Prea multe teorii ale conspiratiei

Prea multa teorie a conspiratiei.

De o bucata de vreme aud din ce in ce mai multa lume lume vorbind, pe strada, pe la metrou, pe la cafele, prin ratb, in tramvai si mai oriunde poti vedea (si asculta fara sa vrei) lumea socializand, vei auzi si discutii despre teorii conspirative.

conspiratie

Astazi am facut un drum de 6 ore + cu trenul si inca vreo ora sa ajung acasa de la gara si am putut asculta din plin discutii de genul acesta.

Inainte sa zici ca sunt vreun paranoic si aud teorii conspirative, vreau sa te asigur ca nu e cazul, poate nu era o discutie doar despre asta (ca nu m-am alaturat niciuneia).

Dupa cum ziceam in cele 7-8 ore petrecute astazi in trafic, am auzit cam asa:

[Read more…]

Grija si internetul

Imi dau seama ca de fiecare data cand fac cate ceva prin online imi iau multe masuri de siguranta.

Incerc sa-mi dau seama de unde e frica asta de a fi judecat, caci incep sa inteleg ca asta e…

Mi-e frica sa nu fiu judecat si astfel, printre miile de oameni, devin si eu… unul. Acolo. Un mediocru, cum s-ar spune.

Incerc sa nu ofensez prea tare lumea, incerc sa nu injur, incerc sa nu iau pe unii (care ar merita) la misto, incerc, incerc, incerc.

Printre toate incercarile astea cred ca se pierde esenta, printre incercarile astea se pierde Razvan-ul din mine, cel dintr-un orasel din Moldova, crescut printre nebuni si facand nebunii de mic.

Ce si-a descoperit pasiunea. Vrea sa ajunga departe, vrea sa aibe o imagine ce nu-i va aduce leziuni pe viitor. Mai ales ca voi activa in domeniul serviciilor, dar cu ce pret?

Dar unde e limita intre o imagine “ok” si o mediocritate din care nu prea mai poti iesi si cum ajungi la o imagine remarcabila?

De curand mi-am pus foarte multe intrebari inainte sa incep sa postez pe facebook, niste citate – poze cu Rock`n`Roll superstars. [Read more…]

Sarbatorim prea des

Uneori cred ca sarbatorim prea mult si cam degeaba.

Astazi e ziua mea de nastere si pentru prima data in cei 23 de ani de cand sunt pe acest pamant nu prea-mi vine sa sarbatoresc.

Inainte sa zici ca am inebunit si am intrat intr-o depresie irecuperabila lasa-ma sa-ti explic.

http://www.flickr.com/photos/emdot/

[Read more…]

Cum ar fi…

Am fost aseara in teroarea de la Unirii.

Am stat pentru ca mi-a placut sa vad furia oamenilor, am injurat dobitocii care au vandalizat lucrurile platite din banii nostri, ai tuturor. Am fost acolo. Am simtit pulsul dintre ei.

Am respirat greu din cauza gazului si am fugit sub teroarea jandarmilor care lasau impresia ca loveste in tot si toate, cel putin asta era vibe-ul din mjlocul huliganiilor.

Erau 500 – 1000 de oameni la Unirii cand am ajuns eu si doar vreo 50 maxim 100 care aruncau cu pietre in magazine, care spargeau si stricau tot ce se putea.

Cum te apropiai sa le zici ceva, in caz ca nu erai luat la pumni, imediat ti se reprosa ca esti un tradator si ca e revolutie astazi!

Dupa experienta de aseara, ma gandesc la un singur lucru.

Cum ar fi sa vedem un grup de 1000 de oameni cu masti de gaze care sa ramana nemiscati, scandand indiferent daca “se trage” cu gaze. Imbracati in alb si pozitionati in Piata Universitatii.

