Am stat pentru ca mi-a placut sa vad furia oamenilor, am injurat dobitocii care au vandalizat lucrurile platite din banii nostri, ai tuturor. Am fost acolo. Am simtit pulsul dintre ei.

Am respirat greu din cauza gazului si am fugit sub teroarea jandarmilor care lasau impresia ca loveste in tot si toate, cel putin asta era vibe-ul din mjlocul huliganiilor.

Erau 500 – 1000 de oameni la Unirii cand am ajuns eu si doar vreo 50 maxim 100 care aruncau cu pietre in magazine, care spargeau si stricau tot ce se putea.

Cum te apropiai sa le zici ceva, in caz ca nu erai luat la pumni, imediat ti se reprosa ca esti un tradator si ca e revolutie astazi!

Dupa experienta de aseara, ma gandesc la un singur lucru.

Cum ar fi sa vedem un grup de 1000 de oameni cu masti de gaze care sa ramana nemiscati, scandand indiferent daca “se trage” cu gaze. Imbracati in alb si pozitionati in Piata Universitatii.

Cum ar fi sa iasa mai multi oameni fata de momentele in care se deschide un magazin cu lucruri “moca”, sa vina mai multi oameni fata de un concert, mai multi oameni fata de orice s-a vazut pana acum in Romania democratica.

Sa vad oameni care stau, pasnic si se uita cum scriu istoria. Oameni care sa fie mandri ca sunt romani si sa-si cunoasca drepturile.

Oameni care la vazul oricare politician infiltrat printre ei, doar pentru imagine, sa fie luat la suturi si dat afara din multime.

Oameni care nu se lasa filmati si nu dau interviuri in care doar se plang.

Oameni care sa zica ca tura aceasta ca suntem aici sa tragem un semnal de alarma si data viitoare cand se intampla ripostam.

Dar sa fim multi, foarte multi, prea multi!

In momentul in care se vrea evacuarea sa nu ne miscam, daca incep sa loveasca protestatari pasnici sa ripostam astfel incat sa inteleaga un mesaj, singurul mesaj care se pare ca functioneaza in Romania, daca ne lovesti, lovim!

Sa aratam ca stim cine a fost Gustave Le Bon si ca nu suntem chiar atat de usor de influentati.

Sa fim acolo!

Vad un protest de genul asta un semnal de alarma ce nu a mai fost tras de prea multa vreme.

Din pacate, sunt constient ca nu o sa se intample niciodata.

As fi vrut sa vad partidele care pana acum, aduceau cu zecile de autocare oameni, luati aproape cu forta de prin tara, sa faciliteze transportul acelora care vor sa vina pentru un protest pasnic in Bucuresti.

De fapt nici nu l-as numi protest, l-as numi trezire.

Insa pentru prima oara, dupa multa vreme, intr-un exces de naivitate din partea mea cred ca li s-a facut frica, macar putin. Au simtit un fior ce nu se va vrea simtit o perioada de acum incolo.

Si poate extermul, mi-ar placea ca oamenii sa NU protesteze scandand ca statul nu face nu stiu ce lucruri pentru ei, pentru noi.

As vrea sa vad un “protest” fata de piedicile puse cu ajutorul birocratiei, taxele nejustificate (o mica parte) si a coruptiei.

Copyright poza

Share on Facebook

Eu insa, cred ca unii dintre oamenii astia scriu doar cand sunt foarte “sparti” sau intr-o stare avansata de ebrietate, astfel nu pot sa-mi explic de ce toate-s roz, toate-s usoare si autorul e mereu cu zambetul pe buze.

Si eu zambesc mult, insa asta nu ma impiedica din cand in cand sa ma uit in oglinda si sa zic “Esti un dobitoc! / Esti un maaaareeee prost”

Si tot felul de cuvinte de astea dragute, deseori imi spun lucruri frumoase pentru ca ajuta la stima de sine si tine de respectul pe care-l am fata de mine.

Ba mai mult, in fiecare situatie incerc sa aflu cate o lectie, sa gasesc de ce s-a intamplat anumite lucruri, vezi exemplul cu tableta sparta.

