Te-ai inscris cu succes la curs

Iti multumesc pentru ca te-ai inscris cu succes la cursul “Primii Pasi in Vorbirea in Public

In urmatoarele zile vei primi prima lectie din curs:

De ce este important vorbitul in public

In aceasta prima lectie vom vorbi despre cat de important este vorbitul in public in contextul actual.

Pana atunci te invit sa citesti si alte articole de pe www.changer.ro sau sa te alaturi comunitatii de pe facebook

Cat va mai rezista scoala?

Dacă mergi pe stradă şi întrebi oamenii mai toţi îţi vor spune că şcoala este foarte importantă.

Dacă vrei să reuseşti în viaţă trebuie să ai o diplomă de facultate, trebuie să înveţi toceşti bine, să rezişti timp de câţiva ani pe băncile scolii şi apoi, când termini vei începe să munceşti.

Aş întreba unde să munceşti, dar asta nu e relevant.

Unele familii trec prin situaţii dificile doar pentru ca odrasla lor să termine facultatea, fac credite în bancă şi mănâncă doar pate-uri şi parizer, doar pentru ca el, sau ea, să aibe o diplomă.

Nu o să fiu ipocrit, avem nevoie de o şcoală, însă nu de una ce a fost construită şi gândită acum 150 de ani, ce a suferit mai puţine modificări faţă de o clădire cu aceeaşi vechime.

Pe alocuri şcoala a fost un chin pentru mine, un chin prin care am învăţat să tac din gură şi să nu provoc profesorii, să nu le pun întrebări dificile şi doamne fereşte să întreb de ce facem un anumit lucru.

Recunosc că am fost însă şi binecuvântat cu puţini profesori care au făcut diferenţa, iar acum în facultate am mai mulţi astfel de profesori… Profesori care înţeleg ce înseamnă educaţie nonformală şi se folosesc de asta.

De câţiva ani însă cred că şcoala e un chin, un fel de tortură pentru generaţia ADHD.

Şi cred că e prea puţin vorba de adhd cât e de obişnuinţă.

Iei un copil care la 5 ani deja caută lucruri pe google şi se documentează despre ce nu ştie,se uită la desene animate, se joacă şi îl bagi în şcoală.

Începe prin a învăţa să scrie, nu contează că el ştie deja asta, trebuie să facă bastonaşe, să scrie frumos că dacă nu e posibil să primească o riglă peste mână. La fel cum am făcut şi eu acum 20 de ani. Acelaşi proces de învăţare pentru un context cultural total diferit…

Iei studenţii şi îi pui în sala de curs să urmărească un profesor citind din propria carte despre technologia de acum 5 ani. Le predai şi îi pregăteşti pentru o technologie pe care ei nu o vor prinde pe piaţă.

Mă tot întreb cât va mai rezista şcoala în formatul actual, care va fi schimbarea şi cât vom mai încerca să reparăm un sistem ineficient, demodat ce nu mai dă rezultatele dorite.

Şcoala pe care noi o cunoaştem e pe moarte, însă acum nu doar la modul figurat, imaginativ.

A apărut o şcoală în Suedia care nu mai are “clase”.

În Anglia deja este implementat un sistem prin care elevii experimentează.

Şi ca şi exerciţiu de imaginaţie vreau să te las cu un om care investeşte enorm în schimbare…

Şi când te gândeşti că Waldorf e considerată de către masele din societatea noastră şcoală pentru “handicapaţi”…

 

Solutie profitabila pentru ursii din Dambovita

Avem o situatie ce a fost ridicata la rang de “calamitate” de catre presa din Romania…

Un urs a ucis un braconier (in a sick way… how’s this a bad thing? 🙂 ) si acum e cautat, mai ceva ca teroristul Romaniei – Omar Hayssam, pentru a fi ucis.

Doar ca intre timp au aparut mai multi ursi si, din ceea ce am inteles eu din relatari, sunt prea multi ursi in zona respectiva si ar trebui redus numarul. Am inceput sa aud des cuvintele redusi, omorati si alte nebunii de genul acesta.

Intr-o discutie am venit cu o idee ceva mai buna, mai profitabila… pentru cei care zic sus si tare ca nu se poate face nimic. Prin multe carti de dezvoltare personala ni se recomanda sa inlocuim cuvantul problema cu oportunitate.

