Cred ca perioada asta, marcata vizibil prin posturile de pe blog, ultimul fiind scris pe 22 aprilie, a fost o perioada de crestere pentru mine.

Am participat la o conferinta internationala, am avut unul dintre cele mai mari “strech-uri” din viata mea prin oferirea de consultanta prin pregateste-te speakerilor de la tedx si acum continua prin diverse evenimente pe unde-mi fac aparitia intamplator doar pentru a-mi lua o anumita doza de invatare, de care am mare nevoie in momentele respective.

Am ajuns sa cred foarte mult in ceea ce simti sa faci si uneori pur si simplu nu mi se pare natural sa scriu pe blog, stiu ca teoretic “ar trebui” si ca am implicit o promisiune de onorat fata de tine, ca si cititor.

Iti multumesc si acum ca citesti aceste randuri dar si tuturor celorlalti care intra intamplator pe acest blog.

Sper doar ca prin ceea ce scriu aici si prin atitudinea oferita iti fac ziua mai buna, poate viata (cu toate ca e un scop maret)….

Insa realizez ca la sfarsitul zilei eu sunt cel mai important om din aceasta lume, poate parea arogant insa daca tu nu te respecti pe tine si nu-ti oferi timpul si spatiul de care ai nevoie e posibil sa fii dezamagit. Sa nu te poti bucura de unele momente pentru ca stii ca ar trebui sa faci altceva.

Uneori imi tot fuge gandul la bloguri, la ce am zis si ce vreau sa fac. Privesc cu jale faptul ca pe blogul “englezesc” am doar un post scris si ala nu foarte bine.

Erau multe planuri, inca sunt, insa in tot contextul asta nu cred ca-si au rostul momentan.

Constientizez ca avem momente de care ar trebui sa ne bucuram asa cum trebuie si ma bucur din suflet ca, deocamdata, nu trebuie sa dau cu subsemnatul pentru a-mi lua 2-3 zile pentru o conferinta geniala si ca uneori pot primi un telefon “ieri” pentru ca azi sa fiu la o conferinta, iar la finalul ei sa am senzatia ca trebuia sa fiu acolo.

E un lux pe care mi-l permit, deocamdata, cu multe sacrificii dar si la fel de multe recompense.

Sunt intr-o perioada de creste care uneori se accentueaza si trebuie sa-mi dovedesc mie ca pot, momente in care totul trece in plan secund. Raman eu si promisiunile facute pentru niste proiecte foarte dragi mie, sau unor persoane sau poate unor clienti…

Si acesta e doar un exemplu de post in care eu vorbesc mai mult cu mine, sincer, imi vorbesc ca si cum acest laptop cu marginile albe este de fapt o oglinda, si in spatiul dintre aceste margini albe vad un prieten caruia ii marturisesc intamplari dar totodata un mare, mare multumesc.

Asa ca vreau sa-ti multumesc tie. Pentru toate stangaciile pe care mi le accepti, din cand in cand pentru comentarile care apar si ma fac sa zambesc ca un copil si totodata pentru ca uneori doar stai si citesti toate prostiile pe care le debitez uneori. Prostii in care cred si pe care le scriu ca poate te-ar ajuta si pe tine, la fel cum m-au ajutat si pe mine…

Share on Facebook

Toate cele trei motive sunt la fel de importante pentru mine si ordinea lor e pur aleatoarie, pur si simplu asa mi-au venit sa le scriu. Iar pentru tine, cel ce citesti aceste randuri aceasta va fi o ocazie sa ma cunosti un pic mai bine…

Hai sa incepem:

Primul motiv pentru care ar trebui sa fiu blogger la 11even il reprezinta faptul ca sunt unul din fondatorii pregateste-te.ro. Ceea ce inseamna 2 lucruri importante, pentru organizatorii 11even.

1 Voi scrie un review pe un blog nisat pe vorbitul in public, ceea ce reprezinta o parte din publicul lor tinta si astfel voi facilita “imprastierea” ideilor de la eveniment intr-un mediu propice.