Dar unii depasesc limitele normalitatii si nu stiu ce sa zic.

Am cunoscut autori de dezvoltare persoanala, mai ales pe cei de la noi, adevarul e ca sunt si putini.. INSA toti la un moment dat o sa-ti zica: Bai o sa cam dai si de greu, o sa te simti si naspa, o sa ai stari aiurea… dar e parte din procesul de schimbare.

Prin afara insa, tot dialogul asta cu “o sa fie naspa” e camuflat, parca nu exista, nu o sa se intample.

Nu mai spune?

Sincer, o sa te simti naspa, o sa ai impresia ca se termina lumea, o sa te intrebi de ce doar tie nu-ti iese.

Ba mai mult, nu o sa vezi nici un beneficiu in procesul schimbarii, nimic!

Pentru ca esti intr-un proces, beneficiul este evenimentul.

Evenimentul urmeaza dupa proces…

Logica de copil mic, asa ca, cum vii tu guru in ale self help-ului sa-mi spui ca nu o sa ma doara, ca o sa vina natural, ca o fie placut!

Cum?

Ma faci prost pe fata sau ce?

Urasc rezolvarile de genul hai sa bagam mizeria sub pres, ca poate nu vede nimeni mormanul.

Asa ca te rog eu sa te astepti la greul dinainte beneficiilor, furtuna dinaintea vremii de plaja…

PS De fiecare data cand ti se pare ca omit anumite dezavantaje sa ma tragi de maneca si sa mi le spui. Pentru ca incepand de azi, prezentul blog este etichetat cu “No bullshit policy”

Share on Facebook

Toţi putem cădea uşor în capcana mediocrităţii.

Inainte de a începe cei 10 paşi, te rog să-ţi pui câteva întrebări.

Cum este viaţa ta? Eşti ok? Te simţi bine? Nu-ţi lipseşte mare lucru şi te simţi confortabil aşa cum eşti?

Dacă răspunsul la a doua şi ultima întrebare este da, te rog să-ţi răspunzi la aceasta:

(Dar) Este viata ta extraordinara?

Fiecare dintre noi am putea trăi vieți extraordinare, așa cum vedem prin filme și un pic mai mult.

Doar dacă nu ne-am mai sabota atât de tare…

Cei 10 pași de mai jos sunt un fel de checklist scorat negativ, în momentul în care îți dai seama că sigur bifezi vreo unul din cele 10 puncte de mai jos, te rog să iei o decizie și să schimbi lucrul acesta.

1. TV-ul este Dumnezeul tău!

Nu contează ce-ți zice toată lumea, tu trebuie să stai și să te uiți la televizor, indiferent de cât de frumos este afară, de cât de plăcut ar putea fi timpul acesta făcând altceva. TU stai la televizor!

Te rog să ignori și rugămințile prietenilor de a ieși în oraș, la televizor e sigur o emisiune sau un film mai interesant.

Și să nu uităm știrile! Cum altfel ți-ai lua doza de informare?

2.  Nu trebuie să superi pe nimeni!

Dacă ai supărat pe cineva printr-o decizie, alegere făcută sau vreun răspuns dat, ești blestemat!

O să trebuiască să faci canoane pentru a trece peste aceste păcate!

Orice faci de acum înainte, trebuie să ai grijă să nu superi pe nimeni.

Trebuie să mulțumești pe toată lumea și de fiecare dată când superi pe cineva, trebuie să te simți foarte prost, să-ți ceri scuze și să remediezi imediat situația!

Să faci în așa fel încât cel sau cea în cauza să nu mai fie supărat/ă!

3. Nu citi nici o carte!

Cărțile sunt pentru fraieri, niște unii s-au gândit cândva să-și pună gândurile pe hârtie, mare șmecherie.

Sunt sigur că tu ai putea să o faci mai bine!

De ce să citești o carte când ai la dispoziție sfântul Cancan și cuvioasa Libertatea?

Găsești acolo toate articolele și informațiile de care ai nevoie pentru o viață fericită și remarcabilă, să spargi semințe în colțul blocului indiferent de vreme necesită muncă și dedicare!