Ei bine, situatia in cazul acesta este chiar o oportunitate… sa va explic pe scurt.

Nu e un secret pentru nimeni ca, familii bogate din alte tari vin sau ar veni (daca li s-ar oferi ocazia) la vanat de ursi in Romania.

Ba mai mult, din cate stiu eu, o astfel de vanatoare e al naibii de scumpa – undeva la 30 000 euro ar putea fi pretul de intrare intr-un astfel de concurs.

Insa ursii sa nu fie ucisi, ursii sa fie vanati cu tranchilizante; fiecare participant sa aibe alt marker pe tranchilizant. Cel ce doboara cel mai multi ursi – sa primeasca o medalie de la statul roman sau o nebunie de genul acesta, recunoscuta oficial.

Asa ca ajungi cu mai multi ursi tranchilizati, calculezi exact cati ar trebui sa ramana in acea zona si… in loc sa-i omori, ii exporti.

Ii vinzi, intr-o forma sau alta, unor tari precum Germania, Spania, Italia… unde ursii au devenit subiect de istorie, aproape.

Banii rezultati ii reinvestesti in padurea / zona respectiva si brusc ai avea un buget de… 500 000 euro, pentru urmatorii 5 ani pentru zona respectiva, doar dintr-o activitate de genul.

Dupa 5 ani reiei tot procesul.

Simplu, eficient… creativ.

Dar nu! Noi, hai, sa fim banaieri si sa-i omoram… ca si asa in multe tari din Europa sunt specii protejate.

Si sincer, ursul ce este vanat acum pentru ca a ucis un braconier ar trebui sa fie transformat in statuie ce sa serveasca drept avertizare, cu un mesaj de genul: “Nu mi-a convenit ca m-ai vanat ilegal asa ca am luat atitudine”. A ucis un braconier si a mobilizat o armata in cautarea sa… O fi bun la de-a v-ati ascunselea.

Acest articol este un pamflet… Sau nu 🙂

Stiri despre atacurile ursilor din zona Arges: 1 / 2 / 3

                                                                                                                                          Sursa Poza

 

Un mic protest

La această ediție a Jocurilor Olimpice, o sportivă a încercat din răsputeri să învingă în finală un adversar mai tânăr și mai bine clasat.

A încercat să facă asta cu două accidentări drept bonus, una gravă aș putea zice, cauzată de principala favorită la medalia de aur. A învins-o și în final a obținut singura medalie a României, până în clipa în care eu scriu aceste rânduri.

Și, ca simplu cetățean, un simplu student care se mai uită din când în când la TV, nu accept ca niște aroganți să facă mișto de o reprezentantă a României,  de o femeie căreia la telefon îi părea rău ca nu poate participa la o conferință pentru studenți din cauza unei accidentări, dar care promite aceluiași student tânăr că va încerca să ajungă chiar dacă tocmai fusese externată din cauza aceleiași accidentări.

Aroganții de care vorbesc se numesc Victor Ciutacu și Mircea Badea, oameni care muncesc și sunt profesioniști după unele standarde. Doi oameni ale căror emisiuni le urmăream ocazional, până acum.

Protestul despre care vorbesc și implicit încerc să-l promovez e simplu, e un protest cauzat de următoarele declarații:

Începând din acest moment nu mă voi mai uita  la nici o emisiune, interviu sau orice altceva la care aceștia sunt prezenți.

Tu ce reacție ai avut la declarațiile de pe twitter ale ”stimabililor”?

 

Momente de delasare…

Sunt momente în viață asta în care nu ai chef de absolut nimic, îți vine să stai ascuns de oameni, doar tu cu tine și să meditezi, să te gândești la propria viață și să îți faci planuri, sau măcar să-ți imaginezi cum ar putea, cum ar fi putut fi și cum vrei să fie viața ta.

Nu am înțeles niciodată de ce “lumea” spune că acestea dăunează.

Da, dacă ești mereu într-un astfel de moment și melodia ta favorită este Azi Nu… probabil ar trebui să te gândești la asta.

Însă observ o pornire puternică împotrivă oamenilor care-și iau timp să stea degeaba.