Un alt lucru pentru care Pregateste-te mai este important in ecuatie este pentru ca vin cu partea de expertiza pe pe public speaking, voi putea contribui dintr-un punct de vedere realist la construirea imaginii 11even, in sensul ca voi spune exact de ce discursurile au fost sau nu faine, si mai ales care e diferenta intre 11even si tedx (care din punctul meu de vedere se adreseaza aceluiasi target)

Al doilea motiv important este prezentul blog.

Aici voi scrie o recenzie din punctul de vedere al dezvoltarii personale, voi scrie despre ce mi s-a parut mie interesant si mai ales ce voi folosi si aplica din speechurile participantilor. Cred ca fiecare invatam lucruri diferite din fiecare speech si evenimentele de genul acesta sunt mult mai valoroase decat multe carti de asa numita dezvoltare personala…

Involuntar am pastrat ultimul motiv pasiunea, cred ca este motivul ce le leaga pe cele doua de mai sus.

Imi place sa vorbesc in public si imi plac la nebunie oamenii care fac asta, imi place sa observ speech-uri si sa admir oamenii care-si infrunta o frica.

Cred ca undeva inauntrul nostru tuturor ne este frica de vorbitul in public, insa uneori alegem sa vorbim si sa ne pregatim pentru asta, mai mult pentru ceilalti. In esenta lui vorbitul in public are si o doza mare de altruism atunci cand este facut cum trebuie.

Sunt pasionat si imi place sa cunosc oameni faini, iubesc oamenii care fac lucruri in pofida tuturor greutatilor, ma las inspirat de ei si imi place sa le strang mana si sa le spun un bravo.
Cred ca o sa fie si foarte multi oameni faini in public si probabil  o sa si recunosc cateva figuri

Al treilea aspect legat de pasiunea mea tine exact de motto-ul acestui blog, si anume shaking up your craziness.

O sa fie 11 discursuri care inspira si incerc cat mai mult sa iau parte si sa intru in contact cu astfel de medii.

Sunt un dependent de discursuri inspirationale si cred ca o definitie definitorie pentru ele este SA DAI MAI DEPARTE.

Ok, o sa fie o sala plina de oameni la evenimentul propriu-zis insa impactul evenimentului nu se termina acolo, vor fi si mai multi oameni ce vor viziona aceste filme online.

In ultimul rand … imi place mult ideea, conceptul si mai ales provocarea pentru speakeri… si mi-a parut rau ca nu am ajuns la editia trecuta. Ba mai mult vreau sa cunosc si organizatorii

Acestea fiind spuse, tie cititorule sper ca ti-a placut “mica scrisoare de vanzari”, iar pentru cei de la 11even vreau sa le precizez pana acum nu prea am experienta in ceea ce priveste pozitia de blogger oficial, am scris din aceasta perspectiva insa cateva posturi despre conferinte pe care le poti viziona la rubrica Evenimente.

Share on Facebook

Ne e frica de ce am putea gasi si mai ales ce s-ar putea intampla daca dam curs propriilor porniri si idei traznite.

Cautam tot felul de scuze sa nu facem un anumit lucru, sa nu dam curs unor porniri.

Cred ca fiecare avem atat de mult frumos si potential in noi incat am fi surprinsi daca doar ne-am da voie sa gresim si sa incercam, sa nu ne fie frica.

Nu vreau sa scriu mult despre cum sa traiesti clipe de neuitat, iti prezint insa cateva filmulete care ma inspira sa fac lucruri mai iesite din comun.

