Monthly Archives: March 2010

Experiente de neuitat

March 23, 2010   Razvan Olaru   2 Comments

De-a lungul timpului am tot vorbit cu lumea, despre experientele de neuitat de care fiecare am avut parte, fie ca sunt foarte negative ori din contra, lucruri cu, care vrei sa te lauzi cat mai mult.

Ceea ce vad eu ca o experienta de neuitat, si mai ales mi s-a povestit de foarte multe ori despre asta, e programul de “Exchange” din cadrul Aiesec.

Recunosc, sunt si foarte subiectiv…

Anul trecut, prin primavara eram, impreuna cu o prietena, coordonatorul a 20 de oameni, dornici sa plece in exchange.

Acum peste aproape un an, am auzi povestile extraordinare ale acestor oameni, povesti ce s-au scris in programul de exchange, sau cu ajutorul lui mai bine spus.

Personal, vreau sa merg intr-un astfel de stagiu de practica, insa nu sunt convins daca sa merg pe partea de training sau altceva…

Ma gandesc la destinatii “exotice”, unde pot avea un impact mai mare… Un loc unde pot aplica tot ceea ce am invatat in Aiesec Bucuresti, dar mai ales in AIESEC Iasi…

Vin in fata ta cu o provocare…
Tu ce vrei sa faci vara asta?(sau anul acesta)

Ai oportunitatea, sansa (cum vrei tu sa-i zici) sa mergi intr-o tara straina, sa fii primit acolo de oameni primitori care sa te ajute la acomodarea cu noua cultura in care te afli. Sa mergi la party-uri, si sa cunosti orasul…

Vei pleca din tara pregatit/a dupa o conferinta foarte tare, in stilul caracteristic AIESEC, iti vei face o gramada de prieteni carora sa le impartasesti ceea ce vei invata.

Si mai mult decat toate acestea, te vei schimba in bine, vei fi nevoit/a sa te adaptezi anumitor schimbari, si sa iesi din zona ta de confort, sa inveti lucruri specifice domeniului in care activezi, ca dupa aceasta sa revii in tara si sa poti avea un impact mult mai mare.

Daca te-am facut curios,te rog sa intri… AICI

Enjoy…



Promise yourself to live your life as a revolution and not just a process of evolution.

Tot Articolul

10 pentru primul meu calculator

March 22, 2010   Razvan Olaru   6 Comments

Lavinia a inceput o noua campanie, care ma face sa zambesc intr-un fel sinistru, imi place defapt mai bine spus iubesc sa vad oameni care fac lucruri “caritabile” sau mai bine spus care incearca sa ajute oamenii folosindu-se de ceea ce au deja, fara sa caute sute de motive si scuze sa nu o faca.

Campania se numeste “10 pentru primul meu calculator” si mai multe despre acesta puteti gasi aici.

La aceasta campanie a initiat un mic concurs care mie-mi suna mai bine a leapsa, asa ca pentru mine brusc concursul a devenit o leapsa… E una simpla chiar, sa vorbesti despre primul tau calculator si cum te-a ajutat, influentat el :-)

Primul meu calculator defapt, nu a fost al meu…

Dar undeva prin anul 2000, a poposit in dormitorul meu un calculator, pe care sora-mea il folosea pentru a-si redacta licenta…

Insa diminetile era AL MEU :-)

Ce a insemnat asta pentru mine?

Deja luasem contact cu lumea calculatoarelor, stiam ce-i ala mIRC, cum sa te loghezi, cum sa joci si mai ales invatasem deja cum sa instalez programe si jocuri (mare descoperire, mi-a fost de mare folos pana acum), insa tin minte ca, cu ajutorul acestui calculator am dat peste documente word ce defapt erau eseuri ori carti… Mare descoperire…

Pe langa diminetile cand foloseam calculatorul pe post de motiv pentru a ne strange cati mai multi prieteni acasa la mine, am inceput sa scriu la el…

Imi venea atat de greu la inceput, stiam tastatura dar inca nu aveam viteza, si brusc am inceput sa ma joc la el, scriind articole din reviste doar pentru placerea de a scrie, uneori mai debitam singur anumite lucruri, suparari…

Acum ca stau sa ma gandesc pentru prima oara la asta, cu ajutorul acelui calculator am inceput sa scriu prima oara, si sa ma calmez prin scris, sa ma cunosc mai bine.

