Bun venit pe Changer.ro, un blog de Rãzvan Olaru

NPS 2009

Monday, November 30th, 2009

Iubesc conferintele AIESEC din 2-3 motive simple:

Energia intregului eveniment, care se datoreaza in mare parte pasiunii oamenilor prezenti. De la membrii comitetului de organizare care timp de o saptamana (cat dureaza conferinta, si inainte putin) nu dorm mai deloc, si sunt mereu pe fuga, ca sa nu mai pomenesc de munca de dinainte.

Munca de culise ce reprezinta telefoane, intalniri, frustrari, amanari, certuri, zambete, voie buna, distractii, formarea unei echipe… experiente unice.

Energia creata de membrii ce abia asteapta sa devoreze conferinta, ca si mine. Membri plini de pasiune si curiosi din cale afara, cu un apetit salbatic pentru distractii si vorbit lucruri mai semnificative decat echipa de fotbal si politica din Romania. (more…)

Camera de camin…

Sunday, November 29th, 2009

Realizez ca acum 10 minute am numit pe twitter, camera minuscula in care stau intr-un camin din Tudor… ACASA. Nu stiu daca sa ma iau la palme, sau sa fiu bucuros ca am un pat pe care stau, ca-mi verific mailurile, si am gasit 2-3 lucruri ce mi-au adus un mare zambet pe fata.

Acum o ora sau maxim doua, am ajuns acasa de la NPS, am un sentiment ciudat… Sunt incantat, si foarte bucuros ca am putut sa particip la conferinta si sa stau de vorba cu oameni ca: Stefan Palarie, Adrian Rindasu, Bogdan Popescu, Marius Ogrezeanu.

E o conferinta care te lasa fara cuvinte, cand vezi oameni motivati si pasionati de schimbare. De la dezvoltarea personala pana la schimbarea sistemului de invatamant din Romania.

O conferinta de la care vii pasionat, motivat, plin de energie sufleteasca dupa un drum de 10 ore cu trenul. Cu gandul doar la schimbari, la strategii, la traininguri si la discutiile foarte interesante ce le-ai avut cu oameni ce au fost prezenti. Pentru ca in final AIESEC Rullz!

Ajungi in camera, dupa ce ai mai continuat putin discutiile, dupa ce ai retrait momentele la o cafea. 4 oameni razand cu bagajele in spate. In fata caminului T17 unde vedeai oameni ce se pregateau de dus in cluburi si tie-ti zburda gandul la petrecerile de la conferinta.

Si iti vezi colegul de camera cum si-a mai insusit, pentru timpul in care ai fost plecat, un lucrul de al tau. Care a mai stricat ceva, care a scris langa medalia castigata de tine la tenis de masa “Campion G.S.M. B.O.X”, care asculta manele si se delecteaza cu un counter-strike. Si pana si pe cel din urma-l joaca cu cheaturi.

Zic stop ca ar fi prea multe de zis.

Sunt un pic cam pragmatic, dar o sa revin maine cu cateva ganduri scrise in plina conferinta.

Mecanismul din spatele dependentelor

Tuesday, November 24th, 2009

Se pare ca am din ce in ce mai multi prieteni dependenti, ori de aparatele de poker, ori de vre-o fata, ori de tigari sau alte lucruri care pe termen lung sa-ti dauneze…

In loc sa tratam tot ce sta in spatele unor dependente umane, unele autodistructive, vreau doar sa va prezint una dintre cele mai usoare metode de a creea pe cineva dependent…

Eu unul il stiu de PNP (pozitive – negative – pozitive), l-am mai intalnit (conceptul) si sub numele de Push & Pull, Cat String theory… Dar toate se aleaga de acelasi lucru…

Mie unul imi place sa denumesc acest concept PNP pentru ca practic asta inseamna.

E totodata o forma de arta cu, care femeile sunt inzestrate de la mama natura, si prin care fac multi barbati sa fie dependenti, si sa intre intr-un “Mindset” de “injosire”, sa fiu mai dur putin.