Al 5-lea o sa te rog pe tine sa-l lasi in comentarii

Share on Facebook

Genul de activitate pe care o faci pentru ca trebuie, un obicei care e dezirabil social, de obicei inainte de somn, mai citesti putin cat adormi sau poate voiai sa omori niste timp in timp ce mergi cu autobuzul…

Era genul de activitate ce ma adormea instant, mai ales daca era o carte ceva mai stiintifica. Dupa 5-10 pagini o lasam jos si ma apucam sa mai fac miscare apoi reveneam. Si tot asa…

Si cred ca vorbele lui Cicero nu se mai aplica in zilele noastre caci toti avem cate o biblioteca mai mare sau mai mica-n casa, plina de carti de care nu ne atingem cu anii:

Insa, toate astea s-au schimbat intr-un mod mult mai placut.

Am participat la un curs de photoreading. Si daca esti ca mine probabil ai inceput sa-ti zici aceleasi lucruri pe care mi le-am zis si eu…

Alta strategie de marketing, nu e posibil sa citesti 1 pagina pe secunda si sa si retii ceva din pagina respectiva. Niste unii si-au dat seama cum pot face muuulti bani si au inceput sa prosteasca oamenii cu un proces de marketing bine pus la punct.

Si nu mint cand spun ca exact cu o atitudine de genul acesta mi-am zis ca o sa merg la curs. Am zis sa incerc inainte sa judec.

Dupa 2 zile spun cu tarie ca photoreadingul e un training si o tehnica ce e distrusa de marketingul direct de prost calitate. E incredibila si ar trebui “vanduta” ca atare, e un proces fenomenal pe care-l poti aplica in multe domenii din viata ta insa unii au facut din el procesul minune si nu e chiar asa.

Dupa 2 zile zic ca un curs de citire rapida e total irelevant pe langa acesta pentru ca inveti si asta in cadrul fotocitirii. Asta in caz ca te gandeai ca e un fel de citire rapida.

Pe scurt, inveti sa te joci citind, cel putin asta e senzatia mea acum.

Am facut (si invatat) photoreading-ul cu toate ca dormisem doar 2 ore intr-una din seri.

Daca in mod normal luam o carte si incercam sa o citesc probabil adormeam instant, ar fi fost somniferul perfect….

Insa prin tehnicile de fotocitire si implicit stimuland copilul din mine m-am energizat citind.

Cred ca asta a fost principalul soc pe care l-am avut, in loc sa depun eu energie in citit, inca am impresia ca ma incarc cu energie prin citit si e wow, un adevarat mindfuck.

Procesul nu e atat de complicat insa e al naibii de frustrant pe alocuri asa ca recomand din toata inima sa treceti printr-un proces de invatare alaturi de un specialist ca si Connie, care e una din cele mai calde persoane pe care le-am cunoscut pana in prezent.

Pasii pe care trebuie sa-i faci pentru a fotociti sunt chiar simpli, pe alocuri logici partea grea insa e sa:

Te lasi sa gresesti, sa accepti ca nu o sa retii totul dintr-o carte. 

Sa recunosti ca cititul este o activitate foarte subiectiva si sa mergi mult mai mult pe ceea ce-ti spune intuitia.

Creierul tau inregistreaza constient un numar mic, infim, din informatiile pe care le primeste secunda de secunda. Fotocitirea se foloseste exact de lucrul asta.

Cum functioneaza?

Cred ca, cheia consta in 2 lucruri…

In a-ti stabili obiective si scopuri inainte de a citi, apoi sa mergi mai departe si sa-ti pui 10-15 intrebari ale caror raspunsuri sa le gasesti in cartea respectiva.

Nu facusem asta cu nici o carte in viata mea, luam cartile si le citeam pentru ca mi se pareau interesante, insa nu mi-am pus niciodata, pe hartie un scop in legatura cu o carte.

Al doilea lucru de impact pentru mine, este ca iti faci mindmap-uri pe baza cartilor, astfel internalizezi mai bine informatia.

Am citit 5 carti in doua zile si simt ca am ramas cu mai multe fata de a o citi din scoarta-n scoarta.

De fapt pe una dintre ele o tot citeam pe autobuze de vreo 2 saptamani si nu am reusit sa o termin.

