Zilele astea tot-mi sta gandul la valoarea adaugata, care vreau sa o las in urma mea oricand!
Mai ales prin prezentul blog, vreau sa ajung la statutul in care sa aduc o valoarea adaugata tie, ori de cate ori intri pe blog, si e greu!
Imi vine mereu sa scriu despre lucruri negative, despre lucrurile ce ma framanta, insa sunt sigur ca le vezi si tu in mediul in care traim, sau nu m-ar ajuta cu nimic sa ma “plang”.
E posibil sa scriu ceva mai putin zilele astea, perioada asta, caci incerc sa-mi regasesc propria identitate.
Am trecut prin destule lucruri ce m-au clatinat destul de mult in ultima perioada, am invatat atat de multe lucruri incat a sosit un moment in care sa le integrez, sa devina cu adevarat parte din mine, defapt exprimarea potrivita cred ca ar fi “sa le asimilez”.
Vreau sa fac atat de multe lucruri incat ma sperii cateodata, daca ar fi sa-mi impart ziua tot n-as putea sa fac tot ceea ce-mi propun si totusi cateodata nu fac nimic. Lenevesc toata ziua, fara un motiv anume, fara un scop anume, fara un obiectiv de atins in ziua respectiva. Si ma doare asta, ma doare foarte tare, pentru ca e dovada clara ca-mi investesc timpul in mod deficitar… asta ca sa nu zic ca-l irosesc.
Ti s-a intamplat vreodata?
Sa vrei sa faci atatea lucruri si totusi sa nu faci nici unul, UNUL DE RAS!
Traim intr-o societate ce ne minte-n cel mai pervers mod posibil, care ne spune ca poti face orice vrei, atat timp cat mai intai lucrezi pentru ea.
Am invatat sa lucram si sa functionam in multi-tasking, si nu e a buna. Caci nu te poti ridica la adevarata capacitate atunci cand esti atent la inca 6 lucruri in paralel.
Supravietuim atat de mult timp incat pare absurda ideea de a trai, sa te puna naiba sa mai pomenesti si “sa traiesti liber”. Ca ai pus-o, deja s-au uitat 5-6 persoane lung la tine…
Ar trebui ca fiecare dintre noi sa fim atat de bucurosi de propria viata, incat sa radiem fericire in jurul nostru (un alt exemplu de valoarea adaugata 
). Ar trebui sa facem lucruri doar din pasiune, si cu pasiune!
Gata cu lucrurile facute de mantuiala, doar ca sa fie facute. Sunt sigur ca printre prietenii tai gasesti un om caruia sa-i placa la nebunie lucrul ce tu vrei sa-l faci de mantuiala. Roaga-l sa te ajute!
Si acum sa revenim la prezentul mediu de comunicare intre mine si tine…
Simt ca nu aduc valoarea adaugata care as putea sa o aduc, decat sa postez in fiecare zi doar ca sa fie postat, o sa incerc sa scriu lucrurile care-mi fac placere sa le scriu si simt ca ne ajuta pe amandoi.
Tu ce valoare adaugata aduci oamenilor din jurul tau prin lucrurile pe care le faci? Prin propria prezenta?
-ro.png)
Sa stii ca m-am intrebat si eu de multe ori daca are rost sa postez undeva ceea ce scriu. Scriu de mult timp. Nu stiu daca bine sau rau. Am o gramada de texte pe care le-am scris cu gandul ca nimeni niciodata nu le va citi. Pe unele le-am publicat, pe altele inca nu. Dar uite ca au fost oameni care mi-au spus ca le-am luminat ziua si ca abia asteapta sa mai citeasca cate ceva de al meu. Asa am ajuns la concluzia ca are rost. Are rost sa scriem ce vedem, ce simtim, ce ne supara sau ce ne bucura. Fiecare va gasi in bucatica noastra de text ceva care il va atinge, il va mira sau va lasa un impact, cat de mic, asupra lui. Asa cum si eu mi-am dat seama azi, citind articolul tau, ca, decat sa ma chinui eu ore intregi sa fac un lucru care nu imi place, pot sa gasesc un prieten caruia sa ii placa sa faca lucrul respectiv, sa il faca mai bine in mai putin timp…So, it is all worth it…
Consider ca aduci valoare adaugata celor din jur fiind AUTENTIC pentru ca atunci oamenii isi pot alege ce anume sa ia de la tine.
Si, pana la urma de ce sa nu le lasi oamenilor libertatea de a alege, macar in aceast domeniu?! De ce sa nu ai incredere ca pot face alegerile potrivite pentru ei insisi?!
O alta metoda prin care ai putea sa-ti “masori” impactul este sa-i intrebi pe cititorii tai in ce parte anume din contextele lor si-ar dori ei sa ai impact… Uite, fa o sectiune cu “My impact” si roaga-i pe oameni sa-ti lase acolo comment-uri cu chestii de care ar avea nevoie…
In alta ordine de idei, citisem la un moment dat o chestie foarte simpatica legata de visuri, si-anume ca ele sunt autentice in momentul in care sunt indeajuns de mari incat sa ne sperie…
So, instead of freezing, try accepting & loving… 
P.S.: Raise the contexts you create to the level of a miracle!