Eu merit sa…

Eu merit sa…

De fiecare data cand aud o persoana pe care o cunosc si stiu ca nu este proactiva in ceea ce priveste urmarirea viselor rostind aceste cuvinte ma trece un fior pe coloana.

Genul de fior care daca ar fi mai concentrat te-ar face sa-i dai respectivului un “capac” si sa-l trimiti sa se apuce de munca.

Toti credem ca meritam mai multe, ca poate am fost cumva, trasi pe sfoara de actuala conducere, de cei din jurul nostru, de prieteni, de fetele dragute, de baietii extraordinari, de parinti, de circumstante.

Ba mai mult nici norocul nu tine cu noi.

Suntem niste minunati si meritam tot ce este mai bun pe lumea asta.

Si asa si este!

Intrebarea de un milion de dolari este: ce faci zi de zi ca sa fii sigur ca o sa primesti ceea ce meriti?

Doar pentru ca spui ca meriti un lucru nu inseamna ca o sa-l si primesti. Chiar cred ca fiecare meritam o viata extraordinara insa stiu deja ca nu o sa vina stand degeaba…

Nu facem nimic cu zilele, stam in casa, privim toate serialele posibile, fugim de responsabilitati, suntem ocupati doar cu nimicuri… Β Insa la finalul saptamanii afirmam cu tarie ca meritam sa petrecem cu adevarat in weekend, sau meritam sa avem o viata extraordinara.

Si eu merit sa fiu acum in largul apelor din Caraibe cu un martini in mana privind soarele si citind o carte buna…

Insa ce am facut sa fiu acolo?

Ce fac sa ajung acolo?

Sincer, deocamdata, nu prea multe…

Cred ca inca ma amagesc pe mine pentru ca as putea face mult mai multe, as putea sa ma organizez mai bine, sa am un “time manangment” si mai bun, as putea sa… Dar ce fac?

Tu ce faci CONCRET pentru visele tale? (Lasa-mi un comentariu πŸ™‚ )

As putea sa fiu focusat pe proiectele care m-ar aduce mult mai aproape de propriile vise.

Sa “muncesc” din greu, cu drag si spor, pentru mine.

Acum inca sunt in unele proiecte doar de dragul de a fi in proiecte. Stiu ca invat o multime de lucruri, insa la sfarsitul zilei stiu ca as putea ajunge aceleasi lucruri si sa fiu in acelasi timp mai aproape de propriile planuri.

Asta nu ma impiedica sa zic ca merit sa… fac x, y si z. Sau sa zic ca merit sa am toate gadgeturile posibile.

In acelasi timp, chiar merit toate astea?

Comments

  1. Alexandra says:

    Buna !
    Mi se pare foarte interesant subiectul abordat de tine. Mereu m-am intrebat de ce preferam sa lasam ca lucrurile sa se intample, de ce persista atat de mult gandirea de tipul “ce-o fi o fi”, cand putem prin mici alegeri zilnice sa schimbam lucrurile din viata noastra care ne deranjeaza. Explicatia mea este ca am devenit prea comozi si orice lucru ce ar necesita un minim de efort, fie el fizic sau psihic, este deja prea mult pt o persoana care oricum este nemultumita de situatia in care a ajuns, de propria viata si, implicit, de sine.
    Ce fac eu ca sa ma apropii de visul meu ? … Pt. visul nr. 1 : mi-am ales un model, cred ca se spune mentor, care sa ma inspire, invat cel putin 5 ore pe zi si merg saptamanal intr-o garda la spital. Pt. visul nr.2 : ma autosugestionez ca e ok sa alerg in parc pe frigul asta si ca la primavara voi putea sa dau o tura de herastrau intr-un timp decent si fara a scuipa un plaman la final :D.
    Suna cat de cat organizat, nu ? Dar stai ca nu ai vazut lista cu lucruri pe care sa le numim “anti-visul meu” : pierd timpul cu filme, citesc carti care nu au nici o legatura cu facultatea ( cand ?…. in sesiune , normal :)))), gatesc ( dar nu genul de mancaruri dragute pe care le tot auzi pe fete ca le fac, gen : cupcakes, biscuitei, tarte … ci mancaruri adevarate, romanesti, din alea ce implica sosuri, care te tin cel putin 2 ore de la birou), mananc lucruri “sanatoase”, care sa ma faca sa ma simt usoara cand alerg – a se citi ciorba, ciocolata, paste ; ma bag in pat la 12, adorm la 2 (de mica adorm mai greu), ma trezesc la 6 ca sa mai citesc ceva inainte sa plec si sunt obosita toata ziua; sunt prea timida cu pacientii, in loc sa intreb lucrurile atunci, pe moment,vin si ma documentez singura fie la biblioteca fie intreb colegi (cu toate ca daca as avea “cojones” aceeasi informatie mi-ar fi explicata de prof); sunt prea zgarcita sa dau bani pe adidasi de alergat dar imi iau oja si carnetele stupid de scumpe doar pentru simplul motiv ca sunt colorate ….. si lista ar toooot continua.
    Yup, dupa ce am recitit post-ul meu kilometric – apropo, SCUZE πŸ˜€ , cred ca si eu fac parte din cei cu probleme :))

    • Razvan Olaru says:

      Toti suntem ocazional in categoria “oamenilor cu probleme” si mereu ale noastre sunt cele mai mari si gasim cele mai bune scuze πŸ˜€
      Scuze pe care le putem formula chiar in “eu merit sa…” si pentru ca nu primesc nu mai fac nimic…

      Felicitari daca inca rezisti cu alergatul pe vremea asta, eu am lasat-o mai moale ca nu mai faceam fata πŸ™‚

      • Alexandra says:

        Secretul meu este …..(drum roll please) ….. un set de “urechiusi”, sper ca asa se traduce ear muffs, pe sub caciula de rigoare. Garantat te vei focusa doar pe muzica din casti, ca doar atat mai auzi, si uiti de frig sau gheata de pe jos πŸ™‚

Speak Your Mind

*