Dupa un proces de fotocitire am ramas cu mai multe informatii fata de cele 2 saptamani. In 2 ore am invatat din cartea respectiva mai multe decat facusem in 2 saptamani.

Si la final am putut sa zic ca probabil as fi fost frustrat la finalul cartii daca continuam cu cititul “cuvant cu cuvant” pentru ca, nu am gasit in cartea respectiva informatiile pe care eu mi le-am dorit.

Cu orice carte treci prin 5 pasi simpli.

1. Pregatirea

Cel mai important pas din pregatire este sa-ti raspunzi la intrebarea: DE CE vrei sa citesti cartea respectiva?

2. Previzualizare

Citesti prefata, copertile si eventual si putin din cuprins ca sa-ti confirmi (sau nu) daca cartea respectiva iti poate satisface nevoia de cunoastere (toate astea intr-un minut).

3. Fotocitire

Acesta e un proces pentru nonconstient, treci prin carte pagina cu pagina fara sa o citesti, te folosesti de fotofocus si daca poti vedea imaginea 3d de mai jos inseamna ca stii sa il practici deja (se cheama stereograme si pana la cursul acesta ma frustrau foarte tare pentru ca nu puteam sa le vad).

4. Postvizualizarea

Acesta este momentul in care treci, aleatoriu, prin carte si pe baza unor cuvinte declansatoare iti pui intrebari.

5. Activarea

Ultimul pas este si cel prin care te apropii cel mai mult de ceea ce intelegem noi prin citit, insa folosesti 2-3 tehnici de citire rapida pentru a-ti gasi raspunsurile la intrebarile pe care ti le-ai pus mai devreme.

Scriind randurile de mai sus ma simt de parca as fi descris nu stiu ce tehnica de kungfu cand e de fapt un proces simplu si creativ la baza…

Ceea ce e si mai ciudat e ca dintr-un Toma Necredinciosul, acum a ajuns fotocitirea sa mi se para un instrument ce ar trebui predat prin clasa a II-a sau a III-a pentru a nu mai ne tortura copii.

E un proces rapid la baza insa e mult, mult mai relaxant.

Personal imi place atat de mult pentru ca este un proces creativ.

Da, poti castiga foarte mult timp in comparatie cu cat timp ti-ar lua sa citesti cartile respective cuvant cu cuvant si sa ramai poate cu mai putin. Insa in final pe mine ma stimuleaza si m-a facut sa vad cititul ca pe o activitate extrem de captivanta si antrenanta.

Poti gasi articole despre cursul de photoreading si pe:

1 carte pe saptamana

Motivonti

Concediaza-ti Seful

Obiceiurile Maiestriei

Toti 4 (and more ) am facut cursul cu Connie Larking de la Myphotoreading.

Il recomand cu, caldura iar pe final te las si cu un video in care Connie explica ce inseamna:

Share on Facebook

Mi-e frica sa ies din casa pentru ca e posibil ca o fata draguta sa-mi zambeasca, mi-e frica sa merg pe strada ca poate apar 3-4 baieti de cartier, intr-un grup si ma vor jefui.

Mi-e frica sa ies din casa pentru ca afara sunt multi microbi pe care-i pot lua din aer, daca racesc si mor?

Mi-e frica sa ies din casa si punct, mi-e frica…

Insa cel mai tare mi-e frica astazi de faptul ca pot schimba ziua cuiva, pot sa-i transform ziua dintr-una oribila in una mai frumoasa, mai zambareata…

Nu facem extrem de multe lucruri pentru ca ne este frica si deseori ne este frica de lucruri ireale, lucruri care au sanse foarte mici de realizare…

Uitam ca frica e doar o iluzie, una foarte puternica ce-i drept, dar in final, doar o iluzie pe care o putem spulbera cu putina actiune (repetata).

Frica reprezinta ceea ce credem noi ca o sa se intample in situatia in care….