Tin minte si acum toate detaliile, soarele ce-mi batea in monitor si-mi lumina in acelasi timp chipul, zgomotul masinilor ce plecau spre servici si copii care invatau dimineata agitandu-se, iar eu eram treaz, mandru` de acel calculator, stateam si scriam, incercam sa descriu cat mai bine in scris ceea ce simteam. Imi pare rau ca nu am salvat undeva acele scrieri, probabil m-as amuza…

Apoi a inceput si partea ce ma ajuta la scoala, calculatorul ala m-a fortat sa invat mai bine engleza, pentru ca trebuia neaparat sa stii aceasta limba straina pe care eu o vorbeam si o intelegeam deja pe cale orala bine, caci pentru cunoscatorii care inca au mai prins… Traiasca Cartoon Network.

Insa acest pentium 2 (cred, inca nu eram pasionat de piese…:-) ) m-a invatat sa scriu si sa citesc in engleza, pentru ca documentele alea dragute, erau majoritatea in engleza…

La partea de scoala, jucandu-ma am descoperit si toate programele din pachetul Office, iar apoi am inceput sa le fac pe la scoala, deja ma jucam in ele, combinand cunostintele de engleza cu firea mea fooooaaarte curioasa a rezultat cunoasterea primara a programelor :-) .

Ce-i drept nu am avut internet la primul calculator, probabil m-ar fi ajutat si mai mult, insa ma bucur ca am putut sa profit de acest calculator timp de cateva luni, dupa a urmat o perioada fara (cred vreo 2-3 ani), ce-i drept nici nu prea aveam nevoie de el, si ma bucur ca nu am avut inamicul in casa atunci.

Caci probabil as fi inceput sa ma joc prea mult la el, prea mult pentru varsta mea cel putin…

Dupa ce m-am despartit de minunata inventie, am inceput sa mai frecventez salile de calculatoare (cam mult ce-i drept), si am facut cunostinta cu internetul, care a avut un impact urias asupra propriei personalitati… inca are, caci pana una alta sunt activ pe retelele sociale, prea mult ce-i drept…

Daca e sa trag linie dupa aproape 10 ani de cand a avut loc intalnirea mea cu minunata inventie, as zice ca a fost unul din  lucrurile care m-a ajutat sa evoluez enorm, care mi-a oferit un refugiu in care sa-mi revars impulsivitatea, uneori facea tranzitia intre un obiect de divertisment, sau ma rog pentru divertisment, si un obiect pentru educatie si creativitate…

Dau leapsa mai departe spre Mihail Musat , Lucian Ghinda, Alin Iventa, Zeno (Popovici), Pandutzu si la oricine altcineva care vrea sa raspunda :-)

Tot Articolul

Gandurile de ieri

March 16, 2010   Razvan Olaru   No comments

Ciudat… am in fata mea o pagina alba… si multe ganduri de varsat pe hartie, sau ma rog pe ecran.

Ma gandesc sa scriu despre ONS-uri si ce cred despre ele, despre dezvoltare personala, despre schimbare si acceptarea prezentului, despre atat de multe lucruri incat… nu scriu deloc.

E o stare de spirit putin cam ciudata, ma asteptam azi la o zi calduroasa ce sa sustina weekendul plin de soare ce l-am avut, insa se pare ca m-am inselat.

Ar trebui sa motivez oamenii, dar azi nu ma pot motiva nici pe mine, inca de dimineata am dus lupte cu mine insumi pentru trezire si plecat de acasa, intr-un final, dupa multe negocieri am castigat.

