Bun venit pe Changer.ro, un blog de Rãzvan Olaru

Influenta jocurilor

Monday, March 8th, 2010

Am dat astazi de un filmulet foarte tare despre influenta jocurilor asupra noastra, si din pacate (sau fericire pentru ca il vezi) e si foarte adevarat.

Vizionandu-l mi-am dat seama ca si eu am ratat ceva momente, ori clipe ce ar fi fost mult mai placute din cauza jocurilor, si tin sa mentionez ca nu am fost niciodata un gamer inrait.

Am realizat totusi devreme influenta atat de negativa asupra propriei vieti, punctul culminant a fost cand am refuzat sa plec cu prietenii la munte din cauza  unor evenimente in joc.

A doua zi m-am trezit, singur, intr-o camera mare, cu un calculator aprins in fata mea, si cu niste ochi ce daca ar fi putut, ar fi tipat de durere.

Ma usturau ochii, ma dureau mainile, o stare acuta de foame, si un inceput de migrena, si toate astea pentru ce?

Pentru o “mare” realizare in joc…

Durerea si mai mare a fost cauzata de povestile prieteniilor despre peripetiile de la munte, si distractia aferenta. Povestile despre oamenii cunoscuti intamplator acolo, si cum deja se revad cu ei, devenind buni prieteni.

A fost momentul in care mi-am promis ca nu o sa mai fac prostia asta niciodata, si de atunci n-am mai facut ceva atat de penibil…

Cel mult am intarziat la 2-3 intalniri, ori mi-am pierdut cateva nopti cand a doua zi trebuia defapt sa fiu “fresh”.

Tu de cate ori ai ratat ceva din cauza unui joc pe calculator?

De cate ori ti-ai zis ca nu o sa te mai joci atat de mult?

Hai sa ne bucuram impreuna de primavara, fara jocuri!

Pe final o dedicatie muzicala, inspirata de soarele de afara…

Miserupistule, citeste asta

Tuesday, February 2nd, 2010

A fost odata ca niciodata un taram al nelegiuitilor, al nesimtitilor si al rebelilor, al celor carora nu le pasa de ce zici tu si care se odihnesc in propriul orgoliu.

Ok, am inceput (postul) ca un basm, dar chiar exista asemenea oameni, si stiu asta pentru ca si eu am fost multa vreme unul dintre ei.

Si viata e deseori dulce atunci cand traiesti in propria ignoranta, nu-ti pasa de absolut nimeni, nici de parerea propriei mame, si poate cateodata nici a oamenilor cu adevarat aproape de tine. Care-ti vor doar binele de fapt.

Si te consideri buricul pamantului, si tot ceea ce faci tu e grandios, iar restul prin comparatie cu tine sunt niste muritorii de rand.

Chiar si cand te duci sa-ti iei o “amarata” de paine, tu muritor de foame fiind dupa o partida de fotbal ceva mai lunga, de minim 3-4 ore cu baietii, astepti sa fii servit cu un covor rosu` si nu suporti sa fii slujit fara un zambet.

DAR tu ai o fata de om mort, care zice de la un kilometru “sunt un miserupist, nu-mi pasa de fapt cum te comporti cu mine.”

Dar deseori imi pasa, dar nah eu sunt un punct alb printre atata negru, cum Doamne fereste! sa lasi tu sa se vada asta la suprafata? Piatra si diamantele sunt prea maleabile in comparatie cu mine, sunt ca plumbul.

TU, deci frate TU esti cel mai tare, you`re THE MAN!

Ce sensibilitate, ce mila, ce zambet si recunostinta pentru amabilitatea aratata de o alta persoana special pentru tine, alea-s pentru nebuni, pentru oameni slabi, infulentabili!

Ce favoruri?

Esti nebun, tie ti se cuvine orice, chiar si faptul ca cel mai bun prieten era sa moara pentru tine, doar in fond de asta ti-e cel mai bun prieten, iar tu nu i-ai zis nici macar… multumesc, frate!

Ha,i ma, esti nebun cum sa-i zici vreodata cuiva multumesc?

TU ESTI MISERUPIST!

Toti noi ceilalti sau, mai bine zis, muritorii de rand, suntem aici sa te slujim pe tine, sa ne asiguram ca nu-ti lipseste nimic niciodata, ca ai mereu totul exact atunci cand ai nevoie.

Noi suntem aici pentru bunastarea ta sufleteasca…

Ce lectii de invatat? Voi sunteti nebuni?