Și în plus nici nu ai ști cu ce carte să începi! Nu are rost, mai bine renunță și apucă-te de citit cancan-ul de astăzi.

După ce ai terminat mai cumpără vreo 2-3 tabloide și asta este!

Atenție însă nu mai mult de 3 ziare pe lună, prea mult citit dăunează grav mediocrității!

4. Amână toate deciziile

Nu luă nici o decizie, de ce cotizezi la stat?

El trebuie să ia deciziile pentru tine, să aleagă ce pensie să-ți dea, doar vei cotiza 20-30 de ani pentru fondul de pensii. Cum adică ei să nu-ți dea o pensie din care să te poți descurca atunci când va veni vremea pensionării?

Nu lua nici o decizie, după suficient de mult timp nici nu vei mai fi nevoit, o vor face alții pentru tine și ei știu ce-i mai bine pentru tine!

În fond, tu nici nu te prea cunoști prea bine.

5. Nu-ți exprima propriile opinii și dorințe

Orice ai face nu-ți exprimă propriile opinii și dorințe, fă ce fac ceilalți, cumpără doar ce-i la modă, folosește-te doar de ce-i la modă!

Dacă ai face asta, ai încalcă pasul 2, poate chiar și 4.

Nu trebuie să superi pe nimeni și atunci când spui ceea ce gândești sigur vei supără pe cineva!

6. Fă lucrurile doar pentru a fi făcute!

Nu pune suflet în nimic, în afară de activităţile tale favorite: statul degeaba, spartul semințelor și uitatul la tv!

În rest, tot ceea ce faci va trebui făcut doar pentru a fi făcute, nu trebuie să excelezi.

De ce ai lucra mai mult pentru un lucru pe care poți să-l faci și în 5-10 minute, majoritatea fac la fel!

Ție-ți place majoritatea și este confortabil acolo, nu trebuie să atragi atenția că după ai putea să dezamăgești și să superi pe cineva, clar nu trebuie să o faci!

Învăța care e nivelul minim acceptabil pentru a face un lucru, și ăla îți va fi etalonul de acum înainte!

7. Mulțumește-te cu ce ai!

Trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce avem! De ce să ne dorim mai mult?

Ce dacă unii își trăiesc visele?

E mult de muncă și ar trebui să atragi atenția, ar trebui să faci totul foarte bine și să lucrezi din greu. Nu ai mai avea timp de televizor și citit ziarele.

De ce să-ți dorești mai mult? De ce?

Chiar nu are nici un rost, stai aici pentru că ți-e bine.

8. Găsește alte persoane ca tine!

Trebuie neapărat să te înhăitezi cu alte persoane de calibrul tău. Sunteți niște persoane speciale!

Ba mai mult, din când în când sigur vei încălca “porunca cu nr 7.” și îți vei dori mai mult, vei vrea să-ți trăiești visele și să riști pentru a face asta.

Aici intervin prietenii tăi, te vor aduce înapoi cu picioarele pe pământ, nu mai ești copil băi băiatule, nu mai ai voie să visezi.

Aici, în lumea reală, trebuie să ai neamuri sau noroc pentru a-ți trăi visele, altfel nu se poate!

Ei te vor trage mereu înapoi pentru a nu te răni, nu e ca și cum ei ar fi invidioși pe tine și că poate chiar ai avea o șansa pentru a-ți trăi visele, ei de fapt vor doar să te ajute, să nu suferi pe viitor!

9. Ajută pe toată lumea

Prietenii tăi trebuiesc ajutați!

Nu contează că și tu ai propria treabă de făcut, ai uitat că nu ai voie să superi pe careva vreodată?

Cum anume să-l refuzi tu pe colegul de muncă?

Cum să-i spui că și tu ai propria treabă de făcut și ești destul de prins într-un deadline?

NU ai voie, trebuie să ajuți pe toată lumea cu orice nebunie, să te lași întrerupt și să nu faci nimic pe cont propriu.

În fond ei îți vor mulțumi și recunoaște meritele!

