Despre educatie si invatare

A instrui pe tineri cum se cuvine nu consta in a le baga in cap o multime de cuvinte, fraze, expresii si opini din diferiti autori, ci a le deschide calea spre cum sa priceapa lucrurile.

Discutam din ce in ce mai mult despre sistemul de educatie si despre cum il putem schimba, spunem din ce in ce mai des ca nu mai este relevant sau pur si simplu ca nu a fost niciodata.
Si sunt de acord cu acest punct de vedere, clar sistemul de educatie este depasit, construit gresit si devine din ce in ce mai demodat si mai nefolositor o data cu trecerea timpului.
Te-ai intrebat insa cum este definita educatia?
EDUCÁȚIE, educații, s. f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.; rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportare civilizată în societate – conform dexonline.ro
O definitie care-mi place mai mult vine de la oxford dictionary:
    1. the process of receiving or giving systematic instruction, especially at a school or university:a course of education
  • the theory and practice of teaching:colleges of education
  • [count noun] a body of knowledge acquired while being educated:his education is encyclopedic and eclectic
  • information about or training in a particular subject:health education
2. (an education) an enlightening experience:Petrus is a good workman-it is an education to watch him
Personal cred ca sunt putini oameni in Romania si in lume care ar trebui sa se preocupe de sistemul de invatamant. In general ar trebui sa fie oamenii cu putere de decizie, sau persoane care au experimentat si au facut proiecte cu impact mare si care au capatat in timp influenta – ma gandesc strict pentru Romania la Romeo Mosoiu, Diana Certan, Marian Stas, Tincuta Baltag, Remus Pricopie si altii.
Pentru schimbarea educatiei la nivel mondial primele 3 nume care-mi vin in gand sunt Ken RobinsonSugata Mitra si Geoffrey Canada.
Cred ca noi, restul, cei multi, ar trebui sa ne intrebam cum anume invata lumea, cum putem facilita procesul de invatare, sa testam tot felul de metode prin care oamenii pot invata, sa studiem si sa descoperim care este impactul tehnologiei in invatare si mai ales daca se poate invata fara ajutorul tehnologiei si cat de mult am pierde daca renuntam la ea.
Ar trebui sa formam cat mai multe grupulete de oameni care testeaza si piloteaza cum face Cros-ul spre exemplu cu universitatea alternativa.
Mi-as dori sa vad mult mai multi oameni care se joaca cu modul in care invatam, care fac proiecte in parteneriat cu muzeele si bibleotecile din orasele mici si astfel sa ajunga in localitati in care in mod normal nu au loc prea multe proiecte de educatie nonformala.
Si o parte din oamenii astia, dupa ce au testat si pilotat proiecte si sisteme, sa mearga si sa discute cu oamenii cu putere de decizie.
Personal, in ultima vreme sunt fascinat de invatarea vizuala, de facilitarea grafica si lucrez ca sa-mi imbunatatesc aceste competente de care apoi sa ma folosesc in proiecte.
Cred ca mai intai trebuie sa ai ce darui, ce oferi pentru ca invatarea sa aibe loc cu adevarat, sau sa fii in stare sa creezi contexte de invatare – ceea ce nu este prea usor.
Asa ca hai sa nu ne mai batem capul cu sistemul de educatie pentru ca multi dintre noi nu au nici influenta nici puterea de decizie necesara si sa ne preocupe mai mult invatarea si cum putem descoperi metode noi de invatare.
Pe final vreau sa te las cu ultimul discurs al lui Ken Robinson de unde mi-a venit si inspiratia pentru mesajul de astazi.
Il poti urmari aici:

Lupta-te cu tine

De cate ori ti-ai spus ca o sa faci ceva de maine?
Ca o sa incepi maine sa faci flotari?
Ca o sa scrii maine pe blog sau in jurnal? Ca o sa te apuci de maine de scris in jurnal.
De cate ori ti-ai zis ca o sa faci maine prezentarea pe care ar fi trebuit sa o faci deja.

Amanam de multe ori sa facem lucrurile pe care ar trebui sa le facem dintr-o comoditate pe care nu pot sa mi-o explic uneori.

Ma comport ca si cum as avea tot timpul din lume sa fac lucruri, ma comport uneori de parca lumea ar trebui sa ma astepte pe mine sa-mi intru in fire, sa creez.

Iar de fiecare data cand fac ceva de genul asta imi aduc aminte cat de cretin pot fi in unele momente, timpul este singura resursa cu adevarat pretioasa, nemasurabila.