Ma gandesc la relatii, la relatiile serioase de care tot aud in stanga si in dreapta, si la genul de relatii in care sunt eu implicat, si brusc sunt pe ganduri…

E placut, e frumos si chiar motivant, dar consuma mai mult timp si cateodata chiar mai multa energie… dar e placut, e un sentiment minunat sa stii ca esti “dorit”.

E foarte tare sa stii ca poti face ce-ti place, ca faci lucruri din pasiune, si mai ales cand cunosti 3-4 oameni care ti-au zis “pe fata” ca te admira, insa realizez acum ca astea sunt doar mangaieri pe umarul orgoliului, care nu ar trebui sa ma influenteze deloc.

E trist totusi cand uneori te duci la somn stiind ca nu ti-ai luat cele 10-20 minute promise tie zilnic, e si mai ciudat cand stii ca nu ai facut nimic pentru tine, sau din proprie initiativa ci ai fost aruncat din stanga-n dreapta de catre inertia lucrurilor.

E frumos cand stii ca ti se intampla foarte rar asta si seara cand ajungi in pat esti deseori fericit pentru ca intr-un fel sau altul iti urmezi visele, si esti ghidat pe stradutele vietii de catre pasiune.

Imi place la nebunie sa traiesc si mai ales sa explorez de la locuri necunoscute (inca) la persoane…

Sunt ghidat din ce in ce mai mult de catre intuitie si oportunitatile ce mi se ofera, insa ma gandesc tot mai des la bani, si anume la banii care-mi lipsesc pentru a duce un trai cat de cat decent, si putin confortabil.

Ma gandesc la lipsuri dar si mai mult la lucrurile ce deja le am in propria viata, lucruri care ma fac sa zambesc si care ma ajuta zi de zi, persoane care sunt langa mine atunci cand am nevoie de ele, dar si unele care-mi zic in mod indirect, observandu-le, ca trebuie sa lucrez mai mult.

Sunt constient ca trebuie sa invat sa ma focusez pe un singur lucru, sa le iau pe fiecare-n parte si sa le atac cu toata pasiunea de care pot da dovada!

Tipand ca un discrierat “IT`S TIME TO START LIVING” ori “it`s now or never”, sau alte citate motivationale de genul…

Gandul imi sta cam prea mult la dezvoltare personala si putin la reflectare personala, ma gandesc mult prea putin la lucrurile ce le-am facut deja si de care ar trebui sa ma bucur…

Ma bucur ca astea-s gandurile care le aveam ieri, iar azi intr-o noua zi plina de soare, cel putin dimineata, ma gandesc la mult mai putine lucruri, si foarte multe vesele.

Abia astept sa ma apuc de goal setting cu echipa, si sa ma duc la alte intalniri… defapt sa ma duc la o intalnire “corporate” in cadrul AIESEC dupa aproape 5-6 luni, e revigorant gandul.

Tot Articolul

Fara gelozie

March 13, 2010   Razvan Olaru   8 Comments

Azi am realizat, poate mai bine spus constientizat, cat de putin ma manifest cand vine vorba de gelozie.

Sigur mai simt cate un impuls, insa imi traiesc emotia, o savurez pentru a putea sa ma bucur cu adevarat de viata.

Am toate motivele sa fiu gelos 24 de ore pe zi, insa nu fac asta nici macar o ora pe saptamana…

De ce?

Pentru ca cel care este gelos este controlat, si toti am simtit sau vazut cel putin o data asta…

Atunci cand esti gelos te lasi condus de emotii, si sunt multi prin inchisori care au ajuns acolo pentru ca nu si-au controlat impulsul!

Nu am descoperit secretul vietii fara de moarte insa gandindu-ma, mi-am dat seama cam ce am facut eu sa ajung aici…

1. Nu ma compar cu nimeni…

E ca un fel de crez, si cand ma compar o fac doar pentru motivatie!

ATAT!

Atunci cand te compari cu ceilalti (in ritm constant), devii nesigur si incepi sa ai griji de genul daca-mi fura iubita?

Uite el are defapt mai multi bani, e mai frumos si e mai… :-) daca ajunge in dormitor cu iubita atunci cand eu plec pana la baie?