EU, miserupistul, sunt aici doar ca sa va impart din atotcunoasterea mea, si nu exista nici o lectie pentru mine, eu defapt le stiu pe toate. Doar ca uneori mai uit lucruri, si trebuie sa mi le reamintesc.

Dar hai sa-ti zic ceva, prietene, e timpul sa te trezesti din ignoranta, sa mai vii pe aici printre noi… muritorii de rand.

Noi, ceilalti, care ne dam in vant dupa emotii, care ne place sa zambim si sa multumim sincer oamenilor ce ne ajuta, chiar daca uneori mai uitam sa facem asta pe loc.

Mai hai printre noi, aia de ne bucuram din nimicuri si ce consideram ca omul cat traieste invata…

Noi aia, de suntem recunoscatori pentru favorurile ce ni se fac si, culmea care cateodata le si returnam, dar carora ne place sa facem lucruri asa fara sa ne asteptam sa se si intoarca ceva, le facem doar pentru ca ne simtim bine atunci.

E frumoasa viata aici printre “aia de jos”, noi suntem fericiti pentru nimicuri, si invatam din orice ne arunca viata in fata.

Da ai dreptate, suntem doar noi, uameni printre oameni ;) .

Droguri la volan

Tuesday, January 19th, 2010

Si pentru ca tot am vorbit putin despre drogurile legale aici.

Am gasit pe internet, prin niste prieteni, un filmulet ce m-a amuzat, prea mult poate. Si totodata e destul de realist (din ce am auzit) cand vine vorba despre efectul produs categoriile metionate de droguri.

Tot ce pot sa va urez este vizionare placuta, si sa-ti zic ca imi pare rau pentru limba germana.

Pe mine m-a amuzat, la tine sau la altii poate provoaca stari de repulsie, sau trezeste semnale de alarma.

Oricum la volan ar trebui sa realizezi ca nu esti respunzator doar de viata ta, iar asta doare, caci poti nenoroci sau lua viata unui om nevinovat, daca totusi tii tu neaparat sa te droghezi, fa-o intre 4 pereti, izolat.

Ganduri de moment

Tuesday, December 15th, 2009

Deprimarile bat la usa. Dar mecanismul propriu de aparare imi zice, SEIZE THE MOMENT!

sursa poza -> Maciek Duczynski.

Ma deprima faptul ca vin sarbatorile, toti in jurul meu se gandesc la iubite, la relatii noi, la a fi cu cineva de sarbatori “pentru a imparti momentul”, si alte lucruri de genul.

Iar eu ma gandesc doar la cat de tare a fost anul trecut, si cum de la un an la altul am experiente mai hardcore, mai frumoase. Amintiri de vrei sa le povestesti viitorilor nepoti.

Si anul asta nu se anunta nimic, doar ca zambesc, si ma simt al naibii de bine cand stiu ca nu am nici un plan. Ajung sa ma cunosc mai bine, cu toate ca poate pe moment e mai dur.

De cativa ani nu-mi fac planuri pentru revelion, si vacanta dintre a 2a zi de Craciun si anul nou. Doar pentru ca nu vreau sa ma gandesc la decizii, sa planific, sa-mi creez asteptari. Si sunt mult mai bucuros pentru ca sunt acolo. Pentru ca poate cu o zi inainte ma gandeam ca o sa fiu singur, sau mai stiu eu pe unde.

Dar sunt bucuros pentru ca acum stiu sa controlez un context. O situatie, si totodata o stare de spirit. Si daca nu o pot controla, macar incerc!

Si ma bucur pentru ca azi intr-un tramvai aglomerat, ce a avut intarziere vreo 30 minute zambeam. Defapt a facut 400 de metri in 30 minute, pentru ca erau o gramada de soferi, ce au descoperit brusc o noua banda de mers, liniile de tramvai.

Toti erau nervosi, injurau, si spuneau in cor… “Tramvaiul asta sta pe loc, nici nu merge”.

Iar eu acolo, mic si negru, zambind din tot sufletul. Zambind pentru simplul fapt ca nu am lasat oameni din jur si situatia in care ma aflam sa-mi afecteze starea de spirit.

In loc de 30 de minute intarziere, eu am avut 30 de minute pentru mine. 30 de minute la care m-am gandit ce vreau sa fac mai departe, ce sa fac zilele astea si ce am invatat din weekendul trecut.

In loc de frustarea care duce doar la depresii. A devenit frustrarea care e o adevarata forta de motivare si de a face lucruri.

