De ceva zile sunt acasa, defapt de pe vreo 20 decembrie 2009 sunt acasa, la Pascani (poza alaturata, sursa aici).
Si din pacate observ din plin ce infleuente are acest loc asupra mea. Am auzit de multe ori in jurul meu, vorbindu-se despre asa ceva, despre influenta mediului in care traiesti asupra ta si tot tacamul in legatura cu asta. Dar cred ca e prima oara cand observ asta cu adevarat, mai bine spus cand asimilez aceasta importanta.
Inainte sa vin acasa, ma gandeam la scris, aveam notate pe foaie zeci de lucruri de care as vrea sa ma leg. Pe langa faptul ca am pierdut acea lista, nici cheful de a scrie nu este la locul lui. Defapt de cand am venit acasa, daca stau sa ma gandesc mai bine, am redevenit acel baiat ce nu-l prea preocupa dezvoltarea sa persoanala, decat in vorbe, dar cu mult prea putine fapte.
Si am tinut-o numai in petreceri, si alte lucruri de moravuri usoare, ar zice vre-un intelectual ipocrit. Am ascultat manele cu forta pe la petreceri, am vazut scandaluri cum se nasc in fata mea, am fost derutat de atatea explozii de la petardele, care va sa zica-s interzise.
Am ajuns in casa dimineata devreme, dupa ce am vorbit si discutat cu zeci de prieteni si prietene. Intr-un singur cuvant m-am distrat in cel mai pur mod posibil. Nici nu stiu cum a trecut timpul, dar tot ce-mi aduc aminte e ca am un sentiment aiurea cand ma trezesc dimineata si stiu ca nu am facut nimic pentru mine in ziua ce tocmai s-a terminat. Iar asta a inceput sa ma doara!
Pentru ca am si eu niste vise, niste idealuri si principii, si mor de nervi cand ma gandesc ca inca sunt influentat de un anumit anturaj, defapt de vreo 2 anturaje. Inca sunt influentat de locul in care traiesc, si e aiurea. Stiu ca asa suntem crescuti si construiti, dar asta nu inseamna ca nu pot sa ma educ sa nu mai fiu influentat de lucruri superficiale de genul.
Ma simt din ce in ce mai mult un razboinic, si nu e bine asta. Sunt doar un om obisnuit, care viseaza la unele lucruri si foarte revoltat impotriva altora. Atunci cand imi mai indeplinesc un vis, propus pentru anul acesta, pot zice ca mi-am luat cu adevarat un angajament impotriva mediocritatii, si fericirii superficiale. E vorba de un tatuaj.
Is satul defapt de superficialitate, cu toate ca stiu ca sunt ipocrit. Deseori sunt si eu superficial cu anumite persoane, pentru ca, consider ca nu merita doua palme de la realitate, mai bine spus de la realitatea in care traiesc eu. Le-ar face mai mult rau decat bine, si chiar cred asta cu tarie.
La fel cum si eu, imi iau palme de la realitatea altora, la fel si eu pot sa dau palme oamenilor ce vad din viata doar un scop pentru a face bani, si e nasol. Trec si trecem pe langa atat de multe chestii frumoase si simple incat imi vine sa-mi dau palme de fiecare data cand nu observ un zambet de la un copilas, un rasarit de soare pe care-l ratez pentru ca-s prea grabit sa ajung acasa, sau mai stiu eu pe unde.
Nu observam atat de multe lucruri minunate ce se intampla in jurul nostru, incat am inceput sa avem nevoie de fotografi in jurul nostru sa ne surprinda mediul inconjurator, pentru a-l putea observa la adevarata-i valoare. Avem nevoie de twitter sa vorbim si sa legam prietenii, de facebook sau hi5 (sau mai stiu eu ce) pentru a vedea oameni.
Am inceput sa facem fotosinteza la lumina monitorului si asta ma doare, mai ales ca fac asta cand sunt acasa. Stau la calculator inutil, abia aseara ce am citit si eu ceva chiar interesant, dar in rest discutii pe mess din urma carora nu ramai cu asa multe lucururi, incat sa zici ca merita.
Defapt cred ca aseara a fost ce-a mai productiva noapte de cand sunt acasa, am aflat ca e posibil sa sufer de o tulburare de personalitate si anume personalitate histrionica. Am purtat 2-3 discutii mai mult decat captivante pe la telefon si pe messenger, si am citit. Toate intr-o singura noapte, ce s-a intins pana pe la 4 dimineata, fiind oarecum trist ca nu mai rezist ca as fi vrut sa continui.
A fost prima dimineata cand m-am trezit de cand sunt acasa cu cheful caracteristic de a trai viata, dar am intrat iar pe messenger, am mai citit putin si am inceput discutiile. M-a furat locul in care ma aflu iar. Mai ales ca inca de la primele cuvinte schimbate am auzit ca Pascani(ul) e un oras mort, cu un club de tot regretul, si cu o populatie avida dupa scandaluri si dorinta de afirmare prin violenta.
Declar randurile de mai sus un manifest impotriva locului in care ma aflu, sa nu ma mai las influentat de nici un loc. Si sa fac ceea ce simt ca ar trebui sa fac atunci cand intuitia-mi zice ca e timpul. Nu sa aman pentru nu stiu ce motiv neintemeiat, sau pentru o scuza care-mi vine pe moment.
Pentru ca in final, It`s time to start LIVING!
Share on Facebook
)”.