Practic ca sa faci un om dependent trebuie sa-i oferi o placere, oricare… apoi sa-i arati ca nu poate avea acel lucru (intr-un fel sau altul) si dupa ce prelungesti destul acest “negative”, si aici vine partea cea mai grea totusi, cat sa prelungesti NU-ul si cand sa renunti si sa oferi iar placere… Si apoi sa repeti ciclul :)

Sau cum am gasit intr-o carte de psihologie (nu mai stiu care din pacate, am notat lucrul acesta intr-un caiet :) ) (more…)

Eu si prietenii…

Sunday, November 22nd, 2009

Am realizat iar ca iubesc sa irosesc timpul aiurea; in loc sa citesc mai bine ma uit la o comedie stupida. Cu toate ca-mi place cartea ce am inceput-o.

Incerc mai nou, sa-mi schimb modul cum privesc aceste 2 lucruri, astfel incat cititul chiar sa devina o placere; o pasiune si timpul investit aiurea, sa fie cea mai mare durere!

Pe langa asta, azi am mai realizat ceva, ca-s prea comod sa fac lucruri de unu singur sau poate prea fricos.

M-am obisnuit sa am cate un prieten pe care sa-l sun sa fac absolut orice nebunie, sa am suficienti prieteni incat unu sa fie dispus sa mearga cu mine pe drumul ales.

Ultima data cand am fost acasa spre exemplu, nu m-am dus pana pe malul Siretului, intr-o zi calduroasa si foarte misto de toamna, pentru ca nu am avut cu cine sa merg. Ma pot minti spunand ca am vrut sa impart momentul cu cineva.

Intr-o mica parte, chiar simt sa vorbesc cu unii oameni, sa ma descarc, dar in acelasi timp ma mint singur, caci iubesc clipele in care-s doar eu singur, sa-mi pot pune intrebari intr-un mediu atat de linistitor… pe marginea unei ape.

Pot sa ma mint, si implicit sa va mint, mult si frumos dar totusi nu acesta este rolul acestor randuri….

Mai am de crescut in proactivitate si sunt sincer cand zic ca stau varza la acest capitol, in mare parte. Sigur ca fac lucruri, dar depinde in final cu cine te compari.

Eu ma compar cu mine insumi, eu cel facand lucrurile ce le iubesc, luandu-mi provocari pentru fiecare zi, si eu cel de acum care nu prea face lucruri… si amana mult si bine.

Tot zic, mai ales ziceam, in sus si jos ca “It`s time to start LIVING!” dar eu fac asta cu pasi marunti, putini si rari cred ca in mare parte pentru ca sunt putin speriat. De necunoscut….

In spatele mastilor ce mi le-am ridicat pentru aparare, si pe care is acum incerc sa le dobor… una cate una. Se afla defapt un copilas ce se lupta pentru supravietuire, cu toate ca de cativa ani buni e bombardat de lovituri…

Sunt fericit ca inteleg un lucru ce-mi lumineaza calea in intuneric…

Pentru ca barbatul sa se nasca, copilul trebuie adus la tacere!

Sinceritatea in viata de zi cu zi

Saturday, November 21st, 2009

Vorbeam aseara cu un prieten, pe nume Alex, despre relatii si sinceritate in general.

In timp de vorbeam cu el, mintea mea era pe multitasking analizand, evaluand, gasind solutii la unele probleme ce le am in momentul de fata, si ascultand in acelasi timp.

Am ajuns la concluzia, ca e foarte satisfacator sa fii sincer, cu tine si cu cei din jur. Eu sunt in proportie de circa 40-50%, mai ales cand vine vorba de fete, caci de la asta a plecat. Si culmea atunci cand esti sincer, nimeni nu te crede.

Iar tu razi, pentru ca iti dai seama ca sinceritatea e un instrument atat de puternic, incat oameni ii mascheaza importanta, iti vor zice ca glumesti, ca nu ai cum sa fii tu asa. Si in orice caz vor fi tulburati, impresionati de ceea ce spui cu atata sinceritate.

Va propun un exercitiu, fiti sinceri weekendu asta, mai ales in relatiile cu celalalte persoane. Dar fiti sinceri cu cap, daca o fata te intreaba daca e grasa, sau s-a ingrasat. Nu ziceti ca da, aia din punctul meu de vedere e prostie :-)

Revin cu un articol mai elaborat, dupa ce consult “Radical Honesty” de Dr. Brad Blanton.