Cum ar fi sa iasa mai multi oameni fata de momentele in care se deschide un magazin cu lucruri “moca”, sa vina mai multi oameni fata de un concert, mai multi oameni fata de orice s-a vazut pana acum in Romania democratica.

Sa vad oameni care stau, pasnic si se uita cum scriu istoria. Oameni care sa fie mandri ca sunt romani si sa-si cunoasca drepturile.

Oameni care la vazul oricare politician infiltrat printre ei, doar pentru imagine, sa fie luat la suturi si dat afara din multime.

Oameni care nu se lasa filmati si nu dau interviuri in care doar se plang.

Oameni care sa zica ca tura aceasta ca suntem aici sa tragem un semnal de alarma si data viitoare cand se intampla ripostam.

Dar sa fim multi, foarte multi, prea multi!

In momentul in care se vrea evacuarea sa nu ne miscam, daca incep sa loveasca protestatari pasnici sa ripostam astfel incat sa inteleaga un mesaj, singurul mesaj care se pare ca functioneaza in Romania, daca ne lovesti, lovim!

Sa aratam ca stim cine a fost Gustave Le Bon si ca nu suntem chiar atat de usor de influentati.

Sa fim acolo!

Vad un protest de genul asta un semnal de alarma ce nu a mai fost tras de prea multa vreme.

Din pacate, sunt constient ca nu o sa se intample niciodata.

As fi vrut sa vad partidele care pana acum, aduceau cu zecile de autocare oameni, luati aproape cu forta de prin tara, sa faciliteze transportul acelora care vor sa vina pentru un protest pasnic in Bucuresti.

De fapt nici nu l-as numi protest, l-as numi trezire.

Insa pentru prima oara, dupa multa vreme, intr-un exces de naivitate din partea mea cred ca li s-a facut frica, macar putin. Au simtit un fior ce nu se va vrea simtit o perioada de acum incolo.

Si poate extermul, mi-ar placea ca oamenii sa NU protesteze scandand ca statul nu face nu stiu ce lucruri pentru ei, pentru noi.

As vrea sa vad un “protest” fata de piedicile puse cu ajutorul birocratiei, taxele nejustificate (o mica parte) si a coruptiei.

Copyright poza

No bullshit policy

Nu stiu tu cum te simti cand citesti unele bloguri de dezvoltare personala, sau carti…

Eu insa, cred ca unii dintre oamenii astia scriu doar cand sunt foarte “sparti” sau intr-o stare avansata de ebrietate, astfel nu pot sa-mi explic de ce toate-s roz, toate-s usoare si autorul e mereu cu zambetul pe buze.

Si eu zambesc mult, insa asta nu ma impiedica din cand in cand sa ma uit in oglinda si sa zic “Esti un dobitoc! / Esti un maaaareeee prost”

Si tot felul de cuvinte de astea dragute, deseori imi spun lucruri frumoase pentru ca ajuta la stima de sine si tine de respectul pe care-l am fata de mine.

Ba mai mult, in fiecare situatie incerc sa aflu cate o lectie, sa gasesc de ce s-a intamplat anumite lucruri, vezi exemplul cu tableta sparta.

Dar unii depasesc limitele normalitatii si nu stiu ce sa zic. [Read more…]

Spune-mi cu cine umbli

Tot observ oameni care se plang, toti o facem, insa unii sunt adevarati campioni in acest domeniu, al victimizarii.

Oameni care dau vina pe orice, mai putin pe ei insisi.

Oameni care niciodata nu incearca pentru ca le este frica, mereu spun ca nu au bani sau nu e momentul potrivit sau alte multe motive pentru a nu incerca nimic.

Sunt persoane in jurul nostru care fug foarte tare de ei insasi, toti avem probleme si toti am fost marcati intr-o forma sau alta in copilarie, pe unii insa acest lucru ii face sa fuga, sa nu incerce, sa nu se adapteze.