Sunt momente în viață asta când ar trebui să-ți lași toate proiectele, toate prieteniile, toate întâlnirile în plan secund și să îți iei timp pentru a sta cu tine. Indiferent de ce va ieși din această întâlnire.

Ceea ce e important însă e să fii tu, să te bucuri de moment și nu te stresezi prea tare.

O viață ai și nu cred că ar trebui să o trăiești în stres și mereu sub presiunea unui alt proiect.

În momentele în care doar urci nu ai timp pentru a observa că ai ajuns pe vârful muntelui, nu ai timp să admiri priveliștea drumului pe care l-ai parcurs.

Ai nevoie de astfel de momente pentru a te bucura de succesul pe care deja-l ai, dacă continui mereu să mergi înainte, o să ajungi în vârf, o să începi să coborî, vei ajunge pe partea cealaltă a muntelui și te vei plânge de cât de grea este viața ta… pentru că în față se află un nou munte.

O provocare poate mai mare, poate un munte mai greu de urcat.

Așa că te rog eu, înainte să arăți cu degetul și să zici că omul ăla stă degeaba, că nu face nimic… gândește-te că poate are nevoie de un astfel de moment…

Iar tu dacă nu ți-ai luat un astfel de moment de prea mult timp… fă o pauză, e weekend, e soare, e perfect pentru puțin timp cu tine însuți.

Un loc pentru antreprenorii sociali

Cred foarte mult in schimbare.

Cred ca ar trebui sa fie singura “constanta” din viata noastra, poate exagerez… nu singura, dar sigur ar trebui sa fie una dintre constantele vietii noastre.

O schimbare continua, piperata cu pauze pentru recunostinta… Asta e calea spre succes si implinire.

Stiu ca oamenii pe care-i ai in jurul tau conteaza foarte mult, nu o sa uit niciodata replicile acide pe care le primeam de la prietenii apropiati cand spuneam ca vreau sa fac x si y, probabil ca replicile mai sunt si acum dar nu le mai bag eu in seama.

Stiu de asemenea ca si spatiul in care-ti derulezi activitatea conteaza foarte mult, incerc sa evadez monotoniei de fiecare data cand am nevoie de idei creative. Asa ca va rog sa nu va speriati in momentele in care ma veti vedea prin vreun parc, pe iarba, de unul singur, scriind post-it-uri. Zambind.

Am ajuns sa cunosc un loc (“in constructie”) total neconventional, unde poti avea birou la comun cu oameni dementiali, ce schimba Romania, prin proiectele pe care le deruleaza si pasiunea pe care o pun in schimbare si mai ales prin faptul ca, din cate am observat eu, la ei nu exista “merge si asa”.

E un loc simplu ce devine o comunitate. O comunitate plina de multi “omuleti” ce au inteles ca impreuna sunt mai multe sanse de a schimba ceva in aceasta tara minunata.

Comunitatea si locul despre care vorbesc se intituleaza sugestiv “The Hub Bucharest“.

Cred foarte mult in ce o sa faca acest loc, si imi plac foarte, foarte mult persoanele care sunt deja membri. Sunt nume sonore in “industria” de dezvoltare personala si a aducatorilor de bine din Romania. Persoane ce activeaza in industriile creative din aceasta tarisoara.

Pot spune atat de multe despre viitorul Hub, cat de mult cred, cate de mult imi place, cat de mult vreau (am inceput sa-mi strang bani pentru abonament 🙂 ) insa stiu ca nimic nu se compara cu “a vedea cu ochii tai”.

Asa ca domnilor, doamnelor si domnisoarelor: Miercuri, 23 mai, ora 18:30, are loc un “Info Evening” in care o sa se explice  ce inseamna ideea de hub, care sunt conditiile pentru a deveni membru in aceasta comunitate globala si mai ales, a vedea ce inseamna practic aceasta comunitate.

Pentru sceptici, garantez o seara de networking frumoasa, plina de oameni faini :).

Ne vedem acolo!

 

 

Momente de crestere

De cate ori ti s-a intamplat sa fii atat de captivat de o perioada din viata ta incat parca nu-ti faci timp pentru altceva…

Cred ca perioada asta, marcata vizibil prin posturile de pe blog, ultimul fiind scris pe 22 aprilie, a fost o perioada de crestere pentru mine.