10. Nu fă sport!

De ce să faci sport?

La ce contează corpul tău?

E doar un sistem de mișcare, te folosești de el pentru a-ți lua berea din frigider sau a merge la cumpărături dacă ești fată, să faci sex din când în când și să mergi.

Mănâncă doar fastfood că și așa o shaworma conține legume și carne, tot ce ai nevoie pentru a fi sănătos!

Sportul dăunează din prea multe feluri, ai putea să te regăseşti pe tine însuţi pentru prima oară din viață ta!

De ce ai vrea să faci asta?

Tu gândești și discuți cu tine însuți foarte des!

De ce să ai momente de “pace interioară”?

Ce naiba mai înseamnă și asta?

Parcă ai auzit tu pe la televizor de câteva ori dar nu ai dat niciodată importanță, tu de fapt ai foarte multe lucruri de făcut, chiar acum te-a sunat prietenul tău să ieșiți la o pungă de semințe și o bere-n față blocului.

10.5 In caz ca ai vreodată întrebări, nu le pune!

Tu ai înţeles oricum totul, e vina persoanei din faţa ta că nu s-a făcut înţeles, tu doar dai din cap şi să zică omul că ai înţeles ce ai de făcut şi te apuci de muncă!

Pardon de mâncat seminţe şi băut bere.

Share on Facebook

Insa, atunci cand ti se intampla un lucru de genu, sa pierzi ceva de care te-ai atasat, sau sa ti se strice un lucru de care te foloseai zilnic vezi ce inseamna cu adevarat si cat de bine ar fi fost sa urmezi sfatul de mai sus.

De curand am patit-o si eu destul de urat, foarte de curand si sa zicem ca e un timp record in care mi-a fost testat acest atasament.

De vreo 2 luni mi s-a pus pata sa-mi iau un kindle, dupa ceva cercetari mi-am dat seama ca as putea sa-mi iau o tableta.

Trebuia sa o cumpar exact inainte de Craciun insa nu s-au aliniat planetele si nu s-a intamplat, long story short mi-am cumparat saptamana trecuta tableta mult dorita, arata bine, am stat 30-40 minute cu vanzatorul, timp in care m-am jucat cu ea.

El imi explica diverse chestii, eu “butonam”.

Pentru ca la nici 2 ore (dupa momentul cumpararii) sa o gasesc in stadiul asta:

Prima stare a fost una de enervare maxima incat mai aveam putin si o aruncam in primul perete, dupa 5 secunde m-am calmat, am sunat omul de la care am luat-o i-am zis ce s-a intamplat, am vorbit calm o sa trebuiasca sa astept vreo 2 saptamani si o sa vad ce putem rezolva.

Azi am cautat si solutii alternative pentru repararea ei.

Apoi am inceput sa ma intreb, cum de am fost atat de calm si am trecut totusi atat de repede dupa momentul cu pricina.

La nici 20-30 minute dupa eveniment glumeam cu niste prieteni pe tema asta si chiar nu ma enervam de la glumele lora, ma detasasem.

Cred ca am trecut prin 5 lectii pana sa ajung la stadiul asta

1. Sa realizezi ca e doar un lucru material si poti sa ti-l cumperi iar

Orice lucru material pe care ti l-ai cumparat, daca-ti pastrezi optimismul si te apuci de munca, probabil o sa ti-l poti permite inca o data, sau de 2-3 ori.

2. Fiecare experienta de genul este o lectie

Apuca-te imediat si afla ce ai de invatat dintr-un accident de genul, fie ca e vina ta sau nu, sigur ai avut un rol in evenimentul respectiv.

Afla care este, ce poti face diferit, ce anume ar trebui sa inveti.

La mine a fost o constientizare a atasamentului respectiv si daca ar fi sa merg mai in dedesubturi lectia invatata ar fi sa ma tin de deciziile pe care le iau.

3. Cauta solutii

Imediat cum s-a intamplat ceva de genul acesta, cauta solutii, vezi cine te-ar putea ajuta si cat de mare aveai nevoie de acel obiect in viata ta de zi cu zi.

