Cititul ca o joaca: photoreading

Pentru mine cititul era, pana ieri, o activitate in care investeam energie. Multa energie.

Genul de activitate pe care o faci pentru ca trebuie, un obicei care e dezirabil social, de obicei inainte de somn, mai citesti putin cat adormi sau poate voiai sa omori niste timp in timp ce mergi cu autobuzul…

Era genul de activitate ce ma adormea instant, mai ales daca era o carte ceva mai stiintifica. Dupa 5-10 pagini o lasam jos si ma apucam sa mai fac miscare apoi reveneam. Si tot asa…

Si cred ca vorbele lui Cicero nu se mai aplica in zilele noastre caci toti avem cate o biblioteca mai mare sau mai mica-n casa, plina de carti de care nu ne atingem cu anii:

Insa, toate astea s-au schimbat intr-un mod mult mai placut.

Am participat la un curs de photoreading. Si daca esti ca mine probabil ai inceput sa-ti zici aceleasi lucruri pe care mi le-am zis si eu…

Alta strategie de marketing, nu e posibil sa citesti 1 pagina pe secunda si sa si retii ceva din pagina respectiva. Niste unii si-au dat seama cum pot face muuulti bani si au inceput sa prosteasca oamenii cu un proces de marketing bine pus la punct.

Si nu mint cand spun ca exact cu o atitudine de genul acesta mi-am zis ca o sa merg la curs. Am zis sa incerc inainte sa judec.

Dupa 2 zile spun cu tarie ca photoreadingul e un training si o tehnica ce e distrusa de marketingul direct de prost calitate. E incredibila si ar trebui “vanduta” ca atare, e un proces fenomenal pe care-l poti aplica in multe domenii din viata ta insa unii au facut din el procesul minune si nu e chiar asa.

Dupa 2 zile zic ca un curs de citire rapida e total irelevant pe langa acesta pentru ca inveti si asta in cadrul fotocitirii. Asta in caz ca te gandeai ca e un fel de citire rapida.

Pe scurt, inveti sa te joci citind, cel putin asta e senzatia mea acum.

Am facut (si invatat) photoreading-ul cu toate ca dormisem doar 2 ore intr-una din seri.

Daca in mod normal luam o carte si incercam sa o citesc probabil adormeam instant, ar fi fost somniferul perfect….

Insa prin tehnicile de fotocitire si implicit stimuland copilul din mine m-am energizat citind.

Cred ca asta a fost principalul soc pe care l-am avut, in loc sa depun eu energie in citit, inca am impresia ca ma incarc cu energie prin citit si e wow, un adevarat mindfuck.

Procesul nu e atat de complicat insa e al naibii de frustrant pe alocuri asa ca recomand din toata inima sa treceti printr-un proces de invatare alaturi de un specialist ca si Connie, care e una din cele mai calde persoane pe care le-am cunoscut pana in prezent.

Pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a fotociti sunt chiar simpli, pe alocuri logici partea grea insa e sa:

Te lasi sa gresesti, sa accepti ca nu o sa retii totul dintr-o carte. 

Sa recunosti ca cititul este o activitate foarte subiectiva si sa mergi mult mai mult pe ceea ce-ti spune intuitia.

Creierul tau inregistreaza constient un numar mic, infim, din informatiile pe care le primeste secunda de secunda. Fotocitirea se foloseste exact de lucrul asta.

Cum functioneaza?

Cred ca, cheia consta in 2 lucruri…

In a-ti stabili obiective si scopuri inainte de a citi, apoi sa mergi mai departe si sa-ti pui 10-15 intrebari ale caror raspunsuri sa le gasesti in cartea respectiva.

Nu facusem asta cu nici o carte in viata mea, luam cartile si le citeam pentru ca mi se pareau interesante, insa nu mi-am pus niciodata, pe hartie un scop in legatura cu o carte.

Al doilea lucru de impact pentru mine, este ca iti faci mindmap-uri pe baza cartilor, astfel internalizezi mai bine informatia.

Am citit 5 carti in doua zile si simt ca am ramas cu mai multe fata de a o citi din scoarta-n scoarta.

De fapt pe una dintre ele o tot citeam pe autobuze de vreo 2 saptamani si nu am reusit sa o termin.

Dupa un proces de fotocitire am ramas cu mai multe informatii fata de cele 2 saptamani. In 2 ore am invatat din cartea respectiva mai multe decat facusem in 2 saptamani.

Si la final am putut sa zic ca probabil as fi fost frustrat la finalul cartii daca continuam cu cititul “cuvant cu cuvant” pentru ca, nu am gasit in cartea respectiva informatiile pe care eu mi le-am dorit.

Cu orice carte treci prin 5 pasi simpli.

1. Pregatirea

Cel mai important pas din pregatire este sa-ti raspunzi la intrebarea: DE CE vrei sa citesti cartea respectiva?

2. Previzualizare

Citesti prefata, copertile si eventual si putin din cuprins ca sa-ti confirmi (sau nu) daca cartea respectiva iti poate satisface nevoia de cunoastere (toate astea intr-un minut).