Randurile de mai sus pot fi catalogate ca “totally random stuff”. Simteam nevoia de a scrie, si atat. Ganduri revarsate pe hartia virtuala… Dar poate gasesti ceva diamante ascunse-n noroi.

Si ca tot vorbeam de contexte, conceptul psihologic pentru sfarsitul acesta de an… REFRAMING.

Cerere in casatorie

Friday, December 11th, 2009

Azi recunosc ca a fost o zi ciudata dintr-un anumit punct de vedere…

Nici bine nu terminasem de scris articolul despre cearta din strada, ce s-a sfarsit putin cam ciudat. Ca mi se pregatea o alta surpriza.

Dupa ce am scris, si am mai vorbit putin prin sediul AIESEC Iasi, caci acolo ma aflam la momentul respectiv. Ma trezesc brusc cu o senzatie de foame. Cum nu-mi place sa-mi fac stomacul sa astepte m-am imbracat repejor si am plecat sa-mi iau de mancare ceva, ma gandeam la niste covrigi calzi. Si asa sunt simigerii peste tot in Iasi…

La etajul 3, unde ma aflam si eu de altfel, in preajma scarilor se afla un grup ceva mai ciudat. Toti stransi in jurul unei persoane. Dandu-mi impresia ca defapt e un profesor ce vorbeste cu studentii. Caci unul dintre ei iesea in evidenta prin costumatia mai “oficiala” pe care o avea. (more…)

Scandal in plina strada

Thursday, December 10th, 2009

Eram azi dimineata in drumul spre camera de camin, dupa o noapte lunga. Si obositoare…

Frigul de afara, ma facea sa ma ghemuiesc mai tare-n gulerul calduros al gecii. Norii de afara ma faceau sa cred ca e dimineata devreme, cu toate ca era undeva pe la ora 15. Vantu si gerul prezente parca omora toate zambetele, si toata voia buna. Oamenii fiind mult mai grabiti sa ajunga la caldura…

Mergand pe strada ma gandeam doar la caldura, la ce ma asteapta cand ajung acasa…

Pana cand aud zgomote, oameni nervosi ce se certau. Eram pe o straduta pe Smardan, asa ca nu mi s-a parut atat de dubios… Continui sa merg, si observ cum in departare se sclupteaza portrete de oameni nervosi, violenti pusi pe scandal. Dar observ ceva dubios, cel putin asa mi se pare mie. (more…)

Intr-o scara de bloc

Wednesday, December 2nd, 2009

Intr-o scara de bloc…

Se pot intampla atatea lucruri, dar mereu mai vad sau aud vre-o poveste care sa ma surprinda.

Imagineaza-ti o scara normala, cu un platou intre etaje, genul ala de locusor exact cand urci la etaj, dotat cu un geam sa poti fuma, si scarile ce dau spre urmatorul etaj sa le poti folosi pe post de banci. Nimic anormal.

Insa pe la etajul 2, cum coboram eu, vezi un astfel de platou imaculat, nici o urma de tigara sau coji de seminte. Sticle de bere sau mai stau eu ce nebunii. NIMIC…

Mai cobori cate o scara si nu-ti poti reveni din surpriza. Iti zici “uite ca se poate” si dai sa cobori in continuare. Dar ceva te izbeste-n piept si narile te duc cu gandul la cea mai penala bomba din cate exista. (more…)

O tunsoare = O zi mai buna

Thursday, November 19th, 2009

O zi frumoasa de noiembrie m-a trezit dimineata, si dupa ce am fost super incantat ca am vorbit cu Mihail, si sa-i aud vocea plina de entuziasm si voie buna. Ma uit in oglinda…

Nu-mi placea absolut deloc cum-mi statea parul, astfel incat… ca deobicei imi dau seama ca e momentul sa ma duc la o frizerie. Dar ar fi fost pentru prima oara cand ma frizam in Iasi, unde sa te duci, pe cine sa intrebi de o frizerie buna?!

Ei si uite asa-mi iau inima-n dinti si ma duc in mijlocului Tudorului (campusul de la Politehnica Iasi), mai anume in T 17, la o frizerie care o vazusem, caci era in drumul meu. Nu stiam la ce sa ma astept, dar intuiam ca pretul o sa fie ceva mai mare de celebri 10 lei, cam cat costa un tuns de un an si ceva… (cu sau fara bacsis :-) )

Intru, vad o batranica ce statea vesel pe scaunul frizerului, se uita dupa mine… eu ma uit la preturi vad 15 lei, cu sau fara 5 lei tot acolo iesi, batranica chiar parea de treaba… (more…)