Dar situatia pe care noi ne-o inchipuim e posibil sa nu vina niciodata!

Observ in jurul meu o dorinta de imunizare in fata fricii, cand imi povestesti cum vrei sa devii imun la frica, sa nu mai simti deloc frica de… [completeaza tu motivul], e ca si cum mi-ai spune cum vrei sa devii un ROBOT!

Frica e doar o emotie, in momentul in care reusesti sa o canalizezi, in momentul in care inveti sa o folosesti in scopuri constructive, devii un om curajos.

Curajul inseamna sa-ti fie frica si totusi sa continui…

Asa se fac campionii!

In spatele fiecarui campion se afla multe mici momente si esecuri care l-au scluptat in ceea ce a devenit astazi, dupa cum spunea Nadal candva:

“Marii campioni nu sunt doar cei care pot castiga in fiecare saptamana.”

Vedem la oamenii din jurul nostru doar bucuria si reusitele de care au parte insa deseori, in spatele lor sunt un lant de evenimente mai putin fericite, sunt nopti nedormite de emotie, sunt perne infundate in lacrimi de nervi…

Deseori frica are puterea de a ne paraliza, de a ne face sa fugim.

Totul e doar in mintea ta! Mai bine sa iei o decizie proasta si sa suporti consecintele decat sa nu iei nici o decizie, nu lasa frica sa te paralizeze…

Imi plac foarte mult sportivi si mai ales cei de calibru…

Prin natura meseriei lor sunt nevoiti sa infrunte frica zi de zi, antrenament de antrenament…

Unul din sportivii mei favoriti e Michael Jordan asa ca pe final o sa-l las pe el sa incheie acest articol cu un filmulet si cateva citate:

I know fear is an obstacle for some people, but it is an illusion to me . . . Failure always made me try harder next time.

I can accept failure, everyone fails at something. But I can’t accept not trying

Tie de ce iti este frica astazi?

Share on Facebook

Senzational!

Participa acum, ai sansa sa castigi un pix BIC!

Ocazie unica! Achizitioneaza produsul x la pretul redus cu 1%.

Ce e si mai ciudat e ca incepe campania electorala si prin asta ma refer la bataile care o sa fie pe un kg de sare aruncat dintr-un camion de nu stiu ce burtos ce candideaza la primaria din BaiCoi

Nu mai stiu exact anul dar la un astfel de butic organizat la fundul unui camion, se arunca cu mezeluri si alte produse de alimentatie. Nu am vazut in viata mea asa ceva:

Oameni care se calcau in picioare, la propriu. Scandal. Tipete. Batai. Si zambete meschine cand mai prindea careva cate un pateu.

Interesant era ca unii aveau asa numite haine de firma, si multi dintre ei nu aratau ca niste oameni care CHIAR ar avea nevoie de acel ajutor.

Avem o gena in noi care ne spune “E GRATIS, HAI SI NOI!”.

Nu cred in lucruri gratis, mezelurile alea pentru care se bat unii au un pret mult mai mare fata de cel din magazin.

Sa revenim insa, cine naiba face concursurile astea?

Cu premii “senzationale”?

Unele apar pe la tv si ma socheaza mai tare decat reclama de la profi.

Altele apar pe net, unele sunt si motiv de spam.

Inteleg ca poate nu ai bani si vrei sa faci un concurs pentru blogul tau. Dar e ca si cum as face acum un concurs pe changer cu…

Al 10lea comentariu castiga o pereche de sosete purtate de mine!

Ocazie unica!

Tot ce trebuie sa faci e sa scrii un comentariu la acest articol, sa-mi spui cat de mult iti doresti sosetele pe care o sa le port eu astazi.

Serios acum, cine le face?

Ce e in capul lor?

Inteleg ca poate atrag prostimea,  multimea, insa cu ce pret?

Sursa Foto

Share on Facebook

Apoi am dat de 2 filmulete care spun mai mult decat as putea eu sa o fac.