3. Fotocitire

Acesta e un proces pentru nonconstient, treci prin carte pagina cu pagina fara sa o citesti, te folosesti de fotofocus si daca poti vedea imaginea 3d de mai jos inseamna ca stii sa il practici deja (se cheama stereograme si pana la cursul acesta ma frustrau foarte tare pentru ca nu puteam sa le vad).

 

4. Postvizualizarea

Acesta este momentul in care treci, aleatoriu, prin carte si pe baza unor cuvinte declansatoare iti pui intrebari.

5. Activarea

Ultimul pas este si cel prin care te apropii cel mai mult de ceea ce intelegem noi prin citit, insa folosesti 2-3 tehnici de citire rapida pentru a-ti gasi raspunsurile la intrebarile pe care ti le-ai pus mai devreme.

Scriind randurile de mai sus ma simt de parca as fi descris nu stiu ce tehnica de kungfu cand e de fapt un proces simplu si creativ la baza…

Ceea ce e si mai ciudat e ca dintr-un Toma Necredinciosul, acum a ajuns fotocitirea sa mi se para un instrument ce ar trebui predat prin clasa a II-a sau a III-a pentru a nu mai ne tortura copii.

E un proces rapid la baza insa e mult, mult mai relaxant.

Personal imi place atat de mult pentru ca este un proces creativ.

Da, poti castiga foarte mult timp in comparatie cu cat timp ti-ar lua sa citesti cartile respective cuvant cu cuvant si sa ramai poate cu mai putin. Insa in final pe mine ma stimuleaza si m-a facut sa vad cititul ca pe o activitate extrem de captivanta si antrenanta.

Poti gasi articole despre cursul de photoreading si pe:

1 carte pe saptamana

Motivonti

Concediaza-ti Seful

Obiceiurile Maiestriei

Toti 4 (and more 🙂 ) am facut cursul cu Connie Larking de la Myphotoreading.

Il recomand cu, caldura iar pe final te las si cu un video in care Connie explica ce inseamna:

Comments

  1. Alexandra says:

    Din cate ai descris tu, cred ca acest photoreading este bun pentru carti tehnice, cu formule sau motivationale, adica acolo unde te intereseaza esenta … dar si aia super schematizata.
    Nu pot sa imi imaginez ca as putea sa citesc o carte ( de dragul exemplului sa zicem Junot Diaz : “Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao”) aplicand o astfel de metoda, cand frumusetea ei poate o gasesc fix in subtilitatile textului, in corelatiile pe care le fac intre micile evenimente,detalii descrise, in a urmari un personaj cum gandeste si de ce gandeste astfel. Ce vreau sa spun e ca, atunci cand citesc, nu ma simt ca si cum ma pregatesc de lupta 😀 si nu am un plan de atac bine definit, tocmai pt ca lectura este o activitate pe care o fac de placere, o activitate ce imi lasa piticii de pe creier sa se bucure si de alte meleaguri, conceptii, evenimente, dictaturi, extraterestrii etc.
    Insa, photoreadingul se potriveste perfect cu mentalitatea secolului nostru : cat mai multa informatie (cantitate) si cat mai putina profunzime a lor. Nu mai tin minte unde am citit dar era un citat ce spunea ca “It’s all been said before”, iar daca (ipotetic) asta ar fi adevarat, poate ar trebui sa ne mai uitam si la forma data de autor unei idei si nu doar sa ne rezumam la a putea povesti actiunea textului.
    Ca si chestie funny, cred ca am avut un coleg ceva mai clar vazator in liceu in legatura cu tehnicile de speed reading : tipul citea doar dialogulurile din carte (si asta indiferent de ce roman ii aruncai in brate) iar fata profei cand a auzit ca a terminat ambele volume de Morometii intr-o singura zi …. PRICELESS :))

    • Razvan Olaru says:

      Alexandra poti folosi photoreadingul in multe feluri, dar dupa cum ziceam nu e procesul minune.
      Eu unul stiu ca o sa-l folosesc mult, pentru ca pe lista mea de citit sunt multe carti, foarte multe 🙂
      Prefer sa le citesc in modul acesta in loc sa nu le citesc deloc.

  2. Misto cele 2 tipe 🙂

  3. Eu pot citi o carte de 250-300 de pagini in aproximativ 3-4 ore. Insa doar daca ma simt confortabil in locul unde citesc (de obicei citesc intr-un parc mai pustiu de la mine din oras) si daca simt ca am un nivel bun de concentrare in ziua respectiva. Daca nu, stau si o zi intreaga si tot mi se pare ca nu inteleg nimic… citesc in gol…

Trackbacks

  1. […] Despre tehnică au mai scris Ariel şi Răzvan. […]

  2. […]   http://www.myphotoreading.ro     Alte articole despre photoreading:   Changer.ro – Răzvan Olaru   1 carte pe săptămână – Gabi Nechiţă   Motivonti – Ariel Constantinof […]

  3. […] mai scris despre experienţă şi Gabi aici. Şi Răzvan aici. Şi Dragoş […]

  4. […] mai scris despre experienţă şi Gabi aici. Şi Răzvan aici. Şi Dragoş aici. Şi Corina […]

Speak Your Mind

*