Am participat la o conferinta internationala, am avut unul dintre cele mai mari “strech-uri” din viata mea prin oferirea de consultanta prin pregateste-te speakerilor de la tedx si acum continua prin diverse evenimente pe unde-mi fac aparitia intamplator doar pentru a-mi lua o anumita doza de invatare, de care am mare nevoie in momentele respective.

Am ajuns sa cred foarte mult in ceea ce simti sa faci si uneori pur si simplu nu mi se pare natural sa scriu pe blog, stiu ca teoretic “ar trebui” si ca am implicit o promisiune de onorat fata de tine, ca si cititor.

Iti multumesc si acum ca citesti aceste randuri dar si tuturor celorlalti care intra intamplator pe acest blog.

Sper doar ca prin ceea ce scriu aici si prin atitudinea oferita iti fac ziua mai buna, poate viata (cu toate ca e un scop maret)….

Insa realizez ca la sfarsitul zilei eu sunt cel mai important om din aceasta lume, poate parea arogant insa daca tu nu te respecti pe tine si nu-ti oferi timpul si spatiul de care ai nevoie e posibil sa fii dezamagit. Sa nu te poti bucura de unele momente pentru ca stii ca ar trebui sa faci altceva.

Uneori imi tot fuge gandul la bloguri, la ce am zis si ce vreau sa fac. Privesc cu jale faptul ca pe blogul “englezesc” am doar un post scris si ala nu foarte bine.

Erau multe planuri, inca sunt, insa in tot contextul asta nu cred ca-si au rostul momentan.

Constientizez ca avem momente de care ar trebui sa ne bucuram asa cum trebuie si ma bucur din suflet ca, deocamdata, nu trebuie sa dau cu subsemnatul pentru a-mi lua 2-3 zile pentru o conferinta geniala si ca uneori pot primi un telefon “ieri” pentru ca azi sa fiu la o conferinta, iar la finalul ei sa am senzatia ca trebuia sa fiu acolo.

E un lux pe care mi-l permit, deocamdata, cu multe sacrificii dar si la fel de multe recompense.

Sunt intr-o perioada de creste care uneori se accentueaza si trebuie sa-mi dovedesc mie ca pot, momente in care totul trece in plan secund. Raman eu si promisiunile facute pentru niste proiecte foarte dragi mie, sau unor persoane sau poate unor clienti…

Si acesta e doar un exemplu de post in care eu vorbesc mai mult cu mine, sincer, imi vorbesc ca si cum acest laptop cu marginile albe este de fapt o oglinda, si in spatiul dintre aceste margini albe vad un prieten caruia ii marturisesc intamplari dar totodata un mare, mare multumesc.

Asa ca vreau sa-ti multumesc tie. Pentru toate stangaciile pe care mi le accepti, din cand in cand pentru comentarile care apar si ma fac sa zambesc ca un copil si totodata pentru ca uneori doar stai si citesti toate prostiile pe care le debitez uneori. Prostii in care cred si pe care le scriu ca poate te-ar ajuta si pe tine, la fel cum m-au ajutat si pe mine…

 

 

Blogger la 11even

Imi doresc sa fiu bloggerul oficial la 11even si pentru ca e un concurs m-am gandit la 3 motive mari pentru care vreau acest lucru ba mai mult, ar trebui ca eu sa fiu unul din cei doi bloggeri oficiali.

Toate cele trei motive sunt la fel de importante pentru mine si ordinea lor e pur aleatoarie, pur si simplu asa mi-au venit sa le scriu. Iar pentru tine, cel ce citesti aceste randuri aceasta va fi o ocazie sa ma cunosti un pic mai bine…

Hai sa incepem:

Primul motiv pentru care ar trebui sa fiu blogger la 11even il reprezinta faptul ca sunt unul din fondatorii pregateste-te.ro. Ceea ce inseamna 2 lucruri importante, pentru organizatorii 11even.

1 Voi scrie un review pe un blog nisat pe vorbitul in public, ceea ce reprezinta o parte din publicul lor tinta si astfel voi facilita “imprastierea” ideilor de la eveniment intr-un mediu propice.