Nu stiu tu ce vrei sa faci, pe cine vrei sa ai langa tine…

Eu imi doresc sa fiu inconjurat de oameni frumosi, de oameni care vin plini de entuziasm sa-ti povesteasca despre ce idee de afaceri le-a venit sau ce super proiect vor sa puna in aplicare pentru ajutorarea unei clase sociale…

[Read more…]

Locul 2

Am dat astazi peste nenea Seinfeld si peste un standup foarte interesant de la el.

De fapt, m-a teleportat direct in momentul in care am iesit pe locul doi la un concurs judetean de tenis de masa. Cu un an inainte fusesem pe locul 3 si astfel am putut sa traiesc partea de “macar am luat ceva”.

Insa sa iesi pe locul doi te face sa te simti prost, pentru ca stii (cel putin asa s-a intamplat in momentul de mai sus) ca parca ai mai fi putut da putin, parca mai aveai o rezerva de energie pe care ai pastrat-o. [Read more…]

Nu am mai baut apa de…

Imi place sa vorbesc cu oamenii si sa provoc din cand in cand unele discutii, uneori insa cate o afirmatie facuta foarte dezinteresat de partenerul de discutie ma teleporteaza pe cu totul alte meleaguri.

Una dintre ele este “Nu am mai baut apa de x zile“; de fiecare data cand o aud parca incremenesc, imi vine sa iau o palnie si un bidon de 2 litri de apa si sa il torn respectivului sau respectivei pe gat.

Ca-n filmele de comedie ce ironizau tortura inchizitiei.

[Read more…]

Workshop Primul Discurs

Saptamana aceasta va fi una plina de training, si sunt foooarte entuziasmat pentru asta. Si putin fricos dar trecem peste.

Duminica insa, tin impreuna cu colegii de la pregateste-te.ro un workshop despre Primul Discurs. La care poti veni si tu!

Mai jos am atasat descrierea evenimentului. [Read more…]

Ce simte un lift?

Imagineaza-ti ca ai fi un loc, in care mereu lumea vine si povesteste, stai acolo si iti faci treaba ta fara sa zici nimic. Orice subiect de care ai fi pasionat il asculti doar si nu poti sa comentezi, nu poti sa-ti zici parerea.

Ar fi atat de trist, gandeste-te ca cineva ar incepe sa vorbeasca despre autorul tau preferat si i-ar stalci numele, ai simti din strafundul fiintei tale sa-l corectezi.

Continui in ritmul asta zi de zi. Ba mai mult, cateodata, te blochezi caci lumea a uitat sa aibe grija de tine, in interiorul tau oamenii incep sa se panicheze, incep sa simta ca nu mai au aer, incearca din greu sa se calmeze.

107-year-old-elevator

Si tu ai vrea sa-i ajuti, sa se calmeze, sa le zici ca nu au de ce sa se panicheze, caci in fond nu au de ce, mecanismul tau e unul foarte performant, iti iei treaba foarte in serios si tii foarte mult la oamenii care-ti calca pragul.

Te mai enerveaza cate unul cand iti scuipa peretii, sau poate scriu numere de telefon cu mesaje foarte romantice de genul “Sunt gay, suna-ma ca sunt fierbinte” ; “Ofer discretie bla bla bla” i-ai bate, i-ai apostrofa si ai incerca sa le faci si lor ce-ti fac ei tie.

Sa-i denigrezi, sa-i tatuezi cu mesaje stupide de parca ar fi un om foarte cultivat din punct de vedere cultural care se duce sa-si tatueze un simbol chinezesc doar pentru ca arata bine, ba mai mult ca sa te razbuni complet i-ai tatua cu 100% bumbac.

Ai imbratisa oamenii care-ti cresteaza materialul din care esti facut cu zambete,si mesaje de iubire.

Ai vrea sa faci poze de fiecare data cand cineva se saruta pentru prima oara in inima ta, pasional sau timid, pe furis sau in atentia tuturor. [Read more…]