Imi zic din ce in ce mai des ca lucrurile trebuiesc facute acum, nu mai tarziu, nu maine.
Astazi trebuie sa faci ce iti doresti, astazi trebuie sa pui prima caramida pe drumul pasiunii tale, sau pe drumul proiectului pe care-l tot visezi de luni bune.
Te rog ceva ce ma tot rog si pe mine de o bucata de vreme:

Nu te mai minti singur.

Nu te mai minti ca o sa faci de maine, apuca-te si fa acum ceva ce tot amani sa faci.
E o senzatie incredibil de placuta.

Succes!

Sa ai o saptamana incredibil de frumoasa,

Tu ce ai de oferit lumii?

Poate suna ciudat insa cat de des te intrebi ce ai de oferit lumii?

 Personal sunt obsedat cu intrebarea asta, ma intreb deseori ce pot sa ofer, cu ce pot sa-i ajut pe cei din jurul meu si uneori ma intreb ce pot sa ofer care e suficient de valoros incat sa pot fi platit pentru asta.
Nu sunt atat de importante raspunsurile, mai important cred ca este intrebarea si procesul care urmeaza.
Incepi sa te intrebi ce ai de oferit si vezi cum un hobby poate fi cheia de ce-ului a ceea ce faci tu si sa-ti arate de ce vrei sa faci anumite lucruri. E o intrebare ce starneste un proces de introspectie.
Dupa mult timp am inteles ca am jucat tenis de masa nu doar pentru ca imi placea extrem de mult sportul ci si pentru ca aveam contextul pentru a invata si pe altii ceea ce eu invatam.
Imi placea sa ma uit la altii cum joaca si sa le spun ce pot imbunatati la jocul lor, cum pot deveni mai buni.
Astazi imi place mult trainingul din acelasi motiv, imi place pentru ca imi ofera oportunitatea de a da mai departe din putinul pe care am ajuns sa-l cunosc, sa-l stapanesc. Si cred ca acesta este unul din lucrurile pe care le am de oferit.
Fiecare dintre noi avem daruri pe care le putem oferi, de la dans la pictura la povesti si asa mai departe insa sigur exista macar un lucru pe care-l poti stapani si pe care apoi sa il oferi celor din jurul tau.
Si fii fara grija, esti suficient de bun incat sa poti oferi darul tau lumii.

Esti suficient de bun

Ti s-a zis vreodata ca nu esti suficient de bun?

Ca nu o sa reusesti, ca mai ai prea multe de invatat?

Poate ti-a zis asta un strain pe strada, poate seful, poate familia, cineva la care tinea-i mult, poate ti-o zic prietenii zi de zi.

Problema este ca in timp ai ajuns sa o crezi.

Stiu asta pentru ca si eu am trecut prin asta, mi s-a zis ca nu o sa reusesc si am fost luat deseori la misto referitor la planurile pe care mi le faceam.

Si asta ma afecta mult, visam la proiecte si ajunsesem atat de rau incat cu toate ca ma gandeam la tot felul de nebunii pe care as fi putut sa le fac si imi veneau tot felul de idei nu mai aveam nici macar curajul sa le spun.

Le visam si pur si simplu deveneam din ce in ce mai frustrat pentru ca nu puteam sa povestesc, sa cer un sfat pentru ca imi era teama de critica celor din jur.

Partea si mai grava este ca cei care ma criticau erau cei mai buni prrieteni, oamenii in care aveam incredere si pe care-i respectam.

De fiecare data cand ii auzeam zicand “revino-ti in fire”, “nu mai visa atat”, “nu o sa-ti reuseasca” simteam ca si cum cineva tocmai imi da un pumn direct in stomac, pe neasteptate, ce-mi lua rasuflarea, ce aproape ma dadea jos din picioare si ma facea sa simt un gol pe dinauntru.

Initial incercam sa-i conving, sa le arat ca nu au dreptate, sa le arat ca o sa reusesc si incercam sa duc proiectul / ideea la bun sfarsit insa auzindu-i in fiecare zi ca nu o sa-mi iasa sau intrebandu-ma de 2-3 ori pe zi ce progrese am facut incepusem sa renunt la lucrurile pe care le faceam pentru ca ma convingeau ca nu o sa mearga, ma convingeau ca nu merge.

