Deprimarile bat la usa. Dar mecanismul propriu de aparare imi zice, SEIZE THE MOMENT!

sursa poza -> Maciek Duczynski.

Ma deprima faptul ca vin sarbatorile, toti in jurul meu se gandesc la iubite, la relatii noi, la a fi cu cineva de sarbatori “pentru a imparti momentul”, si alte lucruri de genul.

Iar eu ma gandesc doar la cat de tare a fost anul trecut, si cum de la un an la altul am experiente mai hardcore, mai frumoase. Amintiri de vrei sa le povestesti viitorilor nepoti.

Si anul asta nu se anunta nimic, doar ca zambesc, si ma simt al naibii de bine cand stiu ca nu am nici un plan. Ajung sa ma cunosc mai bine, cu toate ca poate pe moment e mai dur.

De cativa ani nu-mi fac planuri pentru revelion, si vacanta dintre a 2a zi de Craciun si anul nou. Doar pentru ca nu vreau sa ma gandesc la decizii, sa planific, sa-mi creez asteptari. Si sunt mult mai bucuros pentru ca sunt acolo. Pentru ca poate cu o zi inainte ma gandeam ca o sa fiu singur, sau mai stiu eu pe unde.

Dar sunt bucuros pentru ca acum stiu sa controlez un context. O situatie, si totodata o stare de spirit. Si daca nu o pot controla, macar incerc!

Si ma bucur pentru ca azi intr-un tramvai aglomerat, ce a avut intarziere vreo 30 minute zambeam. Defapt a facut 400 de metri in 30 minute, pentru ca erau o gramada de soferi, ce au descoperit brusc o noua banda de mers, liniile de tramvai.

Toti erau nervosi, injurau, si spuneau in cor… “Tramvaiul asta sta pe loc, nici nu merge”.

Iar eu acolo, mic si negru, zambind din tot sufletul. Zambind pentru simplul fapt ca nu am lasat oameni din jur si situatia in care ma aflam sa-mi afecteze starea de spirit.

In loc de 30 de minute intarziere, eu am avut 30 de minute pentru mine. 30 de minute la care m-am gandit ce vreau sa fac mai departe, ce sa fac zilele astea si ce am invatat din weekendul trecut.

In loc de frustarea care duce doar la depresii. A devenit frustrarea care e o adevarata forta de motivare si de a face lucruri.

Randurile de mai sus pot fi catalogate ca “totally random stuff”. Simteam nevoia de a scrie, si atat. Ganduri revarsate pe hartia virtuala… Dar poate gasesti ceva diamante ascunse-n noroi.

Si ca tot vorbeam de contexte, conceptul psihologic pentru sfarsitul acesta de an… REFRAMING.

Share on Facebook