Pentru mine tableta era destinata cititului si bloggingului, cel putin la asta m-am gandit cand am cumparat-o si cand mi-am pus in gand ca vreau sa-mi cumpar o tableta. Asa ca nu este ceva indispensabil, era un moft.

Cel mai important lucru este sa nu amani, treci la cautarea solutiilor imediat pentru ca astfel te vei calma, vei descoperi ca nu e totul chiar atat de grav pe cat pare si cel mai probabil vei gasi si persoane care sa-ti imprumute un obiect asemanator daca e un lucru important pentru activitatea ta zilnica. Sau sa te ajute in acest sens.

4. Fa haz de necaz

De fiecare data ma amuza, ma calmez si iau totul ca pe o gluma. Rad de mine insumi.

Ce-i drept nici nu am avut pana acum pagube foarte mari, a mai fost candva un pmp, culmea care a patit tot ceva de genul tabletei, doar ca in cazul aluia apucasem sa ma bucur de el vreun an jumate, pana cand m-am asezat pe el la facultate din greseala.

Insa instant mi-am adus aminte de asta si am inceput sa rad.

5. Totdeauna se putea si mai rau

Poate-ti era furat obiectul respectiv, sau poate te raneai tu, iti rupeai o mana un picior in loc sa-ti pierzi/strici telefonul.

La masa cu mine era un tip care a “stricat” Santa fe-ul altcuiva si ar trebui sa plateasca 600+ milioane, insa pana si el facea haz de necaz.

In comparatie cu tableta mea, persoana repectiva ar trebui sa plateasca de circa 100 de ori mai mult!

6. E doar un obiect!

Realizeaza ca totusi e doar un lucru si il poti schimba, mai greu e cu fiintele vii, de la caini la pisici la oameni.

Si la propria persoana!

Prin ce lucruri pierdute/disparute/stricate ti-ai testat acest atasament?

Si cum reactionezi in momentele respective?

Share on Facebook

Intr-o zi, un tata i-a dat fiului sau cateva cuie si o scandura si i-a spus sa bata cate un cui in bucata de scandura pentru fiecare fapta rea pe care o va face.

Peste cateva zile, fiul i-a spus tatalui sau ca a batut toate cuiele.

Tatal s-a mirat ca fiul sau a reusit sa faca atatea fapte rele asa de repede. Apoi i-a spus sa scoata cate un cui de fiecare data candva face o fapta buna.

Curand baietelul a reusit sa scoata toate cuiele.

Tatal sau s-a bucurat si l-a laudat. Dar i-a spus sa tina minte ca oricat va incerca sa repare faptele rele cu cele bune, niciodata nu va putea sa stearga gaurile pe care le-au lasat cuiele in scandura.

E o pilda pe care am auzit-o (iar) recent, sub forma unui repros sau a unei lectii de viata mai bine spus.

Deseori facem lucruri pe care nu le gandim suficient de bine inainte, astfel e posibil sa ranim oamenii din jurul nostru fara sa vrem. Poate cel mai mult ii ranim ca nu facem nimic, nu dam un telefon si nu ne cerem scuze cand trebuie.

Nu vreau sa scriu prea mult, vroiam doar sa-ti aduc aminte de pilda asta pe care am studiat-o prin gimnaziu si sa te provoc.

Te provoc sa-ti ceri scuze unei persoane caruia stii ca i-ai facut mai mult, sau mai putin rau in ultima perioada.

Si dupa sa-mi spui cum a fost, printr-un comentariu.

Share on Facebook

Pana si pozitiile de entry-level cer experienta de ceva timp, nici nu stiu de ce le mai spun asa. Din moment ce e un ENTRY LEVEL ar trebui ca experienta doar sa ajute, sa fie un bonus si in nici un caz o cerinta obligatorie.

Toata cererea asta de experienta a avut un efect asupra tinerilor, ca mine.

Vorbesc deseori cu persoane de aceasi varsta cu mine, despre angajare, ce vrem sa facem cand o sa crestem mari si alte nebunii de genul acesta. Desigur ma ajuta aici si voluntariatul de la CeCOP.