Acum privind inapoi – ma amuz, ma asteptam sa am rezultate cand eu inca eram in etapa de implementare, era normal si firesc sa nu am niciun rezultat.

Ajunsesem insa in punctul in care nu le ziceam absolut nimic din ceea ce faceam, imi vedeam de treaba si cu toate ca era frustrant pentru ca imi doream foarte mult sa vorbesc cu ei, sa le povestesc ce fac, ma cenzuram si trageam de mine pana duceam proiectul la sfarsit insa asta ma frustra al naibii de tare, ma simteam de parca tot ceea ce faceam nu conta.

Cautam validarea lor, voiam ca ei sa-mi zica ca am facut o treaba buna nu altcineva insa asta s-a intamplat de prea putine ori, de cele mai multe ori era ceva de genul “da, ai facut aia, insa daca eu-mi puneam capul puteam sa o fac si mai bine”.

Dupa o perioada am inceput sa ma rup de respectivii oameni, sa ma inconjor de oameni ca mine – oameni care cred cu tarie ca o sa fie bine, care cred ca poti face orice daca esti dispus sa muncesti si care cred in bunatatea din ceilalti.

Si mi-am dat seama ca nu sunt defect, am realizat cat de mult conteaza oamenii pe care-i ai in jurul tau si daca ei te sustin sau nu.

Acum am ajuns sa cred din ce in ce mai tare ca sunt suficient de bun si daca nu sunt sa stiu ca pot deveni.

Si tu, la fel ca mine, esti suficient de bun sa faci tot ceea ce iti doresti!

Esti suficient de bun pentru a fi fericit, esti suficient de bun pentru a reusi, esti suficient de bun pentru a fi prosper.

Esti suficient de bun pentru a avea succes si a te bucura cu adevarat de viata – si daca nu esti, sunt sigur ca poti deveni trebuie doar sa muncesti pentru asta.

Sunt sigur ca ai ceva ce poti da mai departe, ca ai invatat suficient de multe lucruri incat sa ajuti pe altcineva sa ajung mai aproape de unde isi doreste, sunt sigur ca poti ajunge acolo unde visezi.

Incep sa cred ca orice e posibil pe lumea asta daca esti dispus sa muncesti si sa investesti timp in activitatea respectiva.

Problema nu este daca esti suficient de bun, daca esti suficient de talentat ci daca esti dispus sa muncesti pentru a ajunge acolo unde-ti doresti.

Daca esti dispus sa investesti 10 000 de ore in domeniul respectiv dupa cum spune Gladwell.

Ignora pe oricine-ti spune ca nu esti suficient de bun, ignora-i pe cei care iti spun ca nu o sa reusesti fara sa-ti explice de ce cred asta, fara sa te ajute sa ajungi acolo.

O sa-ti zic un secret.

Multi din cei care-ti zic ca nu vei reusi sunt de fapt preocupati de propria persoana, pentru ca daca tu vei reusi, ei se vor simti prost, brusc le vei distruge minciuna pe care si-o tot spun, miciuna care le spune ca doar cei norocosi reusesc, miciuna conform careia doar cei cu relatii ajung prosperi. Minciuna care le spune ca ei nu pot.

De fiecare data cand crezi ca nu esti suficient de bun sa faci ceva da-mi un mail si eu o sa incerc sa te incurajez, o sa incerc sa te scot din dilema.

Nu mai cauta scuze pentru a amana sa lansezi ceva, nu mai cauta scuze pentru a nu face un lucru – apuca-te si fa-l iar din acel moment o sa inceapa sa apara resurse, oameni care te pot ajuta, proiecte prin care sa poti castiga bani cat sa mergi mai departe.

Nu cred in succes peste noapte, nu cred ca devii bun intr-un domeniu intr-o zi insa cred ca daca investesti suficient efort si pasiune in ceea ce faci vei reusi.

Si nu uita niciodata ca esti suficient de bun pentru a deveni maret!

Ti-ai terminat ucenicia?

ucenicie

Cred ca este sanatos sa nu-ti termini niciodata ucenicia in ceea ce faci, mereu sa iti pastrezi mintea incepatorului care ridica probleme, care gandeste critic si care se intreaba deseori de ce se face asa.