Cand te gandesti la lucrurile astea, transmiti nesiguranta in exterior, si cred ca nu mai e nevoie sa-ti spun ca nu e bine.

2. Atitudinea…

De-a lungul vremii am devenit putin cam prea increzator in sine in unele domenii (si nu e un lucru bun).

Insa de cativa ani am o mentalitate de genul “daca e bun, sa o ia de langa mine“. Pe langa faptul ca pare foarte arogant, pe mine ma ajuta enorm.

Pentru ca atunci cand s-a intamplat sa fiu “inselat” sau “lasat”, mi-am dat imediat seama ca trebuie sa ma apuc iar de munca si sa evoluez.

Din start dau vina pe mine, asa cum si e defapt, si in cel mai rau caz devin  nervos pe mine…

Uneori ma gandesc cum as reactiona daca-mi vad persoana iubita cu altul in pat, probabil cu lacrimi in ochi (sau poate nu :-) ) as zice ceva de genu`: iti doresc o viata fericita, si as pleca, nu as mai da nici un semn de viata si nu cred ca as mai vorbi cu ea decat sa aflu “de ce?”.

Dar acum realizez ca si asta ar fi o prostie, sa intrebi de ce?, cel mai probabil o sa primesc un raspuns de genul, te iubesc dar pur si simplu nu m-am  putut abtine…

3. Respectul pe care-l ceri de la ceilalti

Aici recunosc ca inca am perioade in oscilez, si nu e bine…

Insa stiu ca trebuie sa ajung la un stadiu, in care  sa fii constient ca daca faci ceva aiurea, rasplata o sa vina imediat, sub forma unui act violent daca este nevoie. Si sa transmiti asta mai ales necunoscutilor.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci, e sa te respecti pe tine, sa nu te minti si sa vrei tot ceea ce este mai bun pentru tine.

Dupa lucrurile incep sa mearga de la sine…

Cred ca reactiile violente sunt cea mai proasta solutie la o situatie de gelozie, sau despartire, pentru ca sperii fata de langa tine, o faci sa fuga.

Daca esti perceput ca invidios sau gelos, pe langa ca esti inferior, mai aratzi ca te apasa lucrul asta o sa creezi repulsie, antidotul pentru atractie :-) .

Consider ca mereu trebuie sa-ti lasi o portita deschisa, in orice relatie. Mereu sa continui sa faci lucrurile care te alcatuiesc ca si persoana, sa nu renunti la nu stiu ce hobby-uri pentru ca esti indragostit mai nou.

Sa nu mai faci nu stiu ce nebunie, ca dupa… ce zice iubita?

O relatie nu ar trebui sa fie niciodata un motiv pentru care sa nu iti traiesti viata!

Tot Articolul

Ia viata-n gluma!

March 10, 2010   Razvan Olaru   8 Comments

Ia viata-n gluma, n-o mai lua direct in piept…

Mai e si varianta necenzurata a “versului” de mai sus dar sa trecem peste…

M-am trezit astazi dimineata, incredibil de dimineata fata de ora de trezire normala…

Si am stat cam o ora sa vegetez, spune-i meditatie pe ritmurile chillout difuzate cu ajutorul acestui radio, pe care-l recomand din inima, mai ales atunci cand vrei sa te linistesti.

Am ajuns la concluzia ca uneori ajung sa iau viata prea in serios, uit sa ma bucur de o gramada de lucruri, uit sa zambesc la cea mai mica urma de bunatate…

Devin atat de captivat de unele situatii incat si cand merg pe strada ma gandesc la ele…

AIUREA! ce sa zic

Hai sa ne bucuram pentru frigul de afara, pentru soarele ce bate la coltul primaverii, pentru copilul dragut ce te priveste, pentru pasarile ce canta.

Hai sa ne bucuram si pentru gunoiul de pe strada si gropile din asfalt ce stau acolo sa ne aminteasca sa fim macar noi responsabili, cand altii evident NU SUNT!

De ce ma iau atat de in serios?