Involuntar, cu cei care sunt in cautarea unui job, ma lovesc de argumentul urmator:

Dar nu am experienta, cine o sa ma angajeze?

Cred ca experienta e over-rated, in foarte multe domenii.

Sau cel putin nu ar trebui sa fie un impediment pentru joburile de inceput.

Pentru mine lipsa de experienta inseamna 2 lucruri.

1. Nu exista “Lipsa de experienta”

Pur si simplu, nu exista, toti avem in spate o experienta de-o viata.

Toti avem o istorie personala, plina de experiente de tot felul, pe care le putem pune in folosul unui job.

Drept exemplu, am auzit la un moment dat o poveste foarte interesanta din acest punct de vedere. Mi-a fost povestita de sora celui in cauza.

Un tip, fratele ei in acest caz, se uita la desene animate zi de zi, a facut asta cativa ani buni. Viziona tot felul de anime-uri, tom & jerry si alte nebunii de genul acesta. Intre timp mai studia si photoshop ca hobby.

Cand a ajuns pe la 24 de ani a zis ca e timpul sa se angajeze, a lucrat  cateva saptamani pentru a-si face un portofoliu si apoi  s-a dus din usa-n usa pe la agentii pana cineva la angajat.

A fost catalogat drept un tip foarte creativ pentru ca putea face legaturi intre desenele animate pe  care le-a vizionat ani de zile si proiectele pe care le avea de facut.

Sunt foarte multe povesti de genul asta, asa ca te rog daca ai una sa mi-o spui si mie, imi place la nebunie sa le citesc .

2. Lipsa de experienta = creativitate

Recunosc ca asta am auzit-o prima data la Vlad Stan, am rezonat din prima clipa cu ceea ce a spus el si am inceput sa o folosesc si eu dupa ce mi-am demonstrat mie ca asa este.

De ce lipsa de experienta inseamna creativitate?

E simplu chiar, o data cu experienta vin regulile pe care trebuie sa le urmezi, lucrurile care stii ca se pot face sau nu, limitele unui domeniu.

Incepi sa inveti cum se fac lucrurile si deseori se intampla sa omiti cu vederea alte modalitati de a face aceleasi lucruri, poate chiar mai eficiente.

Daca nu ma crezi, data viitoare cand faci ceva ia cu tine un copil de 4-5 ani, o sa fie enervant cu atat de multe “De ce-uri” insa din cauza lor e posibil sa faca lucrurile intr-un alt mod.

Nu sunt vreun anarhist convins, experienta e importanta in foarte multe domenii, insa orice corporatie are nevoie de entuziasmul unui incepator cu toate greselile cu care acesta vine la pachet.

Avem nevoie de oameni fara experienta pentru a merge mai departe. Care se pot integra intr-un sistem mai mare si canaliza entuziasmul in 2-3 directii.

Pe final vreau sa te las cu un “citat” din filmul Peaceful Warrior. Apropo de lipsa de experienta.

Share on Facebook

Anul 2011 a fost unul plin, un an din care am invatat o gramada de lucruri si mai ales am cunoscut foarte, foarte multi oameni frumosi.

Unii dintre acesti oameni extraordinari sunt cititori, la fel ca tine, la altii am ajuns prin intermediul prezentului blog.

Sunt atat de multe lucruri pentru care ar trebui sa multumesc, pentru ca in acest am ajuns mai aproape de propriile vise, am urmat cursurile de formare de formatori si am lansat pregateste-te.ro, am expermientat viata pe munte singur, timp de 10 zile prin Retezat.

Si multe altele.

Ciudat e, ca in afara de pregateste-te, care a fost mai mult un rezultat al altor actiuni si dorinte, multe din celelalte lucruri au fost candva notate pe o bucata de hartie.

Abia astept sa fac toate lucrurile pe care mi le-am propus pe 2012.

La inceput de 2012 sunt manat de o atitudine de genul:

Iti doresc un an nou plin de tot ceea ce iti doresti si ceva in plus.

PS.

DO EPIC SHIT!