Imi poti spune ca in trecut, in general, ucenicia se termina dupa 3 ani si ucenicul devenea maestru.
Insa nu vorbesc acum despre ucenicia traditionala, vorbesc despre modul tau de a privi domeniul in care activezi.
Ucenicul aduce cu el de fiecare data o doza de optimism, o doza de creativitate, o atitudine care spune ca orice este posibil.
In viata toti suntem ucenici si e normal sa fie asa, este sanatos sa se intample asta.
Poti sa zici ca e life long learning, poti sa zici ca omul cat traiesti invata insa imi place mai mult ideea de ucenicie pentru ca implica o doza de modestie.
Cred cu tarie ca oamenii care reusesc cu adevarat in viata, oamenii care sunt fericiti si prosperi au deseori o mentalitate de incepator combinata cu increderea data de expertiza.
Nu zic sa negi toate experientele prin care ai trecut, ba din contra sper sa fii foarte constient de ele si sa inveti mereu din ceea ce ai facut pana acum insa sa privesti mereu viitorul cu ochii unui naiv in domeniu, cu ochii unei persoane visatoare care inca nu s-a lovit de “asa se face aici“.
Sper ca mereu sa gasesti puterea sa provoci modul in care se fac lucrurile si sa incerci sa imbunatatesti lucrurile chiar daca uneori vei grei sa nu te dai batut.
Si pentru ca tot vorbim de ucenicie, vreau sa te rog ceva, lasa-mi un comentariu cu ce te provoaca acum, spune-mi la ce provocari cauti solutii, pe scurt raspunde-mi la intrebarea:

What Are You Struggling With?

Public Speaking MOOC

Pe coursera a aparut primul MOOC (Massive Open Online Course) despre public speaking la care inca te poti inscrie.

MOOC-urile sunt cursuri online oferite gratuit de diverse universitati (sau profesori / traineri) si de vreun an de zile reusesc sa atraga foarte multi oameni, de ordinul zecilor de mii, din toata lumea – cursurile fiind sustinute in limba engleza.

Personal am fost implicat in 3-4 astfel de cursuri insa doar pe unul l-am dus la final pana la urma – cel de gamification.

In loc sa-ti povestesc eu pe scurt despre cat de faine sunt mooc-urile, vreau sa iti recomand articolul foarte interesant al Corinei despre experienta mooc.

Poti sa te inscrii la cursul de public speaking pe coursera aici.

Pe scurt despre curs.

Cursul necesita o implicare de 3-5 ore pe saptamana (ceea ce inseamna ca orice program ai avea iti poti face timp pentru a beneficia de el) si dureaza 10 saptamani.

In cadrul cursului vei invata cum sa construiesti si sa livrezi prezentari informative, cum sa argumentezi, cum sa influentezi prin discursul tau si cum sa vorbesti cu incredere tinand cont de proiectia vocii, miscare, inflexiuni ale vocei.

Cu toate ca par destul de multe lucruri la prima vedere pare foarte plauzibil ceea ce promite Matt, eu unul abia astept sa inceapa cursul pe 24 iunie.

Daca crezi ca acest curs va folosi cuiva te invit sa il recomanzi via email, avand un buton pentru a face asta mai jos.

De asemenea, cred ca o baza pentru acest curs poate fi si seria de lectii “Primii pasi in vorbirea in public” pe care o ofer gratuit ca abonare la newsletter-ul changer.ro

Astazi am urmarit si un interviu / discutie despre curs cu Matt, care m-a convins sa scriu acest articol intrucat pare un tip foarte ok si sunt sigur ca va fi un curs distractiv.

Il poti urmari mai jos.

Daca ti se pare interesant acest curs, Florin a facut o lista de platforme ce ofera cursuri online gratuit pe care ti-o recomand, pentru a gasi si alte cursuri interesante.

Si pentru ca sunt curios, tu la ce cursuri online esti inscris acum?

Tu faci destul?

Faci astazi destul?

Unul din speech-urile care m-au marcat cel mai tare se baza pe intrebarea aceasta.

Fac eu astazi destul? – fac astazi toate lucrurile in folosul altora pe care as putea sa le fac? Faci astazi destul fata de cat ai putea face?

Cred ca fiecare dintre noi suntem datori si responsabili sa evoluam, sa ne schimbam in bine si in acest fel sa schimbam lumea din jurul nostru in mai bine.

Intreba-te saptamana aceasta in fiecare dimineata daca faci destul. Iar la finalul saptamanii pun pariu ca o sa fii surprins de rezultate.

Eu am realizat zilele astea ca nu fac destul – ca “tin” in mine 1-2 proiecte atat de frumoase despre care stiu si cred cu tarie ca pot schimba lumea, persoana cu persoana.