Fiecare avem muntele nostru, sau zidul nostru peste care ar trebui sa trecem pentru a ne indeplini visurile. Imi place mai mult metafora cu muntele, cred ca e mai aproape de realitate.

Asadar, care-i muntele tau?

Care-i obiectivul, dorinta ce te face sa te trezesti dimineata pentru a deveni mai bun la acel lucru?

Care-i provocarea care te face sa transpiri doar cand te gandesti la ea?

Care-i lucrul din viata ta care acum pare imposibil, pare un gand frumos, un vis ce nu are sanse sa devina realitate dar pe care ti-l doresti foarte tare.

Tind sa cred ca nu o sa fie un Bentley sau vreo excursie in Caraibe, am impresia ca muntele tau e un lucru mai maret si cred ca tine de tine, e o abilitate pe care vrei sa o dobandesti sau ceva ce vrei sa devii.

In ce domeniu vrei sa fii cel mai bun din lume?

Cine te opreste?

Ce faci zilnic pentru asta?

Oamenii care urca muntii se pregatesc in fiecare zi pentru acest scop, chiar si atunci cand sunt accidentati si extenuati tot isi fac timp pentru a trece iar prin planuri pentru a le adapta.

Ce faci astazi pentru a urca pe muntele tau maine?

Te las cu cele doua filmulete, sper ca o sa-ti placa la fel de mult.

In final cred ca pentru a urca pe muntii personali ne trebuie 1% Inspiratie si 99% transpiratie.

Share on Facebook

Ajungem sa fim nemuritori doar daca contam cu adevarat pentru cei din jurul nostru.

Imi aduc aminte de povestile pe care le-am auzit de la diversi bunici, ai mei sau ai altor prieteni, despre cum era sa cresti cand erau ei copii. Cum era mereu o teama de razboi, de foamete, sau de securitate – mai tarziu.

Cum moartea era “un lucru” prezent in viata lor cotidiana.

Candva cimitirele erau in centrul orasului, acum ar fi puse in cele mai indepartate colturi ale comunitatilor in care traim.

Cred ca pentru a trai cu adevarat trebuie sa intelegem, sa acceptam, sa realizam ca intr-o zi vom muri.

Ba mai mult, acea zi e mult mai aproape de cat ne-am inchipui-o noi.

Ne facem planuri ca si cum am trai inca 20-30 de ani de acum inainte, insa e posibil ca la orice colt de strada sa intre un dobitoc cu masina-n tine si tu sa nu ai nici o vina.

In momentele alea nu vei mai avea formulari de genul “intr-o zi”.

“Intr-o zi” e formularea oamenilor care cred ca vor trai vesnic, mai ales daca printre acele lucruri pe care spunem ca o sa le facem intr-o zi se numara propriile visuri, propriile ambitii si magia personala.

E ciudat, insa am impresia ca moartea a devenit o chestie “popcorn”. A devenit o imagine pe care o vedem la televizor si ni se pare ca e “activitate” ce tine de benzile desenate.

Vedem filme de actiune in care mor actori pe capete dar am ajuns sa intelegem ca e doar ceva metaforic, stim ca ei de fapt se vor intoarce din morti o data cu strigarea “Taiati”.

Imi aduc aminte cat de prezent am fost zilele in care mi-a murit cineva drag. Dintr-un concept teoretic a devenit “ceva” cat se poate de prezent, a devenit o realitate.

Nu mai exista pentru mine intr-o zi, nu exista o sa fac asta candva.

Intr-un mod magic, aveam (si imi faceam) timp pentru tot ceea ce era important pentru mine in acele momente, apoi au inceput filmele si intreaga spalare pe creier sa-si reintre in fire si iar moartea era ceva distant, filozofic, un lucru care mie nu o sa mi se intample.

Si nu zic astea ca si cum m-as astepta sa descopere nu stiu ce cercetatori britanici secretul nemuririi, o zic dintr-un punct de vedere strict metaforic.