Nici eu nu stiu…

Pana la urma sunt un student (unul oribil daca judeci dupa situatia scoalara), fara bani, cu o doza mare de optimism ce-ti zice pe un blog sa fii serios, sa fii atent si sa observi unele lucruri…

DEFAPT, ar trebui in primul rand sa ne traim viata si abia apoi, asa in background, sa ne-o construim!

Hai sa mai lasam seriozitatea, si mai ales visurile ce ne fac sa stam cu o foaie in mana pe care sa dam “check” pe masura ce facem lucruri… let`s live!

Atat de simplu, sa traim si punct, nu zic sa supravietuiesti, nu zic sa reactionezi la ceea ce se intampla in jurul tau, zic sa… TRAIM!

Sa ne luam 5 minute pauza de la tot haosul si captivatia din jurul nostru si sa stam degeaba, sa nu ne gandim la nimic, sa mergem intr-un parc si sa stam acolo 5-10 minute, sa privim in jur, sa ascultam plantele cum cresc si pasarile cum vorbesc!

Ma amuza teribil un lucru…

Acum 4-5 ani nu-mi pasa de nimic, decat de ceea ce se intampla in clipa curenta…

Ce planuri de viitor?

Esti nebun ba baiatule, n-ai tu timp de planuri de viitor, traieste-ti viata, stai la bere cu baietii, ai timp pentru ziua de maine…

Ce regrete din trecut?

Tu chiar esti dus cu pluta? de ce sa-mi para rau pentru ceea ce am facut, si oricum daca-mi pare rau nu mai pot face nimic, in afara de ce am facut deja si anume sa-mi cer scuze.

Ce ganduri de dezvoltare personala?

Tu chiar esti insistent observ, eu doar-mi traiesc viata, asa cum e ea… lasa-ma cu astea, is pentru aia care vor mai mult, prea mult…

Ce ….?

Nimic! doar imi traiesc viata, asa cum vine ea la pachet, cu scandaluri, certuri dar si destule clipe minunate, cu prieteni dar si “frustrati”…

Si culmea e ca ma simteam atat de bine si de relaxat, incat acum parca-s un monstru obsedat de control!

Cand ma gandesc, ca unul din motivele pentru care nu ma imbat este ca nu mai detin controlul asupra mea, si urasc lucrul asta!

Imi vine sa ma iau la palme-n oglinda, tipand… Ia viata-n gluma, n-o mai lua direct-n piept!!!

Tot Articolul

Reticenta la schimbare

March 09, 2010   Razvan Olaru   8 Comments

Mi-am dat seama cat de reticenti sunt multi oameni la schimbari.

La schimbarile minore din propriile vieti…

Ieri, discutasem cu, colegul de camera sa dam jos din “geam” stolurile ce fac ca aici sa fie mereu noapte,  stam in lumina unui neon albastru si a unei veioze rosii, super atmosfera dar nu stiu ce sa zic cand vine vorba de sanatate.

Zis si facut, aseara am dat frumusel stolurile jos pentru ca in dimineata asta, la nici 10 ore de cand se luminase camera, sa le punem la loc, pe motivul ca el nu poate rezista, si oricum s-a obisnuit cu “vechiul” aspect al camerei.

Acum vreo doua zile am trecut cu alta persoana printr-o experienta asemanatoare.

La cea mai mica forma de schimbare primul instinct al multora e sa puna mana pe arme si sa pregateasca atacul pentru a reveni la starea initiala.

E o proprietate a creierului nostru, ce incearca mereu sa ne pastreze in aceleasi constante, in limite foarte apropiate, numeste-o zona de confort sau dupa denumirea oficiala “homeostazia“.

Din aceasta cauza multi raman in relatii daunatoare, fac zi de zi lucruri ce le fac doar rau pe termen lung, sunt violenti si agresivi cand incerci sa-i “ajuti”.

Haideti macar saptamana asta, ce tipa a primavara, sa imbratisam orice mica schimbare, sa ne trezim la 8 dimineata in loc de 9, sa citim 5 pagini pe zi (daca nu citim deloc, sau 5 in plus), si lista poate continua foarte, foarte mult!