Si pentru prima oara de cand ma gandesc la ele, sunt dispus sa imi asum riscurile aferente si mai ales investitia de timp / resurse ce va urma in crearea lor.

Incotro te indrepti?

Incotro te indrepti

Mail trimis initial pe lista de abonati: Click pentru abonare

Te-ai intrebat in ce directie te indrepti cu viata ta?

Ce te vezi facand peste 20 de ani de acum inainte?
Personal nu stiu unde o sa fiu, sau ce o sa fac exact insa stiu ca va avea legatura cu oamenii, va fi ceva legat de educatie si despre cum putem fiecare dintre noi sa devina mai bun.
Momentan sunt pe drumul pe care invat “cum sa ma comunic” mai bine pentru ca mai apoi sa invat si pe altii – prin cum sa ma comunic mai bine ma refer la personal branding, vorbit in public, cum scrii, identitate vizuala si alte lucruri de genul acesta.
Insa nu trece saptamana fara sa-mi vina o idee de proiect, sau sa mi se propuna un alt proiect.
Am invatat insa sa zic pas intr-un mod relaxat, chiar daca persoana care vine cu propunerea e un prieten drag.
Pentru ca stiu unde vreau sa ajung orice activitate care inseamna un ocol pe drumul meu este pusa puternic sub semnul intrebarii si ma intreb daca are rost / sens sa fac lucrul respectiv.
Tu stii incotro te indrepti?

Ted Educatie 2013

Aseara a avut loc prima emisiune TV TED.

A fost o ora plina de oameni care inoveaza educatia, doua dintre cele mai sonore nume prezente cu discursuri sunt Bill Gates si Ken Robinson.

Uneori discursurile pe care le vad pe ted au puterea sa ma provoace, reusesc cumva sa ma faca sa ma intreb daca fac bine ceea ce fac, daca ma indrept intr-o directie buna, daca fac destule, daca nu cumva ma plafonez si tintesc spre lucruri (prea) mici.

Ei bine, aceasta emisiune a reusit sa ma provoace cum nu a mai facut-o nici un ted talk pana acum.

Discursurile de mai sus au reusit sa ma emotioneze pana la lacrimi, sa-mi faca pielea de gaina si din fericire nu exagerez deloc.

Partea interesanta e ca ma simt mult mai responsabil acum.

Sunt implicat in organizarea primului TEDx din Romania axat pe educatie.

Mi-am zis la finalul acestui video ca daca reusesc sa starnesc macar un sfert din emotia si dorinta de a face lucruri pe care aceasta “emisiune” a starnit-o in mine inseamna ca am reusit sa fac ceea ce mi-am propus atunci cand am acceptat provocarea de a face parte din echipa de organizare.

TEDxCaleaVictoriei ED caci asa se numeste, va avea loc pe 28 mai la sala Studio – Teatrul Odeon, pentru a participa trebuie sa aplici folosind chestionarul acesta.

Daca vrei sa afli mai multe detalii poti da like la pagina dedicata:

Marius Chivu despre Jurnalismul de Calatorie

Aseara a fost un seminar organizat de catre Decat O Revista cu tema “Jurnalism de Calatorie“.

Invitatul si speakerul serii a fost Marius Chivu – scriitor, jurnalist (editor Dilema Veche), critic literar si trainer pe partea de creative writing.

Sincer sa fiu nu stiam atat de multe despre Marius, citisem inainte 2-3 articole scrise de el aparute in Dilema Veche si am auzit de cartea acestuia. M-am dus la seminar pentru ca am avut o experienta faina de invatare la workshop-ul sustinut de catre Cristi Lupsa si jurnalul de calatorie si in general calatoriile ma atrag mult.

In loc sa povestesc eu cum a fost si despre ce a vorbit Marius vreau sa incerc ceva diferit, sa postez un scan dupa notitele mele facute la fata locului.

marius chivu dor

Mi-a placut mult Marius pentru povestile cu talc pe care le-a spus si sinceritatea / autenticitatea in transmiterea mesajului.

Raman dupa aceasta intalnire cu multe lucruri, ce m-a marcat cel mai tare au fost urmatoarele 3:

  • Nevoia de curiozitate necesara oricarui scriitor
  • Inocenta si naivitatea naratorului in scriitura de calator
  • Misterul pe care trebuie sa-l pastrezi pentru a atrage cititorul – trebuie sa invat sa pastrez deznodamantul unor povesti pentru mine.