Cum ar fi…

Am fost aseara in teroarea de la Unirii.

Am stat pentru ca mi-a placut sa vad furia oamenilor, am injurat dobitocii care au vandalizat lucrurile platite din banii nostri, ai tuturor. Am fost acolo. Am simtit pulsul dintre ei.

Am respirat greu din cauza gazului si am fugit sub teroarea jandarmilor care lasau impresia ca loveste in tot si toate, cel putin asta era vibe-ul din mjlocul huliganiilor.

Erau 500 – 1000 de oameni la Unirii cand am ajuns eu si doar vreo 50 maxim 100 care aruncau cu pietre in magazine, care spargeau si stricau tot ce se putea.

Cum te apropiai sa le zici ceva, in caz ca nu erai luat la pumni, imediat ti se reprosa ca esti un tradator si ca e revolutie astazi!

Dupa experienta de aseara, ma gandesc la un singur lucru.

Cum ar fi sa vedem un grup de 1000 de oameni cu masti de gaze care sa ramana nemiscati, scandand indiferent daca “se trage” cu gaze. Imbracati in alb si pozitionati in Piata Universitatii.

Cum ar fi sa iasa mai multi oameni fata de momentele in care se deschide un magazin cu lucruri “moca”, sa vina mai multi oameni fata de un concert, mai multi oameni fata de orice s-a vazut pana acum in Romania democratica.

Sa vad oameni care stau, pasnic si se uita cum scriu istoria. Oameni care sa fie mandri ca sunt romani si sa-si cunoasca drepturile.

Oameni care la vazul oricare politician infiltrat printre ei, doar pentru imagine, sa fie luat la suturi si dat afara din multime.

Oameni care nu se lasa filmati si nu dau interviuri in care doar se plang.

Oameni care sa zica ca tura aceasta ca suntem aici sa tragem un semnal de alarma si data viitoare cand se intampla ripostam.

Dar sa fim multi, foarte multi, prea multi!

In momentul in care se vrea evacuarea sa nu ne miscam, daca incep sa loveasca protestatari pasnici sa ripostam astfel incat sa inteleaga un mesaj, singurul mesaj care se pare ca functioneaza in Romania, daca ne lovesti, lovim!

Sa aratam ca stim cine a fost Gustave Le Bon si ca nu suntem chiar atat de usor de influentati.

Sa fim acolo!

Vad un protest de genul asta un semnal de alarma ce nu a mai fost tras de prea multa vreme.

Din pacate, sunt constient ca nu o sa se intample niciodata.

As fi vrut sa vad partidele care pana acum, aduceau cu zecile de autocare oameni, luati aproape cu forta de prin tara, sa faciliteze transportul acelora care vor sa vina pentru un protest pasnic in Bucuresti.

De fapt nici nu l-as numi protest, l-as numi trezire.

Insa pentru prima oara, dupa multa vreme, intr-un exces de naivitate din partea mea cred ca li s-a facut frica, macar putin. Au simtit un fior ce nu se va vrea simtit o perioada de acum incolo.

Si poate extermul, mi-ar placea ca oamenii sa NU protesteze scandand ca statul nu face nu stiu ce lucruri pentru ei, pentru noi.

As vrea sa vad un “protest” fata de piedicile puse cu ajutorul birocratiei, taxele nejustificate (o mica parte) si a coruptiei.

Copyright poza

Speak Your Mind

*