Atunci cand brusc  nu esti de acord cu un lucru, intreba-te de ce nu esti de acord?

Sigur tu controlezi situatia? sau poate ea te controleaza pe tine?

Toti se vand ca fiind oameni liberi, caci in final ne mandrim cu statutul de cetatean (“locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice  si care are anumite oobligatii fata de acel stat” – sursa).

Dar cum poti sa fii liber atunci cand nu tu controlezi situatia actuala, cand propriul comportament, cand vine vorba de unele lucruri, este dictat sub forma unui impuls?

Primul pas pentru a scapa de sub jgheabul impulsurilor este sa observi, sa observi atunci cand mintea-ti conduce viata, atunci cand deciziile tale sunt defapt o forma de aparare…

Va urma…

Tot Articolul

Influenta jocurilor

March 08, 2010   Razvan Olaru   2 Comments

Am dat astazi de un filmulet foarte tare despre influenta jocurilor asupra noastra, si din pacate (sau fericire pentru ca il vezi) e si foarte adevarat.

Vizionandu-l mi-am dat seama ca si eu am ratat ceva momente, ori clipe ce ar fi fost mult mai placute din cauza jocurilor, si tin sa mentionez ca nu am fost niciodata un gamer inrait.

Am realizat totusi devreme influenta atat de negativa asupra propriei vieti, punctul culminant a fost cand am refuzat sa plec cu prietenii la munte din cauza  unor evenimente in joc.

A doua zi m-am trezit, singur, intr-o camera mare, cu un calculator aprins in fata mea, si cu niste ochi ce daca ar fi putut, ar fi tipat de durere.

Ma usturau ochii, ma dureau mainile, o stare acuta de foame, si un inceput de migrena, si toate astea pentru ce?

Pentru o “mare” realizare in joc…

Durerea si mai mare a fost cauzata de povestile prieteniilor despre peripetiile de la munte, si distractia aferenta. Povestile despre oamenii cunoscuti intamplator acolo, si cum deja se revad cu ei, devenind buni prieteni.

A fost momentul in care mi-am promis ca nu o sa mai fac prostia asta niciodata, si de atunci n-am mai facut ceva atat de penibil…

Cel mult am intarziat la 2-3 intalniri, ori mi-am pierdut cateva nopti cand a doua zi trebuia defapt sa fiu “fresh”.

Tu de cate ori ai ratat ceva din cauza unui joc pe calculator?

De cate ori ti-ai zis ca nu o sa te mai joci atat de mult?

Hai sa ne bucuram impreuna de primavara, fara jocuri!

Pe final o dedicatie muzicala, inspirata de soarele de afara…

Tot Articolul

De ce-ti este frica?

March 07, 2010   Razvan Olaru   2 Comments

Tocmai ce am terminat de citit “Who moved my cheese?” de Spencer Johnson si imi tot sta pe limba o intrebare.

De 30 minute ma gandesc mult de tot la ea, si anume DE CE ANUME-TI ESTE FRICA?

Care-s schimbarile de care esti constient ca o sa se intample?

Ce anume te opreste sa lucrezi la ele?

Ce te opreste sa-ti urmezi visele?

In afara de bani? :-) )

Cred ca e o carte geniala si brusc trebuie sa daruiesc cuiva o ciocolata, sper sa citeasca ea aceasta insemnare caci in final e o multumire.

Si e ciudat totusi, stiu de carte de aproape un an, puteam sa o citesc de sute de ori de atunci si abia acum am dat de ea, din intamplare.

Eram in librarie si a fost ceva de genul: “uita-te cartea portocalie” “aaaah who moved my cheese, ce tare”. Si am luat-o, am rasfoit-o, 3-4 ore mai tarziu o citisem.

O recomand din inima, eu stiu sigur ca luni o sa o recitesc, dis de dimineata, sau poate maine seara :-)

Si cum nu cred in concidente, poza e gasita cu un search pe google care duce la urmatorul articol, chiar dragut!

