Grija si internetul

Imi dau seama ca de fiecare data cand fac cate ceva prin online imi iau multe masuri de siguranta.

Incerc sa-mi dau seama de unde e frica asta de a fi judecat, caci incep sa inteleg ca asta e…

Mi-e frica sa nu fiu judecat si astfel, printre miile de oameni, devin si eu… unul. Acolo. Un mediocru, cum s-ar spune.

Incerc sa nu ofensez prea tare lumea, incerc sa nu injur, incerc sa nu iau pe unii (care ar merita) la misto, incerc, incerc, incerc.

Printre toate incercarile astea cred ca se pierde esenta, printre incercarile astea se pierde Razvan-ul din mine, cel dintr-un orasel din Moldova, crescut printre nebuni si facand nebunii de mic.

Ce si-a descoperit pasiunea. Vrea sa ajunga departe, vrea sa aibe o imagine ce nu-i va aduce leziuni pe viitor. Mai ales ca voi activa in domeniul serviciilor, dar cu ce pret?

Dar unde e limita intre o imagine “ok” si o mediocritate din care nu prea mai poti iesi si cum ajungi la o imagine remarcabila?

De curand mi-am pus foarte multe intrebari inainte sa incep sa postez pe facebook, niste citate – poze cu Rock`n`Roll superstars.

CItate de la oameni ca Bob Dylan, Charlie Sheen, Slash in care pomenesc de droguri si de un stil de viata mai depravat.

Insa, la finalul zilei raman niste supervedete, rockstaruri in adevaratul sens al cuvantului ce prin propria atitudine au ajuns mai departe decat multi alti cantareti de muzica “ce sa nu supere pe nimeni”. Oameni ce si-au trait visul.

Cred ca o data ce intri intr-un jocul “personal brandingului” devii automat un sclav al propriei imagini, ceea ce e si mai amuzant, cred ca sunt departe de a avea o imagine cu adevarat pe internet insa tot imi fac griji in legatura cu asta.

 

Cum ai reactiona sa ma vezi injurand din cand in cand?

Cum ai reactiona sa vezi ca fac tot felul de nebunii?

Caci de fapt asta sunt, mai injur, mai fac lucruri de-a dreptul stupide si nebunesti, insa in acelasi timp citesc (si practic) constant despre training, public speaking, dezvoltare personala si spirituala printre altele.

Imi traiesc viata ca la 23 de ani, cu lucruri pe care poate mai tarziu o sa le regret…

Insa cred ca e mai bine sa le regret ca le-am facut in loc sa ma intreb, mereu, cum ar fi fost daca le faceam…

Si scuze daca te asteptai sa trag niste concluzii la articolul asta, nu o sa o fac… E inca un subiect de discutat si probabil anumite lucruri o sa se schimbe.

 

Comments

  1. Eu ii admir pe cei care isi recunosc evolutia. Daca azi simti ca e bine sa scrii despre un stil de viata depravat, scrie. Nu e gresit sa scrii. E gresit sa o critici fara sa o cunosti.

Speak Your Mind

*