Asa ca te rog sa te intrebi macar astazi, daca tu ai muri in aceasta saptamana ce ai face?

Raposatul Steve Jobs are un discurs fenomenal pe aceasta tema, sau care cuprinde si acest punct de vedere.

Genul de discurs pe care l-am vazut de 10 ori pana acum si tot nu ma satur de el, te invit sa-l mai vizionezi si tu inca o data alaturi de mine (sau poate chiar in premiera):

Share on Facebook

Cred ca esecul reprezinta pentru succes ce e transpiratia pentru sport. Nu pot exista una fara cealalta, ba mai mult prima arata intensitatea dorintei si a efortului ce este necesar pentru ca rezultatul sa apara.

Imi zboara iar gandul la cate esecuri induri pana sa renunti. Octavian Paler zicea ca omul e mai maret cu cat incearca mai mult imposibilul. 

Incercam de mult prea putine ori imposibilul. Ne oprim prea des la “merge si asa”.

Insa sunt oameni, simpli, ca mine si ca tine, care nu se opresc. Continua pana-si vad visul cu ochii, continua pana reusesc indiferent prin cate esecuri trebuie sa treaca pentru aceasta.

Am dat peste discursul de mai jos din intamplare si am inceput sa ma gandesc la schimbarea de paradigma prin care omul acesta a trecut.

Nu doar ca a revolutionat ceea ce inseamna scoala si s-a jucat cu statutul de profesor dar a provocat standardele si normele comunitatilor in care a patruns.

Brusc un profesor nu mai poate fi respectat in comunitatile respective doar pentru ca este profesor, trebuie ca oamenii din comunitate sa devina mai buni, sa invete si sa aduca un plus de valoare.

Prin cate incercari a trebuit sa treaca pana sa-si dea seama ca daca educa bunicile va avea succes?

De unde i-au venit ideile si cine l-a sustinut de-a lungul timpului?

De unde si cum si-a gasit motivatia pentru a continua?

Sunt doar cateva intrebari pe care eu le am, insa acestea palesc in momentul in care vizionez discursul.

Voi incheia cu un citat din Mahatma Gandhi. ”Mai întâi te ignoră, apoi râd de tine, apoi se luptă cu tine, şi apoi tu învingi.”

Share on Facebook

Prieteni, familie, frati, surori, parinti, oameni alaturi de care am copilarit, persoane carora abia asteptam sa le impartasim noile idei si visuri.

Oameni care ne enerveaza prin autobuze, persoane pe care iti vine sa-i bati pentru ca au lovit un caine neajutorat.

Persoane alaturi de care te inhaitezi la provocari, prieteni ce te motiveaza sa alergi un maraton ba mai mult sunt dispusi sa te sune in fiecare dimineata sa vada daca te-ai trezit si ai alergat kilometrul pe care ti l-ai propus pe astazi.

Suntem incojurati de oameni ce o sa-ti puna bete-n roate si oameni care o sa te ajute sa ajungi pe alte culmi, o sa te ajute sa ajungi pe culmile implinirii personale.

Uneori nu ne luam nici o secunda sa vedem ce fel de oameni avem in jurul nostru, primim ce ni se da, fara sa ne punem prea multe intrebari.

Ocazional te intrebi cum de nu te-ai mai vazut cu Popescu sau cu Albescu de un milion de ani. Nu stii sa-ti dai un raspuns, poate nu s-au aliniat planetele, poate nu vor ei si alte posibile ipoteze.

Prin toti acesti oameni sunt doua categorii aparte de oameni.

• Oamenii care-ti fura visele
• Oamenii care cred in tine (si ti-o arata prin sustinerea acordata).

Vreau sa-ti vorbesc astazi de oamenii care-ti fura visele

Acum aproape 3 ani m-am hotarat ca vreau sa devin trainer, mi-am zis mie insumi ca imi place la nebunie sa fac asta.