Cartea o puteti gasi aici.

Tot Articolul

Ce imi place sa fac?

March 06, 2010   Razvan Olaru   6 Comments

Imi plac lucrurile care-mi provoaca adrenalina…

Imi plac discutiile la marginea filozofiei, si sa ma plimb de nebun cateodata.

Imi place sa ajut oamenii, dar atat timp cat nu sunt luat de “prost” iar ajutorul meu sa fie transformat in ceva ce e de la sine inteles.

Urasc oamenii care cer ajutorul pentru toate lucrurile stupide, pe care le poti gasi printr-o cautare pe google, insa stiu ca uneori si eu fac acelasi lucru. Asa ca sunt foarte indulgent.

Imi place sa merg cu bicicleta si in locuri cat mai neatinse de oameni, insa nu prea fac asta de unul singur, si imi pare rau deoarece-mi dau seama ca am ratat multe clipe de neuitat din cauza asta.

Imi place sa calatoresc dar vreau totusi sa fiu intr-o zona de confort cand fac asta, in sensul ca trebuie sa fiu confortabil iar daca e cazul sa fie situatii mai extreme sau mai pline de adrenalina imi doresc deseori sa am pe cineva aproape. Eventual cineva cu experienta in calatorii de genul.

Imi place sa cunosc oameni care ma surprind, prin ceea ce fac si care ma intimideaza prin ceea ce fac, insa nu e vorba de intimidarea in sensul binecunoscut, ci e mai complicat.

Vorbesc despre o intimidare care ma face sa trec la actiunie, sa fac lucruri, ma simt oarecum complexat si in acelasi timp motivat.

E un sentiment bizar, atat de bizar incat nu stiu cum anume sa-l descriu cu adevarat. Nu pot sa-l descriu in cuvinte, doar pot sa-l simt si sa ma bucur de el. Sa-l pretuiesc, atat sentimentul cat si persoanele care le cunosc si-mi dau aceasta stare de spirit.

Imi place la nebunie sa invat lucruri noi, si in acelasi timp sa ma laud cu propriile cunostinte, e un fel de aroganta care face parte din propriul caracter, dar de care incerc sa ma lepad.

Imi place sa vorbesc in citate, si sa citesc lucruri interesante, scrise de oameni trecuti prin viata.

Imi place sa fac referire la ceea ce am invatat, si sa povestesc prin ceea ce am trecut. Uneori fac asta mult prea des sau prea mult, incat o sa ai impresia ca vorbesc doar despre mine.

Imi place in acelasi timp sa raman misterios si sa te provoc sa ma cunosti, sa fiu ca o cutie plina de surprize ce nu se mai termina. Ca un sac fara fund in care tot esti tentat sa bagi mana, sa iei mai mult si mai mult.

Imi place sa visez si sa ma implic in diverse lucruri, defapt imi place sa ma implic cam in orice activitate prin care pot sa ajut oameni si in acelasi timp sa invat si eu ceva.

Mai nou imi place sa citesc, si drept urmare o sa pun mai jos cartile care sunt acum pe lista de doleante, as vrea sa le citesc insa deocamdata nu am resursele materiale sa mi le cumpar.

Imi place sa ma uit la filme, insa practic foarte rar acest sport de unul singur, asa ca sa nu fii prea surprinsa daca te invit sa ne uitam la un film.

Imi place sa vorbesc, sa iubesc, si sa pun pasiune in ceea ce fac, iubesc sa ma distrez, insa mereu imi iau un mic ragaz intre petreceri, cat sa ma bucur cu adevarat de ele.

Imi place sa educ oameni sau sa le dau sfaturi, mereu am incercat sa fiu acolo cand cineva are nevoie de ajutorul meu, cu toate ca poate uneori nu am avut dispozitia necesara sa fiu acolo.

Imi place la nebunie sa scriu, si posturile de genul asta sunt cele care stau marturie acestei declaratii.

