Dezvoltarea personala poate dauna

Am ajuns sa cred sincer, ca prea multa dezvoltare personala strica.

Am cunoscut o gramda de oameni pasionati de acest domeniu, de fapt sunt constient ca traiesc intr-o bula cu astfel de persoane in jurul meu.

Oameni pasionati ce investesc mereu in dezvoltarea personala, oameni ce radiaza de frumusete si in acelasi timp pe unii dintre ei, mereu ii “mananca” ceva pe interior…

Dezvoltarea persoanala ajunge la un moment dat sa te faca sa-ti pui intrebari, multe intrebari, sa-ti stabilesti scopuri si sa-ti faci planuri.

Ce e rau in asta?

Absolut nimic, ar fi viata frumoasa daca am face asta pe toata durata in care mergem pe acest pamant.

Problema intervine atunci cand este prea multa, cred cu tarie ca orice excess face rau, chiar daca faci un exces de lucruri bune.

Incearca sa mananci doar inghetata o saptamana si o sa vezi la ce ma refer, sau incearca sa stai 3 luni intr-o statiune de vacanta, stand degeaba, sa nu faci nimic, dar nimic. O sa fugi de acolo mancand pamantul sau o sa intri intr-o depresie crunta!

Iubesc oamenii pasionati de dezvoltare persoanala dar nu pot sa ma abtin sa nu vad excesul, nu ma pot abtine sa nu vad oamenii care, in loc sa se bucure de progresul lor si de calatorie, isi pun intruna intrebari, sunt mereu in cautarea urmatorului plan, in cautarea urmatorului scop.

Da, prea multa dezvoltare personala strica.

Nu mai suntem intregi, punem atentia noastra in exterior si ne spunem ca altii pot, ne comparam cu altii, sau ne indreptam atentia asupra noastra si incepem sa taiem in carne vie. Incepem sa nu ne mai bucuram de noi insine.

Cred ca toata dezvoltarea asta ar trebui sa plece de la un proces de acceptare, sa te accepti pe tine asa cum esti, cu bune, cu rele si cu lucruri de imbunatatit.

Insa nici un alergator de maraton nu poate sa alerge incontinuu. Trebuie sa inveti sa iei pauze, pauze in care “sa-ti bagi picioarele” in tot si toate, si sa devii al naibii de egoist, sa faci doar ce-ti place pentru ca… ITI PLACE.

Sa iti dedici timp tie in primul rand, sa muncesti doar la ceea ce iubesti sau cum iti place tie sa o faci, si nu pret de 20 de zile pe an, 20 de zile dintr-un an in care ai rupt din tine pentru un proiect pe care-l urai, de fapt.

Zilnic sa iti dedici timp tie, fara dezvoltare personala, fara sa te gandesti ca ai putea mai bine de atat, sau ca meriti mai mult.

Pur si simplu sa te bucuri, de tine, de oamenii din jurul tau, sa te bucuri ca esti inca o zi pe acest pamant minunat.

Pune mana pe o carte de beletristica si bucura-te de parcurs, bucura-te unde ai ajuns, spune-ti in gluma ca o sa ajungi mult mai departe, dar nu te lua prea in serios…

Nu te lua prea in serios si distreaza-te!

In loc sa citesti noua carte scrisa de gurul x, du-te si fa-te de ras undeva, cumva. Du-te la un karaoke daca nu ai fost niciodata, prosteste-te ca un copil, fa orice dar iesi din contextul asta de seriozitate…

Pun pariu ca o sa-ti aduci aminte si peste ani de “facerea asta de ras”.

Spune-mi care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut pentru tine? Ultimul moment in care te-ai facut de ras intr-un mod placut, ultima oara cand ai simtit cu adevarat ca traiesti?

 

Ca bonus, un filmulet, rupt putin din contextul articolului acesta…

 

Comments

  1. Foarte interesant articolul, si cred ca toti am dori o astfel de asigurare, si ramane sa nu ne mai pese de nimic si sa fim fericiti.

Speak Your Mind

*