Cum ziceam de curand “Iubesc meseria asta, e genul de “slujba” pe care ma vad facand-o si la 80 de ani cu aceasi pofta de invatare si daruire”.

Ca un baiat dragut ce sunt am apucat si mi-am anuntat 2-3-4 prieteni.

Printre acesti prieteni erau multi oameni pe care-i cunosteam doar de 1 an, maxim 2. Persoane pe care le-am cunoscut cu ajutorul activitatilor de voluntariat, sau prin oameni pe care i-am cunoscut astfel.

Mai toti acestia mi-au zis lucruri de genul: foarte tare, genial, abia astept sa vin la un training tinut de tine.

Insa pe langa acestia am discutat cu un prieten pe care-l cunosc din fasa. Genul de om care mereu a fost langa mine. Un telefon si ar fi fost in stare sa strabata tara doar ca sa ma vada bine, sau cel putin asa credeam (inca cred pe alocuri).

Cand i-am povestit ca vreau sa devin trainer (si explicat ce inseamna) mi-a zis ceva de genul:

Pe cine ai putea tu vreodata sa inveti ceva? Cum adica sa te plateasca PE TINE cineva sa-l inveti ceva?

In aceste cateva cuvinte a spus mai multe despre relatia noastra decat a facut-o in cei 18 ani de cand ne cunosteam.

M-a durut. Brusc, am uitat de tot ceilalti care mi-au spus lucruri frumoase, am uitat de toti oameni care m-au sustinut si au incercat sa ma ajute de la inceput.

Gandul meu era doar la ceea ce mi-a spus unul dintre cei mai buni prieteni.

Privind inapoi imi dau seama ca daca nu ma trezeam acest prieten foarte bun s-ar fi transformat intr-o persoana care mi-ar fi furat visul.

Stiu ca suna dur… persoane care-ti fura visurile…

Dar exact asta sunt!

Sunt persoane care cu doza lor de negativism, neincredere si frica sunt in stare sa te faca sa nu-ti mai urmezi visurile, toti cunoastem macar 1-2 oameni de genul. Ceea ce e mai trist e ca uneori suntem si noi un astfel de specimen.

De fiecare data cand cineva iti spune ca nu poti, fie ca e propriul tata, sange din sangele tau sau un un strain pe care abia l-ai cunoscut.

Priveste-l in ochi si observa doza de frica, constientizeaza ca e posibil ca datorita lui… TU sa nu incerci sa faci ceva maret.

Cel mai bun pe care poti sa-l faci cand intalnesti oameni de genul e sa le intorci spatele si sa-ti continui drumul.

Sa le arati ca se poate, ba mai mult ca o sa si faci, o sa fie greu dar in final o sa merite!

Americanii au o vorba interesanta legata de acest subiect:

Daca stai alaturi de caini o sa capeti purici.

Oricat de tare ai fi tu, spunandu-ti mereu ca acesti oameni nu o sa te influenteze… Da-mi voie sa-ti zic ca de fapt, te minti.

E imposibil sa nu fii influentat de oamenii cu care stai. Pentru ca multi dintre ei sunt ca o moara stricata care-ti spun mereu ca nu poti, prieteni care sunt atat de draguti ca la fiecare esec vor sa-ti aduca aminte ca e imposibil si nu se poate.

Ce poti face cand simti ca in jur oameni de genul?

• Intoarce-le spatele si arata-le ca poti!
• Incojoara-te de persoane cu aceleasi visuri ca si tine
• Cauta oameni pozitivi (chiar daca-i gasesti doar prin carti).
• SCHIMBA CEVA!

Imagineaza-ti cati oameni i-au spus acestuia: “nu poti sa zbori”.

Ca nu iti poti construi o pereche de aripi si sa zbori cu ele!

Se pare ca el nu i-a ascultat…

Povesteste-mi de cate ori ai fost oprit de o persoana de genul. Ai trecut peste? Cum?

Share on Facebook