Ma gandeam de cate ori am auzit cuvantul atitudine din partea marilor speakeri, marelor personalitati ale lumii, si defapt de cate ori am auzit cuvantul, din partea oamenilor pasionati, care chiar fac ceva cu propria viata…

Cred ca de prea multe ori, si totusi cati dintre noi chiar luam in considerare acest lucru…

De cate ori, fiind prinsi la inghesuiala cedam psihic, si incepem sa dam vina pe cei din jur, pe lucrurile exterioare. Pentru ca noi am luat o decizie infulentati prea tare, fiind, de starea de spirit. E normal sa fii agresiv cand te simti “atacat”, cel putin la mine asa se intampla.

De cate ori te-ai surprins, dupa o seara cand ai injurat pe cineva, sau mai rau ai devenit prea violent fata de acea persoana, ca-ti pare rau a doua zi.

Defapt ai remuscari puternice a doua zi, si te simti prost ca te-ai lasat prada “impulsului”. Si incepi sa gasesti tot felul de argumente rationale pentru actiunea ta.

De cate ori ti s-a intamplat sa nu stii cum ai ajuns sa faci lucruri ce-ti dauneaza pe termen lung. Doar pentru ca ai fost  “prins” de uraganul de emotii ce te-a surprins pe o mare tulbure…

E urat sa ai regrete pentru ca nu ai stiut cand sa zici stop unei emotii. Cand nu ai stiut sa o controlezi.

Ca pana la urma, tu esti barbat si ai fost invatat ca barbatii nu au emotii, ei trebuie sa fie puternici, sa fie de fier. De neclintit in fata primejdiilor.

Si e aiurea, ca nu suntem roboti, ba mai mult…

Cateodata avem emotii mult mai puternice ca o femeie, dar un barbat adevarat (in viziunea mea…) a invatat sa-si controleze emotiile. A invatat sa aibe destul curaj sa-i spuna cuiva “vorbim maine despre asta” doar pentru ca stie, ca daca ar continua in clipa respectiva, ar insulta, ar deveni violent. Ar avea un raspuns mult mai prost la problema.

E o adevarata arta sa inveti sa-ti pastrezi calmul in momente de rascruce, in momentele in care toata lumea tipa. Tu sa-ti fi pictat un suras pe fata, care tipa la toti cei din jurul tau… “Vor fi probleme si mai mari”.

E ciudat sa cedezi asa usor in fata unor emotii, pe care cu putin antrenament ai putea sa le invingi. Sa nu-ti mai conduca ele viata, ci tu sa fii cel ce decide reactia ta la cele din jurul tau.

Eu inca ma chinui sa ajung, sa-mi controlez majoritatea reactiilor. Sa stiu mereu ce si cum fac, de ce fac un lucru. Si mai ales de ce adopt o anumita atitudine fata de o persoana sau alta. Nici nu stiu daca e posibil sa le “controlezi” pe toate. Insa incerc sa imi controlez cat mai multe.

Sa fiu ala calm, in mijlocul uraganului tipand DOAR ATAT POTI?

E un drum lung pana acolo, dar am un atu… Stiu ca poti mereu sa-ti alegi reactia la cele ce se intampla in jurul tau. Poti sa dobandesti suficienta inteligenta emotionala si sociala incat tu sa fii cel care-si conduce viata. Cel care ia deciziile.

Nu doar sa fii o marioneta care reactioneaza la ce se intampla in jurul tau. E urat sa fii o papusa influentata atat de usor. Chiar nu vrem oare, mai mult de la noi?

Mi-am luat si eu palme de la viata, si suturi in fund pentru ca nu am vrut sa imi invat lectiile. Eram prea orgolios, prea mandru de mine. Zicand mereu ca am facut lucrul bun, chiar daca a insemnat uneori scandaluri si rezolvari de situatii in modul cel mai primitiv posibil. Prin bataie, sau reactii ce se apropiate de aceasta.

Vrei solutia usoara, si perfecta la toate problemele tale? O gasesti mai jos…

Pentru restul va trebui sa muncesti, sa gresesti, sa inveti si sa gresesti iar. Sa-ti pastrezi calmul si motivarea. Si sa le razi in fata celor care-ti zic ca nu se poate.

DREAM BIG!

Caci in final, viata ta depinde doar de tine! Si tu esti singurul responsabil pentru ceea ce se intampla in ea, sau cu ea. Chiar daca uneori e greu sa recunosti asta.

Share on Facebook