasca cu adevarat, pentru ca traim si functionam dupa aceleasi reguli ca si restul universurilor si cea mai importanta regula e ca suntem mereu in schimbare, in miscare.

De fiecare data cand fac aceasta comparatie, instantaneu aproape ma gandesc la urmatorul citat…

„Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un sclav…” Brancusi.

Toate cele 3 ipostaze de mai sus ar trebui sa se regaseasca in noi, sa stim in propriile lumi sa fim regi, zei si sclavi si mai mult sa ne bucuram de fiecare dintre acestea atunci cand  uneia ii vine rolul si intra in scena.

A trecut mult timp de cand m-am inhamat la acest drum al cunoasterii de sine, si pe zi ce trece vreau sa aflu mai mult. E ironic, cu cat stii mai multe, cu atat vrei sa stii mai multe.

Asa ca daca te gandesti vreodata ca o sa umpli paharul cunoasterii, linisteste-te, pe masura ce torni in pahar acesta din urma nu se umple ci creste intr-un ritm de doua ori mai rapid.

Stii deja, banuiesc, ca esti unic…

Nu vei mai gasi pe nimeni pe aceasta planeta de 7 miliarde si ceva de oameni unul la fel ca tine, sa aibe aceleasi amprente, aceeasi statura si acelasi chip, culoare a ochilor si multe altele…

Insa am o veste proasta pentru tine, la fel sunt si ceilalti!

Asa ca atunci cand judeci, incearca pentru o secunda sa observi si sa recunosti sau cel putin sa-i acorzi drepturile si celui din fata ta.

Si cel mai important lucru sa-l accepti asa cum este el sau ea defapt.

E o ironie totusi, toata lumea vorbeste de drepturi, si cum ar trebui sa ne respectam aproapele insa…

Singurele drepturi pe care le ai, sunt cele pe care ti le asumi!

Da! suntem unici si DA! traim in propriile lumi, avem toti aceleasi drepturi insa sunt drepturi ce trebuie sa ni le cerem…

Pentru ca viata e naspa daca nu stii sa-i ceri ce vrei de la ea, o sa-ti dea lucruri la intamplare si tu o sa te plangi…

Tocmai de asta daca traiesti doar in lumea ta nu o sa ajungi sa fii un om de succes cu adevarat, pentru ca toate lucrurile ce se intampla cu adevarat, se intampla… ACOLO! toate lucrurile frumoase au loc ACOLO, in afara ta…

Mai tot ceea ce se intampla in lumea asta, se petrece in afara ta…

Si se intampla in ritm constant, tu doar trebuie sa le observi si sa te bucuri de ele!

Insa cu cat ne gandim mai mult la ele, cu atat intarim zidurile inchisorii in care ne aflam…

Cu cat te gandesti mai mult si nu faci nimic, cu atat mai greu iti va fi sa faci un lucru…
Pe final te las cu o doza de inspiratie…

Gandurile mele la 2 jumatate dimineata…

Share on Facebook