Share on Facebook

(Cam asa arata ale mele planul pe 6 luni + brainstorming pentru cel de 1 an)

Share on Facebook

De aproape doi ani au inceput sa se schimbe lucrurile si sa apara pe piata media emisiuni, show-uri TV de calitate, de bun gust, care nu-ti lezeaza inteligenta cand te uiti la ele.

Cred ca acum traim apogeul divertismentului de calitate cu un show numit Vocea Romaniei.

E showul ce m-a facut sa ma uit ca un copil la TV, sa fiu alaturi de participanti, sa votez,  sa ma implic emotional.

In cateva minute se va termina tot show-ul, insa e fenomenal ca oamenii astia, au ajuns la artisti gata formati pe care i-au cizelat si i-au dus la cote mai inalte.

Au avut mentori, s-au legat prietenii (si fac un pariu ca multe colaborari pentru viitor), au crescut ca oameni si s-a vazut asta de la editie la editie.

Asa ca draga PRO TV iti multumesc pentru ca mi-ai demonstrat, fara nici o jumatate de masura ca si in Romania se poate face divertisment de calitate.

Fara compromisuri, mi-ai promis un lucru si ai livrat mult peste asteptarile mele. Iti multumesc ca datorita acestui show voi putea asculta muzica de calitate la radio in urmatoarele luni.

Si cel mai important ai aratat lumii ca se poate, se poate sa ai talent si cu ajutorul lui sa ajungi un star!

Ma inclin.

Share on Facebook

Ei bine intr-un orasel ca acesta sau cel putin in Pascani, ai mari sanse sa te ia careva la bataie, pe vreo straduta dintr-un cartier minunat (vreo 15 la numar, mici, din care 4 mai rau famate) doar pentru ca acel personaj te stie prea bine.

Sau cum e sa fii intr-un club si cand vrei sa iesi afara, sa fii pe punctul de a pasi in coridorul care da spre iesire si sa vezi o sticla cum vine spre tine, instant sa vezi flacari si sa-ti spui linistit ce bine e ca am scapat tura aceasta, in timp ce multi de prin preajma incep sa tipe.

Altii mai curajosi vor sa iasa afara si tu sa-i tragi violent inapoi, zicandu-le ca e posibil ca iesirea sa fie de fapt un drum la spital.

Ei bine printr-un oras de genul acesta am crescut eu, bineinteles nu totul se intampla in registrul de mai sus, dar cel putin prin anturajele in care ma invarteam eu, multe, multe lucruri se rezumau la bataie, si din zecile de majorate la care am fost cred ca numar pe degete cele in care nu a fost nici un conflict.

Pe la 13 ani (sper ca familia sa nu citeasca asta dar anyway) tot ce vroiam sa fiu in viata, tot ce vroiam sa ma fac cand o sa fiu mare era sa fiu un.…golan.

Era un ideal, ii vedeam pe cei de la coltul blocului, care puneau autoritatea oricui sub semnul intrebarii (exceptii facand golanii mai mari in grad) si era un obiectiv demn de urmat, imi ziceam mie.

Ei bine, in tot tumultul ala am ajuns aproape de acest ideal, insa cred ca-i sunt dator vandut unui anumit politist (nici asta nu stie familia ) si altor 2 persoane.

Primul pentru ca m-a scapat de la o mica abatere si m-a speriat suficient de tare incat sa nu mai fac niciodata nebunii si celor 2 din urma, pentru ca au avut suficient de multa rabdare incat, sa trezeasca in mine o pofta de schimbare, care de atunci a devenit o flacara.

Trecand peste anumite detalii, aceasta schimbare a mea m-a facut sa vreau sa-i schimb si pe altii, sa urmaresc constient acest drum.

De asta imi doresc cred cel mai mult sa devin un trainer (ma rog, trainer dupa propria definitie)

Insa am realizat asta cu adevarat prin AIESEC, mergand la, si tinand in acelasi timp, traininguri.

Sa zicem ca a fost un fel de instant love si cel putin acum, sunt convins ca o sa ajungem sa facem si nunta de argint, eu si cu “meseria” aceasta frumoasa numita  training.

Share on Facebook