Realizez ca acum 10 minute am numit pe twitter, camera minuscula in care stau intr-un camin din Tudor… ACASA. Nu stiu daca sa ma iau la palme, sau sa fiu bucuros ca am un pat pe care stau, ca-mi verific mailurile, si am gasit 2-3 lucruri ce mi-au adus un mare zambet pe fata.

Acum o ora sau maxim doua, am ajuns acasa de la NPS, am un sentiment ciudat… Sunt incantat, si foarte bucuros ca am putut sa particip la conferinta si sa stau de vorba cu oameni ca: Stefan Palarie, Adrian Rindasu, Bogdan Popescu, Marius Ogrezeanu.

E o conferinta care te lasa fara cuvinte, cand vezi oameni motivati si pasionati de schimbare. De la dezvoltarea personala pana la schimbarea sistemului de invatamant din Romania.

O conferinta de la care vii pasionat, motivat, plin de energie sufleteasca dupa un drum de 10 ore cu trenul. Cu gandul doar la schimbari, la strategii, la traininguri si la discutiile foarte interesante ce le-ai avut cu oameni ce au fost prezenti. Pentru ca in final AIESEC Rullz!

Ajungi in camera, dupa ce ai mai continuat putin discutiile, dupa ce ai retrait momentele la o cafea. 4 oameni razand cu bagajele in spate. In fata caminului T17 unde vedeai oameni ce se pregateau de dus in cluburi si tie-ti zburda gandul la petrecerile de la conferinta.

Si iti vezi colegul de camera cum si-a mai insusit, pentru timpul in care ai fost plecat, un lucrul de al tau. Care a mai stricat ceva, care a scris langa medalia castigata de tine la tenis de masa “Campion G.S.M. B.O.X”, care asculta manele si se delecteaza cu un counter-strike. Si pana si pe cel din urma-l joaca cu cheaturi.

Zic stop ca ar fi prea multe de zis.

Sunt un pic cam pragmatic, dar o sa revin maine cu cateva ganduri scrise in plina conferinta.

Share on Facebook