Imi place sa ma joc si sa invat jucandu-ma, deseori sunt un adevarat copil ce se bucura de toate lucrurile marunte ce viata ti le arunca-n fata, acele lucruri marunte care au puterea sa-ti schimbe intreaga viata, sau cel putin ziua respectiva.

Imi place psihologia si in special tot ceea ce intra in aria motivationalului si a dezvoltarii personale, imi place sa citesc si sa vorbesc mult despre aceste lucruri.

Imi plac lucrurile simple si aerul de munte, iubesc sa inot si sa ma bucur de apa.

Deja am scris cam multe, te mai las si pe tine sa descoperi cate ceva despre mine…

Tot Articolul

Despre schimbare.

March 05, 2010   Razvan Olaru   No comments

Ma tot gandeam zilele astea la schimbare, desigur caci pana la urma sunt “Changer” insa ma gandeam la schimbare in alte feluri…

Si anume la faptul ca desi ne hotaram sa ne schimbam o “lalaim” atat de mult incat poti sa zici ca nici nu te schimbi.

Cunosc persoane care de vreo 4-5 ani tot incep sa se schimbe, sau au ramas la acelasi statut… Cred ca dupa un an sau doi ar trebui sa te apuci de citit si experimentat mai mult, sa te apuci sa excelezi la capitolul “facut greseli” si “invatat lectii din esecuri”.

De ce tot amani?

Zi-mi un motiv!

Acum scrie-l pe o bucata de hartie si apoi arde hartia in fata ta…

Gata ai scapat de toate problemele in viata asta… Sau poate nu e asa?

Tocmai ai ramas fara un motiv pentru a amana, ia si treci la treaba, scuzele sunt pentru pierzatori si mediocrii. Depinde doar de tine sa aduci un impact in propria viata.

Am ajuns sa apelez la scuze cand trebuie sa mananc, asa ca hai sa dam mana cu mana si sa scapam putin de frustrare; adevarul doare, ma doare si pe mine al naibii de mult, dar stiu ca prin asta trebuie sa trec pentru a schimba un obicei cu unul mai prosper….

Sau poate ai nevoie de un profesor, sau de cineva care sa te invete. Uite, pentru ca pe mine m-a ajutat enorm, o sa-ti fac cunostinta cu cel mai bun profesor al zilelor noastre, e foarte indulgent totusi…

Tu esti cel care trebuie sa se ocupe de disciplina, de pedepse si recompense, tu esti cel care trebuie sa se motiveze singur. El doar vine cu cea mai importanta posesie a omului, cunostintele!

Sunt sigur ca si tu l-ai cunoscut, si ai interactionat de 2-3 ori minim cu el, il cheama www.google.ro si stie atatea lucruri ca la un moment dat te sperie… :)

Pe mine m-a ajutat enorm, sunt sigur ca tie-ti va veni in ajutor oricand, o sa dureze totusi putin pana inveti sa-i gadili orgoliu ca sa-ti intoarca raspunsurile potrivite, dar hey! orice mentor isi are propriile principii, si iti arunca in fata teste pe care trebuie sa le treci pentru a avansa la nivelul urmator.

Sau poate vrei sa apelezi la un prieten, crezi ca ai nevoie de un amic care sa-ti ofere raspunsuri, la fel cum am patit si eu uneori. Da-ti doua palme de fiecare data cand crezi ca devii lenes si apuca-te de treaba, scuzele nu ar trebui sa existe in vocabularul tau.

Sau o prietena cicalitoare care sa te sune la 6 dimineata sa-ti zica treci la treaba, ai un proiect important de facut azi! si tu sa o iei la misto, zicandu-i ca deja ti-ai facut treaba…

Tine minte totusi: niciodata nu te lua prea in serios, viata e o gluma buna, dar traieste-o cu pasiune!

Dar la sfarsitul zilei tu esti cel care-si da notele, cel care decide daca ai facut destule sau nu, si e unul dintre cele mai grele lucruri, caci e un moment in care sinceritatea fata de tine conteaza enorm!

Tot Articolul
« Older posts