Un alt lucru pentru care Pregateste-te mai este important in ecuatie este pentru ca vin cu partea de expertiza pe pe public speaking, voi putea contribui dintr-un punct de vedere realist la construirea imaginii 11even, in sensul ca voi spune exact de ce discursurile au fost sau nu faine, si mai ales care e diferenta intre 11even si tedx (care din punctul meu de vedere se adreseaza aceluiasi target)

Al doilea motiv important este prezentul blog.

Aici voi scrie o recenzie din punctul de vedere al dezvoltarii personale, voi scrie despre ce mi s-a parut mie interesant si mai ales ce voi folosi si aplica din speechurile participantilor. Cred ca fiecare invatam lucruri diferite din fiecare speech si evenimentele de genul acesta sunt mult mai valoroase decat multe carti de asa numita dezvoltare personala…

Involuntar am pastrat ultimul motiv pasiunea, cred ca este motivul ce le leaga pe cele doua de mai sus.

Imi place sa vorbesc in public si imi plac la nebunie oamenii care fac asta, imi place sa observ speech-uri si sa admir oamenii care-si infrunta o frica.

Cred ca undeva inauntrul nostru tuturor ne este frica de vorbitul in public, insa uneori alegem sa vorbim si sa ne pregatim pentru asta, mai mult pentru ceilalti. In esenta lui vorbitul in public are si o doza mare de altruism atunci cand este facut cum trebuie.

Sunt pasionat si imi place sa cunosc oameni faini, iubesc oamenii care fac lucruri in pofida tuturor greutatilor, ma las inspirat de ei si imi place sa le strang mana si sa le spun un bravo.
Cred ca o sa fie si foarte multi oameni faini in public 🙂 si probabil  o sa si recunosc cateva figuri 🙂

Al treilea aspect legat de pasiunea mea tine exact de motto-ul acestui blog, si anume shaking up your craziness.

O sa fie 11 discursuri care inspira si incerc cat mai mult sa iau parte si sa intru in contact cu astfel de medii.

Sunt un dependent de discursuri inspirationale si cred ca o definitie definitorie pentru ele este SA DAI MAI DEPARTE.

Ok, o sa fie o sala plina de oameni la evenimentul propriu-zis insa impactul evenimentului nu se termina acolo, vor fi si mai multi oameni ce vor viziona aceste filme online.

In ultimul rand … imi place mult ideea, conceptul si mai ales provocarea pentru speakeri… si mi-a parut rau ca nu am ajuns la editia trecuta. Ba mai mult vreau sa cunosc si organizatorii 🙂

Acestea fiind spuse, tie cititorule sper ca ti-a placut “mica scrisoare de vanzari”, iar pentru cei de la 11even vreau sa le precizez pana acum nu prea am experienta in ceea ce priveste pozitia de blogger oficial, am scris din aceasta perspectiva insa cateva posturi despre conferinte pe care le poti viziona la rubrica Evenimente.

Concursuri jenante

Cumpara 10 pungi de zahar si poti castiga o sticla de ulei.

Senzational!

Participa acum, ai sansa sa castigi un pix BIC!

Ocazie unica! Achizitioneaza produsul x la pretul redus cu 1%.

[Read more…]

Roblogfest – dezvoltare personala?

M-am uitat ieri peste categoriile de la RoBlogFest 2012, altfel spus editia a 7-a.

S-au adaugat unele categorii fata de anii precedenti insa mi s-a parut surprinzator ca nici macar nu exista intentia unei categorii de bloguri nisate pe dezvoltare personala.

Am vazut categoria blogurilor de turism, cea a fashion-ului si totusi…

Daca ne luam dupa recensamantul blogurilor romanesti observam ca sunt peste 70 de bloguri de dezvoltare personala, active!

Mi-ar placea ca pe viitor sa vad si o astfel de categorie premiata in cadrul blogfest-ului.

Si nu pentru ca as vrea eu sa fiu nonimalizat, dar asta ar insemna o recunoastere din partea festivalului fata de genul acesta de bloguri.

Sigur ai putea spune ca sunt prea putine pentru o astfel de categorie, insa cred ca mult mai multe bloguri se incadreaza in “bloguri de dezvoltare personala” chiar daca sunt, deocamdata de genul acestuia, mai mult un blog generalist de dezvoltare personala.