O tunsoare = O zi mai buna

Thursday, November 19th, 2009

O zi frumoasa de noiembrie m-a trezit dimineata, si dupa ce am fost super incantat ca am vorbit cu Mihail, si sa-i aud vocea plina de entuziasm si voie buna. Ma uit in oglinda…

Nu-mi placea absolut deloc cum-mi statea parul, astfel incat… ca deobicei imi dau seama ca e momentul sa ma duc la o frizerie. Dar ar fi fost pentru prima oara cand ma frizam in Iasi, unde sa te duci, pe cine sa intrebi de o frizerie buna?!

Ei si uite asa-mi iau inima-n dinti si ma duc in mijlocului Tudorului (campusul de la Politehnica Iasi), mai anume in T 17, la o frizerie care o vazusem, caci era in drumul meu. Nu stiam la ce sa ma astept, dar intuiam ca pretul o sa fie ceva mai mare de celebri 10 lei, cam cat costa un tuns de un an si ceva… (cu sau fara bacsis :-) )

Intru, vad o batranica ce statea vesel pe scaunul frizerului, se uita dupa mine… eu ma uit la preturi vad 15 lei, cu sau fara 5 lei tot acolo iesi, batranica chiar parea de treaba… (more…)

Secretele imaginii de succes

Wednesday, November 18th, 2009

Se pare ca am inceput sa ma duc pe la conferinte si prin Iasi.

Azi a fost vorba despre “Secretele imaginii de succes”. A fost dragut, insa cel putin pentru mine, nu a fost extraordinar.

Organizare buna, dar pentru un seminar interactiv, asa cum a fost anuntat inca de la inceput, a lipsit partea asta de interactivitate, pentru ca practic a fost o prezentare, si puteai pune intrebari pe ici pe colo daca aveai nelamuriri. Insa daca erau intrebari mai complexe (dar din care o parte din raspuns era in prezentare), cum a fost cazul uneia, ti se raspundea la final dupa prezentare. Usual stuff about a free seminar :-) (more…)

Demotivarea

Tuesday, November 17th, 2009

Observ ca din momentul cand incetez sa fac un lucru regulat, brusc sunt demotivat in a-l reincepe.

Imi vine atat de greu, ca mai bine ma apuc de un lucru nou, si observ asta din ce in ce mai des…

Si tu patesti la fel? Sau sunt doar eu, si m-am obisnuit cu perioadele de “chill” in care faceam doar ce doream, si cand doream. Prea putine fiind clipele cand TREBUIA sa fac un lucru.

De cate ori ai incetat pentru o scurta perioada de timp o activitate zilnica? Si mai apoi sa ti se para extrem de greu sa te reapuci de ea? Fiind mereu plictisit si obosit cand trebuia sa treci la actiune?

O sa caut solutii saptamana asta, si dupa ce le experimentez… Va dau de veste care cred ca-s cele mai folositoare :-)

Dar pana atunci, tu ce folosesti? Cum treci peste momentele astea?

Despre mine…

Tuesday, November 17th, 2009

O sa ma iau putin de acest, cine sunt eu si o sa-l combin cu… ce am facut in ultima vreme. Si mai ales de ce am renuntat la facultatea respectabila de la Bucuresti, pentru a veni in Iasi…
Sa le luam pe rand atunci… Cine sunt eu?
Sincer sa fiu nici eu nu mai stiu cu exactitate, sunt atat de multe lucruri incat pot sa zic doar ca sunt EU. Ala timid, ala pervers, ala dragut si simpatic, golanu de la coltu blocului, nebunul ce abia asteapta petrecerile, si tocilarul care vrea doar sa stea de vorba si sa studieze (mai nou). Acel “Crazy-smart” sau smart-crazy baiat ce te face sa zici, de unde am aparut…
Cam atat despre mine, hai sa trecem putin la Eu-l care a renuntat la Bucuresti, si care face multe sprancene sa se ridice din somnul inexpersivitatii in care salasuiesc… (more…)